CORA
De Sfântul Andrei aş fi vrut să postez un material cu mult mai încărcat spiritual decât va fi acesta. Dar nici timpul şi nici dispoziţia nu mă lasă să creez câteva rânduri aşa cum le-aş fi dorit.
Astăzi sunt în concediu fără plată, motiv pentru care mă simt tare nervoasă. Nu aş vrea să îmi descarc aici toate frustrările legate de acest eveniment neplăcut, deşi îmi este tare greu să mă abţin...
Sărbătoarea Sfântului Andrei îmi este tare dragă, probabil cu atât mai mult cu cât acest Sfânt este cel care a creştinat poporul român. Îmi amintesc cu mare plăcere de excursia în care am mers însoţite (eu şi prietena mea, Felicia) de doamna noastră profesoară de religie, la peştera Sfântului Andrei. Cred că cel mai mult m-a impresionat patul de piatră al Sfântului Andrei - bun prilej să conştientizez de cât de puţine lucruri are nevoie un om care îl are pe Dumnezeu.

În zilele noastre creăm dependenţe de te miri ce obiecte, fără de care avem impresia că nu putem trăi: telefonul mobil, computerul, televizorul, frigiderul, aragazul. În schimb, omul acela simplu, devenit Sfântul pe care îl sărbătorim astăzi, îl avea pe Dumnezeu. Şi îi era suficient. Şi era liber. În contrast, noi avem pretenţii de libertate, înscrise în legi, constituţii, carte, declaraţii. Dar ne învârtim între dependenţe mici, pe care le numim amprente ale evoluţiei, ale civilizaţiei. Iată că Sfântul Andrei este un model de simplitate, înţelepciune, credinţă, iar pentru toate acestea, românii astăzi îl cinstesc!

Astăzi îi sărbătorim şi pe toţi cei care poartă numele acestui Sfânt: Andrei, Andreea şi derivate! La mulţi mulţi ani şi multă putere să ne dea Dumnezeu să urmăm exemplul Sfântului al cărui nume îl purtăm!

Fotografia a fost preluată de aici.
CORA
Zilele acestea, o prietenă virtuală, Diana, m-a întrebat de provenienţa numelui meu, crezând că prenumele meu, Cora, vine de fapt de la Corina.
În fapt, pe mine mă cheamă Cora simplu. Pentru că mamei i-a plăcut personajul CORA al lui
James Fenimore Cooper, din romanul său "Ultimul mohican".

ultimul mohican soundtrack
Asculta mai multe audio Muzica

Aşadar, nicio legătură cu Corina în intenţia mamei mele.
Numai că am întrebarea Dianei m-a împins să întreprind o microcercetare online. Aşadar am explorat lumea virtuală şi am găsit o sumedenie de informaţii despre provenineţa şi semnificaţia numelui meu. În orice dicţionar al simbolurilor numelui, CORA apare ca variantă a numelui CORINA. Şi, de asemenea, dicţionarul menţionează că prenumele Corina provine din grecescul KORE. Eh, dată fiind această informaţie, încep să mă întreb: care a fost prima? Cora sau Corina? Cora este variantă a Corinei sau Corina este variantă a Corei? Sămânţa mea de orgoliu, asemănarea Cora - Kore, dar şi acest dicţionar al numelor , îmi confirmă aproape total faptul că, de fapt, Corina este derivat al Corei. Iată ce spune el în detaliu:
Numele de fată Cora are origini greceşti şi englezeşti. Este posibil să fie o variantă a grecescului Kore (fecioară). Este posibil să fie un nume creat de scriitorul american James Fenimore Cooper în romanul "Ultimul Mohican" (1826). În mitologia clasică, este numele zeiţei lumii subpământene. Un nume simplu, drăguţ, cu un aer vintage. Cora are 53 de variante: Corabel, Corabella, Corabelle, Corabellita, Coralee, Coralia, Coralie, Coralyn, Coree, Corella, Corena, Corene, Coretta, Corey, Cori, Corie, Corilla, Corine, Corinna, Corinne, Corisa, Corissa, Corita, Corlene, Correen, Corrella, Correlle, Correna, Correnda, Correne, Correy, Corri, Corrie, Corrina, Corrine, Corrissa, Corry, Corynna, Corynne, Coryssa, Kora, Korabell, Kore, Koreen, Koretta, Korey, Korilla, Korina, Korinne, Korry, Koryne, Korynna and Koryssa.
Aşadar, am avut dreptate! Şi aş vrea să restabilesc acum şi aici adevărul provenienţei numelui meu. Nu este o variantă a numelui Corina. Ci procesul de formare a numelui este invers. Aşadar, Cora a fost primul!

