Pentru că astăzi se împlineşte o săptămână de când am părăsit tabăra Arbănaşi, mi-am zis că n-ar fi rău să vă arăt cum era pe acolo, ce cadouri am primit de la Prietenul Secret, cum lucrau copiii.
Peisaj:
Copiii la ateliere
Două dintre cadourile pe care le-am primit
Vulcanii Noroioşi
Noi patru
La activităţile de seară
Şi un buchet de trandafir arbănăşeşti pentru voi!
Peisaj:
Copiii la ateliere
Două dintre cadourile pe care le-am primit
Vulcanii Noroioşi
Noi patru
La activităţile de seară
Şi un buchet de trandafir arbănăşeşti pentru voi!
Ce frumos!
Splendid gestul, iata reusiti sa fiti iubita si de catre ei, inseamna ca frumusetea sufletului vostru o descopera si ei.
O zi frumoasa!
Paul, în primul rând, nu mă trece şi tu la plural! Te rog! În al doilea rând, să ştii că în preajma copiilor mă simt eu însămi copil. Şi ador sentimentul acesta!
Am inteles!
Esti fericita atunci daca esti patrunsa de un astfel de sentiment!
Cam aşa! Îmi place să copilăresc!
CORA draghe...ai fost parte integranta in peisaj,:-)pur si simplu se vede ca te-ai confundat cu copiii si zau ca m-am distrat fantastic si mi-a mers fix pe inima,scrisorica de prietenie de la admiratorul tau
secret.Exceptional!Ca sa vezi si tu ce sentimente ai rascolit prin sufletele de copii ,cat te-au admirat si apreciat,nu ca pe profa,ci ca pe un adevarat coleg de tabara si prieten...Bravo tie!Ai toata admiratia mea!:-X
Cat despre peisaje....ma oftici,ma oftici,ma oftici....uite asa!:-D
Ca Verso e inca in service si eu ma lupt cu birocratia romaneasca ca sa poata fi reparata mai repejor....:-(
Iti doresc o zi bestiala!
Multumesc, Ana-Maria! Nu te oftica! Urca-te in tren! :-P.