CORA
În această dimineaţă nu am găsit nimic în cizmuliţe, nici măcar o nuieluşă...semn că...am fost singură acasă! Hehe, ce credeaţi? Că nu am fost cuminte?!

Câteodată, singurătatea îmi pică greu. Câteodată, îmi e numai bună ca să fiu doar eu cu mine, prilej de reculegere, de dezmăţ interior, că pot să fiu chiar depresivă în voie, fără să dau explicaţii nimănui, că pot să îmi ascult gândurile, că sunt stăpâna unică a patului meu şi ale celor trei perne, că pot asculta la maxim muzica ce-mi place.


Astăzi, după job, după-amiază de singurătate. Am dormit, mi-am gătit, am stat în vârf de pat, am citit o revistă dragă, am sorbit o cană de cafea aburindă şi aromată şi am ascultat Radioul lui Moş Crăciun. Ce urmează? Să închid computerul şi să îmi bag nasul într-o carte cu care cochetez de ceva vreme şi pe care din motive stresante nu am avut timp să o adulmec. Ce bine e să ai timp şi de tine! Ho Ho Ho! It's Winter Mood already!

PS: Ce bine că singurătatea e totuşi, bine dozată şi de mâine reintru în posesia soţului meu!
CORA
Azi nu am fost deloc aprinsă de flama patriotică şi aştept oprobiul public odată cu publicarea ideilor mele.

Astăzi, mai mult ca oricând îmi e ruşinea cât casa că sunt româncă, printre acei români care refuză să iasă din mediocritate, români care se complac în compromisuri ruşinoase, români care habar nu au de ce azi e Ziua Naţională a ţării.

Îmi e ruşine cu românii care ascultă manele pe iPhone 4, cărora le urlă Vijelie din X5, ruşine cu cei care nu scriu corect, ruşine cu cei care se comportă ca-n mahala, deşi trăiesc în buricul târgului, ruşine cu româncele care ies pe strada în colanţi, care nu au nimic altceva mai bun de arătat decât picioare şi fese.

Îmi e ruşine ruşine ruşine cu românii obedienţi şi fricoşi să ridice capul din mocirlă şi se mulţumesc cu prilejul de a fi călcaţi pe gât de sus cocoţaţi pe scaune înalte.

Îmi e ruşine cu parveniţii îmbogăţiţi peste noapte care put a prost-gust şi imbecilitate. Cu ipocriţii care au uitat ce înseamnă să fii om.

Nu degeaba pleacă oamenii bine pregătiţi din România. Pleacă, în primul rând, ca să scape din cloaca românească...pe care azi am sărbătorit-o cu mare festin...

Ce încheiere mai bună pot face decât citându-l pe Emil Cioran:
Doamne, ce vom fi făcut o mie de ani?! Toată viaţa noastră de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns să ne dăm seama că n-am făcut nimic... Comparaţia cu ce s-a îndeplinit în alte părţi ne-a relevat neantul trecutului propriu şi inexistenţa culturii noastre.
România n are nimic original în afară de ţărani, artă populară şi peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu ţăranii nu putem intra decît prin poarta de din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferenţiată a acestei ţări, îmbîcsită de superstiţie şi scepticism, amestec steril, blestem ereditar. Toată România miroase a pămînt. Unii spun că e sănătate; ca şi cum aceasta ar fi un elogiu! Să nu fim noi capabili a deveni mai mult decît un biet popor? Aceasta este întrebarea.
CORA
Aqua Parc Oltenita
CORA
CORA
CORA











