Echipaţi cu toate cele necesare pentru o săptămână departe de casă, am urcat în trenul spre Buzău. După o aşteptare în gară care ne-a pus pe jar, am urcat într-un autocar care ne-a plimbat pe bulevardul central al Buzăului, am trecut faimosul pod de la Mărăcineni. Pe vreo distanţă de 30 de km - de la Buzău înspre Arbănaşi, am avut timp să fac cunoştinţă cu Dana, o mândră domnişoară din ţinutul Moldovei, de care m-am apropiat foarte mult în zilele ce au urmat.
Arbănaşi este o tabără medievală înconjurată de verdeaţă, departe de vacarmul citadin. Trei echipaje din Bucureşti, restul din colţurile ţării, voluntari Salvaţi Copiii - acestea sunt personajele poveştii Arbănaşi. În total - 120.
Vile cu nume deosebite - Doina, Balada, Harţagu, Furu, Siriu. Camere simple, cu minimul necesar - un pat, un dulap si o noptieră. Camera mea era micuţă şi am împărţit-o cu doamna Ivan, o doamnă minunată, bucureşteancă! În camera alătrată, fetele mele şi fetele dumneaei. Băiatul meu a stat în altă vilă, cu toate personajele de sex masculin, spre disperarea mea, căci nu îl aveam sub supraveghere.
Aveam o greutate în suflet, cauzată de lipsa semnalului la telefon, dar şi de numărul mare de zile pe care aveam să îl petrec departe de lumea mea. Disperare din partea lui Augustin, că nu avem nici măcar televizor în cameră, unde să îşi instaleze playstation-ul. Numai că Andrei (de la Salvaţi Copiii) ne-a asigurat că nu vom avea timp de altceva. Nu l-am crezut. Rău am făcut.
Încă din prima seară, copiii au fost antrenaţi într-un joc care i-a vrăjit întru totul. "Comorile Universului". Prin întreaga tabără - care e foarte mare, aveau de găsit indicii care conduceau spre comori ale universului. Jocul le-a pus instinctul de cercetaşi la muncă, ceea ce le-a plăcut foarte mult. Aveau să descopere că fiecare dintre ei era o comoară a Universului. Apoi, am extras bileţele cu numele Prietenului Secret. De fapt, numele persoanei pentru care urma să devenim Prieten secret. Acelei persoane urma să îi facem cadouri în fiecare zi. Provocarea a fost cu atât mai mare cu cât eram aşa departe de lume. De unde să cumpărăm ceva? Dar, cu multă creativitate am găsit idei!

ZIUA 1
În fiecare dimineaţă eram treziţi de Ivan, care a avut ingratul rol de a ne da trezirea: "Bună dimineaţa, bună dimineaţa! Toată lumea pe terenul de sport, la înviorare!". După înviorare micul-dejun, după micul dejun, formarea atelierelor de lucru. Tema atelierelor - Violenţa Şcolară. Regula de formare a grupului: niciun copil nu trebuie să fie coechipier cu vreun coleg. Astfel încât s-au format grupe de copii care nu se cunoşteau deloc între ei, ceea ce i-a făcut să se cunoască şi să se socializezemult mai bine. În cadrul fiecărui grup au avut loc jocuri de cunoaştere, jocuri de relaxare, jocuri jocuri. Fiecare însoţitor avea sarcina de a observa un anumit grup. Iar eu am ales să fiu observator parţial activ, pentru că de multe ori am interbenit, m-am jucat, am vorbit, am făcut schimb de idei cu copiii. Moderatorii grupului unde am fost observator, Ella şi Mihai, s-au descurcat de minune, deşi sunt încă liceeni!
Grupurile lucrau de la 9.30 la 13.30, când era masa de prânz şi de la 14.30 până la 18:00, când aveau timp de joacă, până la 19:30, când mergeam la cină. Iar de la ora 21:00 aveam diverse activităţi. De pildă, în prima searăa, am văzut un film de desene animate: Cartea Junglei. Am avut apoi ca sarcină să lucrăm la o scenetă inspirată din film. La ora 23 se dădea stingerea. Teoretic. Practic, intram toţi în camere şi stăteam de vorbă. Fetele se amuzau, povesteau, îşi ghiceau în cărţi, iar noi, filozofam. Şi citeam. Adormeam.
Cadoul de la prietenul meu secret: o pereche de cerceluşi, pe care i-am purtat toată tabăra şi un minunat bileţel, pe care erau trecute gânduri care m-au emoţionat foarte mult.
Cadoul pe care l-am făcut eu: o iconiţă.