Adâncind incursiunea, am ajuns la înţeleapta Wikipedia:

Denumirea de Cora poate desemna:

Toată lumea ştie de celebrul lanţ de magazine CORA, în care merg cu mare plăcere pentru a-mi face diverse cumpărături. Deja toate dicţionarele de nume româneşti spun că este o variantă a Corinei (lucru lămurit deja). Aşadar, ce am aflat nou de la Wikipedia? Că numele meu provine de la o zeiţă şi că un trib din America de Nord poartă numele meu.

Adâncim incursiunea:

CORA - zeita greaca a primaverii si mortii Cora (Kore) sau Persephone (Persefona) , zeita lumii mortilor , dar si a primaverii , i-a avut ca parinti pe Zeus si Demeter.Se pare ca aceasta divinitate a aparut ca rezultat al contopirii unei zeite pre-grecesti a mortii cu zeita greaca Cora , o zeitate a fertilitatii.Sub aspectul de Cora sau Kore ( insemnand in greaca veche , "fata" , "fecioara" ) , ea era considerata de greci o zeita a fertilitatii , in timp ce sub aspectul de Persephone ( nume avand semnificatia de "cea care distruge lumina") , era vazuta ca o regina a mortii. Zeita greaca Cora / Persephone reprezinta atat femeia tanara , fecioara nevinovata si plina de voiosie , cat si femeia matura care si-a insusit feminitatea , si-a pierdut inocenta si atasamentul fata de parinti , si a inceput sa actioneze matur , luand propriile ei decizii. In mitologia greceasca , zeita Persephone era si o zeita a sufletului , posesor al intunecimii lui "psyche" , intelepciunea nevazuta. Continuarea o puteţi citi aici.

Cât despre grupul indigen CORA, aflăm că...

Este un grup de indigeni din partea central-vestică a Mexicului, care trăieşte în Sierra de Nayarit şi în La Mesa de Nayar. La recensământul din anul 2000, au fost raportaţi 24.390 de persoane care sunt membre al acestui grup. Acestea au în comun acelaşi dialect (the Cora Language), aceeaşi religie.
Mai multe puteţi afla de aici.

Se pare că şi în artă există obiecte sculptate care poartă numele Kore:

Kouroi şi Kore

Aceaste statui sunt realizate în perioada arhaică şi reprezintă băieţi şi fete înfăţişaţi nud cu o arhitectură a corpului bine proporţionată şi dezvoltată, dar cu o atitudine încă încremenită în majoritatea cazurilor. Faţa este uşor expresivă prin schiţarea unui surâs, "surâsul arhaic". Băieţii sunt numiţi Kouroi iar fetele Korele. Fetele tinere sunt înfăţişate cu siluete zvelte, dar de data aceasta toate sunt îmbrăcate în veşminte bogate. Faţă de băieţi, reprezentarea fetelor se face în poziţii şi atitudini mult mai variate, punând în evidenţă ideea de mişcare. Mâinile sunt reprezentate depărtate de corp, mimând mişcarea braţelor. Există o grijă pentru detalii, podoabe, bijuterii sau aranjarea părului. Pentru accentuarea detaliilor este folosită policromia(buze, ochi, păr, bijuterii). Şi statuile reprezentând fete ca şi cele ce reprezintă băieţii au acelaşi surâs arhaic, dar expresiile chipurilor sunt mai variate, sugerând veselia, ironia etc.. Evoluţia sculpturii atinge apogeul, în perioada clasică, stabilindu-se canoanele de frumuseţe şi perfecţiune. Astfel în această perioadă, artistul are libertate necondiţionată în faţa regulilor rigide. De aceea apar mari personalităţi artistice şi mari şcoli de arte. Artistul pune în evidenţă diversificarea mişcăriilor şi ai expresiei feţei. Trupurile tinere sunt atletice şi viguroase, reprezentând idealuri morale ale societăţii conştientie de puterea ei. (imagini şi informaţii preluate de aici).



Tot în artă, de data aceasta în cea digitală , Kore este denumirea unui tablou al lui Guterrez:

De asemenea, CORA este numele unei formaţii din Amsterdam, care interpretează o melodie tare dragă mie, pe care o ştiu de mai mult timp. Despre formaţia Cora puteţi citi pe aici.

Un alt detaliu cu un soi de umor amăruieste că, pe actorul Ilarion Ciobanu, Securitatea îl botezase CORA.