CORA
Aceasta a fost prima zi din restul vieții mele, o viață care îmi place și pe care îmi doresc să o împlinesc rodnic și armonios. Exact așa cum a început:
CORA
Pic ca musca-n laptele rochiei mele de mireasă cu un subiect la zi, care a născut, totuşi, nişte impresii pe care le consider numai bune de notat pe filele blogului.
Ştire abordată pe majoritatea blogurilor, publicatăpe pagini de ziar, comentată la teve, discursul regelui Mihai in Parlamentul României, nu mă lasă indiferentă, deşi evenimentele cu iz politic mă lasă rece în ultima vreme. Însă evenimentul de ieri m-a mişcat prin pata de culoare contrastantă adusă în tabloul maroniu al politcii româneşti.
Obişnuită cu păpuşi gonflabile, cu gogoşi ieftine, cu minţi înguste, cu lipsă de omenie, nu nesimţire din plin, m'am ţinut departe de viaţa politică românească.
Deşi evenimentul de ieri mi-a părut iniţial ca un simplu pion mutat de PNL pe scena electorală, ca un pumnal înfipt în simpatizanţii preşedintelui Băsescu, anti-regalist declarat, nu pot să nu notez că am rămas, totuşi, impresionată în mod plăcut de gestul capetelor luminate care au gândit organizarea Zilei Omagiale.
Dincolo de orice pretext sau motiv, discursul regelui este un eveniment istoric, pe care este posibil să îl înveţe nepoţii mei pe la orele de istorie.
De ce consider că este o pată de culoare adusă în politicul românesc?
Pentru că, ascultând discursul regelui, am rămas surprinsă de calitatea mesajului, de justeţea înţelesului, de simplitatea cuvântului.
Pentru că, urmărind spectacolul de la Opera Română, am respirat puţină cultură la teve, am simţit bucuria unui eveniment înalt calitativ.
Pentru că am urmărit ţinute elegante, gesturi regale-simple, bijuterii fascinant de mici, dar preţioase, zâmbete discrete, atitudine demnă, am urmărit BUN SIMŢ! Şi eleganţă şi bun gust şi simplitate.
Obişnuită cu abuzuri la toate nivelurile, am apreciat rafinamentul.
Obişnuită cu vorbe goale, mi-a plăcut cuvântul simplu, dar plin de sens.
Obişnuită cu opulenţa, m-a surprins discreţia.
Obişnuită cu măgăriile, m-a şocat normalitatea.





Parcă îmi vine să zic că politica nu e pentru omul de rând, astfel încât participarea oricui la procesul de conducere a societăţii nu face decât să tragă în jos, înspre medie sau mai jos, calitatea celor pe care îi alegem să ne reprezinte. Parcă îmi vine să cred că democraţia nu este sistemul politic perfect, însă ştiu că nici monarhia nu ar fi. Atunci, care e?

PS. De notat că nu pot ierta că regele ne ia Peleşul!
CORA
Va invit sa priviti n clip realizat de Marius Dociu (DJ Giovanny), cel care s-a ocupat de bunul mers al partii de foto-audio-video al nuntii noastre! Ii multumesc din suflet pentru minunatul film de mai jos!

      
CORA
Poate pentru că a fost nunta mea și nu pot fi obiectivă, însă am avut parte de o zi deosebită, personală, cu prieteni minunați, cu nași tineri și cu suflete și minți deschise, cu multă voie bună și un strop de ploaie, numai atât cât a fost necesar pentru ca viața să ne fie îmbelșugată!

Am renunțat la obiceiuri românești, nu am jucat bradul, nici găina, nu am bărbierit ginerele, doar am aruncat buchetul și am schimbat voalul, dar nu cu un batic, ci cu o voaletă.

Am fost îmbrăcată de prietenele mele, ele m-au aranjat, ca să fiu cea mai frumoasă!
Atunci când Răzvan a venit să mă ia de acasă, mama nu a vrut să mă dea cu una, cu două, și i-a oferit pe rând, păpușica mea din copilărie și o vecină pe care am gătit-o de nuntă. Amuzamentul a fost pe măsură, oamenii s-au distrat și s-au simțit bine încă de la mine de acasă.

Cununia civilă a fost oficiată chiar de domnul primar, iar cununia religioasă a avut loc în Biserica mea de suflet, de către preoții de la care l-am Învățat pe Dumnezeu. Prietenul nostru, dascăl la acea Biserică, a pregătit un cor minunat, sper că am să pot posta curând fragmente din slujbă.

Am avut alături de noi prieteni mulți, pentru care am pregătit mărturii personalizate, cu poza noastră atașată unei lumânări și un mesaj pentru fiecare dintre ei.

Dar, voi lăsa pozele să grăiască de la sine, atâtea câte am în acest moment.