ZIUA 2
"Bună dimineaţa, bună dimineaţa! Toată lumea pe terenul de sport, la înviorare!". După înviorare micul-dejun, atelierele de lucru, prânzul, ateliere de lucru, joacă (noi am ales să mergem în cercetarea zonei, aşa că am făcut o escapadă în împrejurimi), cina. Apoi, am prezentat scenetele inspirate din Cartea Junglei. Noi am ales scena de la încept, când Mowgli este adoptat de familia de lupi. Iar eu am fost tatăl-lup ;;). Au fost magnifice toate celelalte scenete: cea cu elefanţii, cea cu Baloo, toate toate! A urmat apoi Balul Mascat. Uf, cât a mai trebuit să îmi aranjez fetele, să fie cele mai frumoase! Flory a ales să fie o vedetă a anilor'70, iar Roberta o prinţesă. I-am prins trandafiri în păr, i-am încheiat rochiţa superbă...dar durerile de creştere au împiedicat-o să se bucure foarte tare de moment...Totuţi, a reuşit să câştige la concursul "Cele mai frumoase costume". Augustin a întârziat pentru înscrierea la concurs. Păcat, căci a avut un costum foarte frumos...de vampir:-P. La ora 23 se dădea stingerea. Teoretic. Practic, intram toţi în camere şi stăteam de vorbă. Fetele se amuzau, povesteau, îşi ghiceau în cărţi, iar noi, filozofam. Şi citeam. Adormeam.
Cadoul de la prietenul meu secret: o ciocolată şi un bileţel cu gânduri frumoase.
Cadoul pentru prietenul meu: un trandafir realizat prin tehnica origami.

ZIUA 3
"Bună dimineaţa, bună dimineaţa! Toată lumea pe terenul de sport, la înviorare!". După înviorare micul-dejun, atelierele de lucru, prânzul, ateliere de lucru, joacă, cina. De la ora 21, discoteca şi un concurs de dans, pentru care fetele mele se pregătiseră cu sârg. Şi au şi câştigat locul 2, parcă! Şi nişe figurine tare amuzante. În acea seară nu am avut dispoziţia să merg la discotecă. Aşa că am ales să citesc şi să filosofez cu doamna Ivan. Am adormit.
Cadoul de la prietenul secret: o îngheţată.
Cadoul pentru prietenul meu: un buchet de flori de câmp.

ZIUA 4
"Bună dimineaţa, bună dimineaţa! Toată lumea pe terenul de sport, la înviorare!". După înviorare micul-dejun, şi nu, nu ateliere de lucru, ci excursie. La Vulcanii Noroioşi. M-aş fi aşteptat să fie ceva care să arate mai spectaculos, dar nu am dat decât de un tărâm selenar. Dar procesul prin care acesta s-a format este într-adevăr unul specatculos. Toţi cei 120 de oameni am format un cerc imens, am făcut o incantaţie pentru ploaie, am strigat VOGA, am dansat dansul Pinguinului - atât cât se putea. Eu nu am putut deloc.
În program era şi o drumeţie, dar ploaia ne-a împiedicat să ne ducem la bun sfârşit planurile, motiv pentru care am rămas în cameră şi am pregătit fetele pentru concursul de Miss şi Mister. Nici pe Augustin nu l-am lăsat baltă - l-am ajutat să îşi aleagă bancurile pentru proba artistică.
Fetele nu au reuşit să se califice în finală, dar Augustin a luat premiul pentru Mister Popularitate, "pentru farmecul lui inegalabil";).
Cadoul de la prietenul secret: o ciocolată cu lapte.
Cadoul pentru prietenul meu: o vedere de la Vulcanii Noroioşi.