Şi, în final, dar poate cel mai important pentru mine, CORA sunt...chiar eu. :)






CORA

Ieri am descoperit o plăcere cam hidoasă în a privi oamenii din metrou şi a-mi da seama de poverile sufleteşti pe care le au. Sunt trăiri care se imprimă pe chip. Se desenează prin riduri. Câteodată anulează zâmbetul natural şi îl înlocuiesc cu rânjet forţat, intrus, câteodată făţarnic.
Ieri am privit oamenii şi am gândit: habar nu au ei că eu intuiesc ce simt, ghidându-mă numai după mimică sau poziţia corpului.
Ieri am învăţat despre oameni. Ieri i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru patternul meu, care nu m-a lăsat să dezvolt trăiri depresive sau anxioase, în ciuda tutror factorilor de risc care au existat în istoria mea personală şi care ar fi putut să mă dezechilibreze.
Ieri am înţeles cum să înţeleg oamenii.
Ieri am fost la un curs pe tema depresiei!
CORA


Pădurea este un adăpost magnific pentru micile minuni mari la naturii! Iar amicul meu, Dan, a surprins minuni galbene din pădure, pe care nu pot să nu vi le arăt şi vouă!
Mulţumim, Dan, pentru fotografie! :)
CORA


Săptămâna trecută am primit un premiu de la Ana, acum îl primesc cu acelaşi entuziasm şi de la Laura.


Provocarea e să răspund din nou la aceleaşi întrebări. Chiar sunt şi eu curioasă dacă îmi voi păstra ideile sau dacă voi constata că ele sunt conjuncturale. Voila:
1. In ce fel de animal ai vrea sa te reincarnezi?
Leu - căci simt că mă reprezintă cel mai bine prin forţa lui!
2. Ce ti-ar lipsi cel mai mult in viata?
Stabilitatea. oricât de mult nu mi-ar plăcea că sunt un pic refractară la schimbare, pentru mine este chiar important să trăiesc pe un teren sigur.

3. Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?
Capacităţile empatice!
4. Care este culoarea preferata pentru haine?
Nu cred că prefer o anume culoare, de cele mai multe ori arunc pe mine haine în funcţie de starea de spirit! Am avut perioade roz, verzi, orange; acum sunt pe roşu masiv!
5.Trei cuvinte care te definesc ca persoana: energică, visătoare şi intuitivă.
6.O calatorie ce ai vrea s-o faci si tara care ai vrea s-o vizitezi?
Vreau la munte (pe termen scurt - şi chiar planific cu prietenii o ieşire), aş vrea să văd Locurile Sfinte şi Franţa (pe termen lung şi foarte lung)

7.Citatul/zicala reprezentativa : Nu te teme de ziua de mâine...Dumnezeu este deja acolo!

8. Ce ti-ar plăcea cel mai mult sa faci?
Să stau mai mult în compania prietenilor mei. Făcând orice!

9.Daca nu ai face ceea ce faci in fiecare zi ,cu ce ti-ar place sa-ti umpli timpul?Mi-ar plăcea să am mai mult timp liber, ca să mi-l ocup cu plăceri mici, dar atât de importante pentru mine...

1o.Una din extravagantele tale? Noul meu cojocel flower power (achiziţie de săptămâna aceasta)!

