CORA
Pentru că astăzi se împlineşte o săptămână de când am părăsit tabăra Arbănaşi, mi-am zis că n-ar fi rău să vă arăt cum era pe acolo, ce cadouri am primit de la Prietenul Secret, cum lucrau copiii.

Peisaj:




Copiii la ateliere


Două dintre cadourile pe care le-am primit



Vulcanii Noroioşi



Noi patru


La activităţile de seară





Şi un buchet de trandafir arbănăşeşti pentru voi!
Etichete: , , ,
6 Responses
  1. Paul Says:

    Ce frumos!
    Splendid gestul, iata reusiti sa fiti iubita si de catre ei, inseamna ca frumusetea sufletului vostru o descopera si ei.
    O zi frumoasa!


  2. CORA Says:

    Paul, în primul rând, nu mă trece şi tu la plural! Te rog! În al doilea rând, să ştii că în preajma copiilor mă simt eu însămi copil. Şi ador sentimentul acesta!


  3. Paul Says:

    Am inteles!
    Esti fericita atunci daca esti patrunsa de un astfel de sentiment!


  4. CORA Says:

    Cam aşa! Îmi place să copilăresc!


  5. Ana-Maria Says:

    CORA draghe...ai fost parte integranta in peisaj,:-)pur si simplu se vede ca te-ai confundat cu copiii si zau ca m-am distrat fantastic si mi-a mers fix pe inima,scrisorica de prietenie de la admiratorul tau
    secret.Exceptional!Ca sa vezi si tu ce sentimente ai rascolit prin sufletele de copii ,cat te-au admirat si apreciat,nu ca pe profa,ci ca pe un adevarat coleg de tabara si prieten...Bravo tie!Ai toata admiratia mea!:-X
    Cat despre peisaje....ma oftici,ma oftici,ma oftici....uite asa!:-D
    Ca Verso e inca in service si eu ma lupt cu birocratia romaneasca ca sa poata fi reparata mai repejor....:-(
    Iti doresc o zi bestiala!


  6. CORA Says:

    Multumesc, Ana-Maria! Nu te oftica! Urca-te in tren! :-P.