ZIUA 5
"Bună dimineaţa, bună dimineaţa! Toată lumea pe terenul de sport, la înviorare!". După înviorare micul-dejun, pregătiri pentru Concursul Intalnirii anuale a copiilor - unde am obţinut menţiune. A avut loc concursul. Prânzul. Premierea. Şi prezentarea produselor elevilor de la atelierele de lucru. Prezentări frumoase, cu teatru-forum, cu dansuri. Apoi am mers la un atelier de creaţie (origami şi modelare din lut), alţii au putut merge la concursuri sportive. Cina. Focul de tabără - emoţionant, cu free-hugs, cu muuuulte lacrimi şi păreri de rău pentru că este ultima seară petrecută împreună. Şi aflarea prietenului secret. A fost un moment unic, pentru că urma să aflu cine avusese grijă să îmi facă o surpriză în fiecare zi. Cine mă răsfăţase. Am format un cerc maaaaaaaaaare maaaaaaaaaare lângă focul de tabără şi am strigat pe rând numele nostru, ca să fim recunoscuţi de prietenul nostru secret. După care el venea înspre noi şi ne oferea un pupic pe obraz. Bineînţeles că au fost persoane care nu au fost prieten secret pentru nimeni, astefl încât rămăseseră persoane fără cadouri. Dar nu-i bai, căci am avut grijă să le facem noi zilele mai dulci, şi le ofeream noi, ceilalţi, cadouri. Vă imaginaţi numai cum era să te menţii în umbră, să oferi cadoul fără să fii vizibil. Eu alegeam să trimit o fată la prietena mea. Augustin alegea să arunce buchete de flori pe geam. (Să nu mai spuneţi nimănui ce vă povestesc acum: în prima seară, a încurcat numele vilelor, şi în loc să meargă la Balada, s-a dus la Doina, a aruncat un buchet frumos de trandafiri pe geam, după care a constatat că a greşit. Fetele au crezut că este pentru una dintre ele, numai că, surpriză. Augustin le-a ciocănit la uşă: "Nu vă supăraţi, pot să recuperez buchetul? Am greşit adresa!").
Prietena mea secretă este Alina, căreia îi mulţumesc din suflet pentru cadourile pe care mi le-a oferit! Eu am fost prietena secretă a Laviniei, din Argeş.
Seara s-a terminat cu discuţii lângă focul de tabără.
Cadoul pe care l-am primit: un ciocolăţică delicioasă şi un bucheţel de flori de câmp legat cu o fundiţă roşie.
Cadoul pentru prietenul meu: un lip gloss.

ZIUA PLECĂRII
"Bună dimineaţa, bună dimineaţa! Toată lumea pe terenul de sport, la înviorare!". După înviorare micul-dejun, bagaje şi...despărţirea. Parcă mă apucase şi pe mine un soi de melancolie, pentru că eram conşientă că pe unii oameni alături de care m-am simţit atât de bine nu îi voi mai vedea niciodată. Dar am făcut şi unele promisiuni de întâlniri. Reîntâlniri! Înapoi pe podul de la Mărăcineni, pe bulevardul central al Buzăului, gara, tren, planuri pentru următorul proiect, Gara de Nord. Revederea cu Răzvan, cu părinţii copiilor. Şi despărţirea de Augustin, Roberta şi Flory.

Follow-up
Am adaugat în lista mea de mess câţiva copii, dar şi pe Dana. Am început să facem schimb de poze. Şi scrierea acestei postări. Care va fi urmată de prezentarea poveştii în imagini. Şi câteva observaţii legate de atelierele de lucru. deci...to be continued...