CORA
Mai văd oameni prin blogosferă care sunt atât de prinşi în viaţa politică, dar puţini dintre ei sunt şi femei.
Poate că ar trebui să explic cumva ce e cu atâta politică pe capul meu:
În clasa a 11-a am colaborat la un ziar local, iar coordonatoarea noastră era o împătimită a politicului! Uşor uşor m-a prin în vraja comentariilor politice şi m-a alfabetizat într-o oarecare măsură în acest sens. Atunci a început pasiunea mea pentru politic. Am început să urmăresc îndeaproape tot ceea ce se întâmpla pe scena politică (atât la nivel local, cât şi naţional).
Astfel m-am trezit în clasa a XII-a că îmi doream cu o putere de nedescris să urmez Ştiinţe Politice. Facultate la care m-am şi înscris. Cei care ştiu despre admiterea acolo, cunosc faptul că există două etape: 1. depunerea unui dosar; 2. interviul.
Mi-am depus dosarul...Şi am fost admisă pentru interviu.
Numai că atunci a avut loc un declic, poate un gând bun venit de la Dumnezeu. Şi fix cu o seară înainte de a mă prezenta la interviu, am decis să aleg Pedagogia (posibilitate care îmi încolţise orium de o grămadă de vreme în minte).
După cei 3 ani de facultate plus unul de master, mă felicit pentru alegerea mea! Politica nu se face cu studii, politica se face cu mult tupeu şi cu susţinerea unui mare partid - cu maşinării solide!
Posibilităţile de intrare pe piaţa muncii ale unui absolvent de Ştiinţe Politice sunt destul de vagi.
Eu, în schimb, am învăţat să practic o meserie la Pedagogie.
Iar una dintre practicile acestea este predarea disciplinei "Cultură civică". Da, am obligaţie de catedră în calitate de consilier psihopedagog: două ore de educaţie civică. Iar un mare capitol al Educaţiei Civice este "Sistemul politic în România".
Ca o reminiscenţă a nebuniei cu Ştiinţe Politice, dar şi ca o consolidare a menirii mele de a - i alfabetiza politic pe tinerii ţării, urmăresc - poate mai mult decât e cazul - viaţa politică. Şi mă implic emoţional în tot ceea ce se petrece acolo, în acea lume cu legi de junglă.
Iar postările mele de pe blog sunt oglinda acestei implicări.
CORA
Aş fi crezut că românii pot gafa în privinţa preşedintelui, dar nu m-am aşteptat ca românii să pice în plasa referendumului.
Mi se pare cea mai proastă idee de la Ceauşescu încoace trecerea la Parlament Unicameral. Eu înţeleg tendinţa totalitaristă a lui Băselu, dar nu m-aş fi aşteptat la aceste viziuni înguste ale românilor. Păi, măi, români, măi, nu voi aţi luptat la Revoluţie (sau ce a fost ea) pentru democraţie? Acuma, ce faceţi, fraţilor? Omorâţi democraţia? Nu ştiţi şi voi puţinul lucru că un Parlament Bicameral asigură cât de cât democraţia, şi aşa fragilă în ţara asta?
Mă bucur enorm că i-aţi dat Marinelului puterea de a controla el şi Parlamentul, mai mult decât până acum. Pentru că 300 de persoane sunt mai uşor de manipulat decât 400 şi ceva.
Cât de tonţi pot fi românii încât să creadă că lui Băsescu îi pasă de banii noştri? Se vede cât îi pasă...20 de milioane de euro licitaţie la Mediu, casă fii-sii de 1 milion de euro...aşa îi pasă de banii noştri!
Băsescu a speculat doar prejudecata oamenilor legată de faptul că parlamentarii fură. Dar Marinelului, de fapt, îi e teamă că vor fura mai mult decât el şi nu îi mai rămâne nimic...
Oricum, dragi români orbiţi, şi care poate tânjiţi după un pui de totalitarism: Uniunea Europeană solicită ţărilor membre Parlament Bicameral. Băselu de ce nu ţine cont de asta acum? Că văd că tot ţine cont de ce spun UE atunci când vine vorba de reduceri de cheltuieli ale personalului din sistemul bugetar...

Aşa, pe ultima sută de metri, români care nu v-aţi interesat deloc cum e cu Parlamentul Bicameral şi care v-aţi dus repede să votaţi o porcărie, iată ce nu ştiţi:

"Uniunea Europeană are 27 de ţări membre dintre care 13 au sistem parlamentar bicameral şi 14 un sistem parlamentar unicameral. Până aici părţile sunt sensibil egale. Dacă aruncăm o privire pe Tabelul 1 cu parlamentele ţărilor membre UE, clasificate după populaţie, observăm că primele opt, cele mai mari ţări europene, au toate parlamente bicamerale. Continuând analiza statistică observăm că 9 din primele 11, respectiv 10 din primele 13 ţări UE au parlament bicameral. Altfel spus 10 din cele 14 ţări membre cu parlament unicameral sunt clasate între ultimele 12 locuri în clasamentul după populaţie. Cea mai mare ţară cu parlament unicameral este Grecia, dar elenii au doar 49,5% din populaţia ROMÂNIEI. Dacă analizăm ansamblul mai identificăm un argument puternic, 85,1% din populaţia UE trăieşte în ţări cu parlamente bicamerale, adică din fiecare 7 europeni aproape 6 (5,7) sunt conduşi de parlamente bicamerale. E bine de ştiut şi de reţinut că ROMÂNIA este pe locul 7 ca populaţie între ţările UE, iar populaţia este cel mai important criteriu de clasificare în UE, acesta fiind şi elementul care determină numărul de europarlamentari alocat fiecărei ţări, şi implicit forţa şi influenţa politică pe care o ţară membră o are în Parlamentul European. Suntem una din ţările mari ale Uniunii Europene. Ar fi bine să învăţăm să ne comportăm ca atare.
În ceea ce priveşte numărul de parlamentari, să privim Tabelul 2, cu conţinut identic ca şi Tabelul 1, clasificarea ţărilor s-a făcut de această dată după un coeficient care ne arată numărul de locuitori ce revin unui parlamentar. Observăm că ROMÂNIA a alunecat un singur loc fiind pe poziţia 8 din 27, adică mult sub media europeană a numărului de parlamentari. Mai zilele trecute am văzut la televizor pe un teoretician tip Goebbels al acţiunilor prezidenţiale, care, afirma că acest coeficient – numărul de locuitori ce revine unui parlamentar – nu este relevant, şi că practica şi teoria constituţională europeană stabileşte numărul optim de parlamentari pentru o ţară ca fiind rădăcina cubică a populaţiei, adică 280 în cazul ROMÂNIEI. Vă mărturisesc că nu cunoşteam acest calcul şi nici nu sunt convins de acurateţea lui ştiinţifică, dar l-am analizat la fel ca pe celelalte criterii. Astfel în Tabelul 2 pe lângă celelalte date am trecut şi rădăcina cubică a populaţiei din ţările UE plus un raport pe care l-am numit abaterea procentuală. Abaterea procentuală este un raport dintre diferenţa numărul real - număr ideal de parlamentari ai ţării respective şi numărul ideal obţinut ca rădăcină cubică. Matematic, acest raport ne indică procentual abaterea numărului existent de parlamentari faţă de acel optim invocat de “deontologi”. Iată, descoperim în sfârşit un criteriu după care ROMÂNIA este codaşă, fiind pe locul 21, având un raport abatere de 68,21%. Remarcăm că doar 9 ţări au abateri de sub 20% faţă de acest optim dat de rădăcină cubică. Acest număr mic ne spune ceva despre suportul ştiinţific subţire, mai degrabă conjunctural al acestui criteriu. Îmi permit totuşi să citez cele zece codaşe ale acestui clasament cu abateri de la 57% la 256%: Germania, Polonia, Suedia, ROMÂNIA, Spania, Ungaria, Slovenia, Franţa, Italia, Marea Britanie. Mă simt bine în această companie.
Istoric, în Principatele Unite, bicameralismul a apărut odată cu promulgarea în 1864 de către Alexandru Ioan Cuza, a unui act numit “Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris” (nota bene: dezvoltător şi nu dezvoltator), un document cu caracter efectiv constituţional. Numele actului ne poate induce în eroare, deoarece a fost dat doar pentru a face plăcere Curţii Suzerane şi Puterilor garante, dar în esenţă conţinutul lui se îndepărtează clar de linia Convenţiei, fiind în fapt prima constituţie românească. Corpul Legislativ devine bicameral, compus din Adunarea Electivă, aleasă de cetăţeni prin vot cenzitar, şi Corpul Ponderator (Senatul) numit de Domn. Statutul a fost adoptat în mai 1864 prin plebiscit (referendum) obţinând peste 90% din cele peste 750.000 de voturi exprimate. În 1866, după abdicarea lui Cuza şi instalarea ca domn a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, se adoptă prima constituţie propriu-zisă, considerată una din cele mai democratice constituţii din Europa. Se păstrează cele două camere legiuitoare care devin Camera Deputaţilor şi Senat, ambele alese de cetăţeni prin vot cenzitar. Senatul avea şi câţiva membri de drept.
În 1923, în timpul domniei regelui Ferdinand, se adoptă o nouă constituţie care statuează votul universal dar păstrează cele două camere ale parlamentului, şi, în linii mari, componenţa şi prerogativele lor. Din nou vorbim de un act excepţional în contextul constituţiilor europene contemporane. În 1938 regele Carol al II-lea dă practic o lovitură de stat şi instaurează Dictatura Regală pe baza unei noi constituţii, mai restrictive, dar care păstrează cele două camere ale corpului legiuitor. După 23 august 1944 se revine la constituţia din 1923, care va rămâne în vigoare până la instalarea regimului comunist şi va fi efectiv schimbată în 1948, dată de la care începe sarabanda celor trei constituţii comuniste (1948, 1952, 1965). Aceste constituţii limitau drepturile la libertatea opţiunilor politice şi au trecut la un corp legislativ unicameral, şi acela cu titlu nepermanent, bine cunoscut sub denumirea de Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, ultima constituţie comunistă a fost masiv modificată astfel încât după procesul electoral din mai 1990 a fost aleasă o Adunare Constituantă formată din două camere Adunarea deputaţilor şi Senat. Ulterior în decembrie 1991 a fost adoptată prin referendum noua constituţie post comunistă a României care statuează sistemul tradiţional bicameral. Constituţia a fost modificată în 2003 când s-a încercat, cu un succes relativ, separarea mai clară a atribuţiilor celor două camere legislative.
Din ultimii 145 de ani de istorie recentă ROMÂNIA a avut 102 ani de parlament bicameral şi 42 de parlament unicameral de tristă amintire. Bicameralismul este una din puţinele noastre tradiţii politice cu adevărat democratice. Astăzi Parlamentul nu este o instituţie prea populară. Prestaţia mediocră, ca să folosim expresii lejere, a parlamentarilor post revoluţionari a discreditat instituţia. Este posibil ca şi numărul parlamentarilor români să fie prea mare în raport cu necesităţile şi posibilităţile ţării. Realist vorbind, nu avem niciun motiv palpabil să credem că un parlament mai mic va fi neapărat mai bun, mai eficient, mai popular. Cu atât mai puţin unul unicameral.
Suntem pregătiţi? Este momentul oportun pentru a renunţa la această tradiţie numai pentru că cei care au fost puşi să reînnoade tradiţia s–au dovedit a fi nepricepuţi?" (Dinu Socotar - www.ziaruldemures.ro)

Pe toate astea şi mult mai multe le ştie şi Emil Poc! Că doar de aceea tema lucrării lui de doctorat a fost "Superioritatea Parlamentului Bicameral faţă de cel Unicameral". Dar a uitat de toate astea când vine vorba de ciolan şi lins Băselu în ...Băsel...
CORA
Cică e criză, iar Statul are nevoie de un sacrificiu din partea românilor. Iar bugetarii voi beneficia de nişte zile libere, neplătite evident. S-a gândit Statul băsescian că ar fi foarte bine să avem un pic de timp pentru curăţenia dinaintea Crăciunului.
Numai că, ce citesc eu pe www.jurnalul.ro?
"Elena Udrea, ministrul interimar al Mediului, organizează azi licitaţie pentru achiziţionarea unui sistem IT de 20 milioane de euro. După metoda brevetată cu succes la Ministerul Turismului, Udrea va face achiziţia prin licitaţie restrânsă accelerată. Acum, cât mai e ministru".
Iată de ce mă apucă o scârbă teribilă faţă de tot ceea ce înseamnă PDL-ist.
Păi, bine, măi, nemâncaţilor, mie îmi luaţi din amărătul de salariu o bună parte, pentru ca Elena Udrea să facă licitaţii de atâtea milioane de euro?
Nu aţi vrea voi aşa frumos să vă răzgândiţi şi să faceţi economii la bugetul de stat din acei bani de licitaţie? Nu poate rezista ţara asta fără sitem IT la Mediu?
De ce te grăbeşti, frumoaso, să faci licitaţia? Te gândeşti cumva că e posibil să ţi se dezlipească fundu' de pe fotoliul de ministru unde te-a urcat Marinelul?
CORA
Imi vine sa vomit!
CORA
Atmosfera de pe Antena 3 ma face sa mi se faca parul maciuca...Pam pam pam...
CORA
Azi am aut parte de două premiere:
1. Am îndrumat o prietenă care de abia a împlinit 18 ani să voteze pentru prima oară:



2. Pentru prima oară am stat la coadă la vot! Am rămas tare surprinsă! Este a 10-a oară când votez de când mi-am câştigat dreptul de a alege, acum 5 ani (prin trecerea timpului, evident..:D), dar niciodată nu mi s-a întâmplat să stau la coadă! Acest lucru nu poate decât să mă bucure! Oamenii simt nevoia să îşi exercite acest drept, de altfel foarte important sub aspect civic.
Din alt punct de vedere, aş mai face o consideraţie: dacă prezenţa la prezidenţiale este mai mare decât la parlamentare, este evident că românii nu înţeleg faptul că Parlamentul, într-un stat democratic precum al nostru, e mai important decât Instituţia Prezidenţială.
CORA
Daca exit-poll-ul asta are vreo apropiere de adevar, eu chiar cred ca lumea e nebuna, iar eu mai am ce cauta in Romania.

CSOP

Traian Băsescu – 36%

Mircea Geoană – 30%

Crin Antonescu – 22%

CORA
Atenţie: acesta este o postare revoltată!

Săptămâna aceasta, mâna dreaptă a lui Băse, micuţul Boc, a tot trimis Note din partea Ministerului Educaţiei, în care sugera cum anume să ne planificăm zilele libere (nota bene: zile libere, nu concediu fără plată). Şi a dat o foarte interesantă posibilitate: să nu fim plătiţi în perioada vacanţei de iarnă. Păi, micuţule, nu ştiu dacă ţi-a zis cineva că aceea este perioada în care eu am posibilitatea să îmi efectuez concediul de odihnă! Dar îţi zic eu! Eu vreau ca în vacanţă să îmi iau concediu de odihnă! la fel de frumos puteam să îţi spun că vreau să vin la muncă, să îmi fac proiecte de lecţie, fişe de caracterizare sau să îmi planific nişte proiecte! Iar tu nu ai niciun drept să mă obligi să stau acasă, neplătită!
Poţi tu să fii nu numai mâna dreaptă a Băselului, poţi să fii şi...a lui...orice, că tu nu mă poţi obliga să stau acasă!

Bun! Asta nefiind mai nimic, nervii se amplifică atunci când citesc mai departe: în luna noiembrie voi avea salariul diminuat, dar, de fapt, acasă voi sta în decembrie. Nu zău? Că aşa vrea Emil Boc? Păi, ştii tu, măi Emil, că există un Cod al Muncii. Pe care mi se pare că îl încalci flagrant! Poţi să te acoperi şi cu mama ei de lege, că tot încalci Codul Muncii. Oricum, amândoi ştim că legea cu mărirea cu 50% a salariului meu ai reuşit să o faci nevăzută! Aşa mi-ar plăcea să faci şi cu legea asta!
Deci, nu îţi imagina că voi sta acasă în decembrie, dar salariul îmi va fi diminuat în noiembrie! Te întrebi cum pot să protestez? Nu vin la serviciu! Nu mă poţi obliga să vin la şcoală neplătită! Deci, nu am să o fac! Iar în decembrie am să îmi iau concediu de odihnă!
Mai era acolo o variantă dată de Minister. Cică să ne micşorăm programul de lucru, dar fără a afecta procesul de educaţie. Păi, cum aşa? Oricine stă bine cu logica, îşi dă seama că e imposibil. Aaaah, te gândeşti să vin la şcoală, dar să îmi diminuez timpul în care îmi pregătesc materialele? Îmi pare rău să te anunţ, dar dacă mă duc nepregătită în faţa elevilor, voi afecta grav procesul de educaţie.

Sindicatele au protestat! Ministerul a modificat nota.

Acuma, cică să stăm acasă (adică să se închidă şcolile) pe 30 noiembrie şi în săptămâna dinaintea vacanţei. Dar Inspectoratele au datoria de a verifica recuperarea materiei.
Poftim? Hai să reluăm puţin, că am impresia că voi nu înţelegeţi ceva, dragi guvernanţi! Mie o să îmi luaţi 15,5% din salariu! De ce aş recupera materia? Dragii mei, dacă voi nu mă plătiţi, eu nu muncesc! Sper că nu aveţi pretenţia să muncesc degeaba!? Şi aşa, salariile sunt mici mici mici. Voi ştiaţi că (dacă nu aş avea al doilea job, slavă Domnului că-l am) eu ar trebui să fac Crăciunul cu maxim 700 de lei, din care trebuie să mai şi trăiesc până pe 10 ianuarie, când voi avea din nou salariul diminuat şi să mai şi plătesc o chirie?
Şi, în condiţiile astea, vreţi să recuperez materie? Mai auzeam pe la TV că au propus să venim sâmbăta la şcoală. O să vin, când mi se vor da banii înapoi! Aşadar, dragi guvernanţi, eu nu recuperez nimic până când îmi voi recupera salariul!
Chiar îmi pare rău pentru elevi. Dar şi mai rău îmi pare rău de părinţi! Unde sunt părinţii acuma? De ce nu se răscoală cum se răsculau la fiecare grevă? Vreau să văd părinţi la TV, vreau să îi aud cum îi incriminează pe guvernanţi că nu le pasă de educaţia copiilor lor, aşa cum ne incriminau pe noi!

Staţi olecuţă, că tocmai mi-am amintit de asistenta implicată în povestea bebeluşului ars în incubator. Era singură prin secţie căci colegele erau...da, în concediu fără plată! Îşi dă cineva seama ce alte consecinţe are acest concediu fără plată?

Oare cum mai pot exista oameni care să îi susţină pe aceşti oameni la prezidenţiale? Sunt eu nebună? Numai mie mi se scade salariul? Trăieşte cineva mai bine...în afară evident...de fiica lui Băsescu în casa de un milion de euro? Şi de Elena Udrea?
Hai să îi trimitem acasă, că au strâns deja suficient...
CORA
Lumea s-a scandalizat! Tudor Chirilă reper moral? Nu m-aş aştepta ca Antonescu să cunoască detalii din viaţa lui Tudor pentru care unii îl consideră lipsit de moralitate. Antonescu îl admiră pe Chirilă pentru "Scrisoarea către tineri", pe care am publicat-o şi eu aici.
Şi o mai public o dată, căci tare mult îmi place!

Înainte de a merge la un concert cu scop umanitar (despre care am scris aici), nu îl plăceam pe Chirilă! Dar atunci am descoperit ARTISTUL Chirilă, dincolo de mondenităţile răutăcioase! De atunci am început să îl plac pe Chirilă!
CORA

Cei trei crai s-au confruntat aseară spre marele meu deliciu. Nu mă aşteptam să îmi placă atât de tare marea confruntare! Înainte să înceapă aveam impresia că mă voi enerva teribil, că o să mai înjur puţin pe unul sau pe altul...însă, surpriză! Nici măcar pe Băsescu nu l-am înjurat prea tare! Deşi Băsescu este ultimul pe care l-aş vota!
Cea mai bună sinteză am găsit-o pe Mediafax.ro (unde altundeva? :D)

Concluziile mele sunt clare: Crin este cel mai bun dintre ei. Nu spun că este cel mai bun! Dar, dintre ei, el merită cel mai mult să îmi fie preşedinte!

O a doua concluzie ar fi mai mult o aventurare în ideea că Băsescu nu ar prea intra în turul 2. Nu ştiu de ce mă tot ocoleşte această posibilitate. Dacă nu ar exista Ministerul de Interne pe mână PDL şi dacă alegerile ar fi corecte, cu siguranţă Băsescu nu ar intra în turul 2. Dar...

Gestul lui Geoană de a oferi flori (trandafiri roşii :D) soţiilor contracandidaţilor mi s-a părut admirabil! Însă gestul lui Băsescu de a lua din buchetul soţiei trandafirii să îi dea oamenilor de afară mi s-a părut execrabil. Nici nu ştiu de ce mă mai miră.

Oricum, mi s-a părut cam lipsit de vlagă Băse aseară! Şi s-a tot lăudat cu ce a făcut el...de parcă el singur a reuşit să facă ce a făcut, şi nu instituţiile statului. Mă enervează teribil că se laudă cu faptul că la finele mandatului său a lăsat România mai mare cu nu ştiu câţi kilometri. Păi, el a lăsat-o? Sau omul acela care s-a luptat la Haga pentru acest lucru? Şi mă bucur că Geoană a restabilit o ierarhie temporală corectă şi i-a amintit că în timpul mandatului lui ca ministru de Externe a fost deschis porcesul la Haga! Dar oamenii nu cred că au sesizat asta!

În fine, sper că ceea ce am văzut aseară la Băsescu, a fost un soi de Best of şi că începând cu 7 decembrie ne lasă în pace (deşi, pe 10 decembrie voi lua salariul micşorat..din cauza competenţei oamenilor lui...dar, despre asta, în post-ul următor)!

Foto: www.mediafax.ro
CORA


Cred din ce în ce mai mult că gradul de civilitate al unei societăţi se măsoară şi prin gradul de implicare civică al cetaţenilor.
Românul de rând a fost învăţat într-un comunism nu foarte îndepărtat că din urnă iese cine trebuie, indiferent de cine intră. Dar, atunci, mergeau la vot. Acum, nu mai merg deloc. Sub pretextul protestului faţă de o clasă politică ce nu îi reprezintă.
În primul rând, ar trebui să ştiţi că o oamenii politici nu fac doar politică şi se bat pe putere. Această clasă politică are în mână banii noştri, bani pe care îi aducem noi, prin munca noastră, statului. Ei sunt administratorii banilor noştri. Vrei nu vrei, te reprezintă sau nu, ei tot îţi administrează banii. Te lasă indiferent? Crezi că toţi fură şi că oricine ar ieşi din urnă, banii tăi ar ajunge ... tot în buzunarul lor? Ai dreptate! Însă eu am început să fac diferenţa între cei care îmi vor fura banii. Deja nu mă mai miră că se fură. Fac pariu că şi tu, cel care nu vrei să mergi la vot, dacă ai fi în locul lor, ai fura. Aşadar, îmi pasă de cine îmi va fura banii. Eu vreau ca un anumit personaj să îmi fure banii, şi nu altul!
În al doilea rând, dacă tu consideri că oamenii aceia nu te reprezintă, să ştii că sunt mai mulţi care cred asta! Atunci, de ce alegeţi calea laşităţii, a neimplicării, a lipsei de responsabilitate, în loc să vă uniţi şi să vă implicaţi în administrarea statului? Tăcerea ta nu spune nimic. De ce nu iei ATITUDINE?!
În al treilea rând, să ştii că pe neparticiparea ta se pot fura voturi! De ce să le dai această ocazie?
Da, ai dreptate! Vor încerca să fraudeze alegerile. Însă ar trebui să ştii că la o participare mare la vot, şansele de fraudare sunt mici. Pentru că acele 4 milioane de buletine vot în plus pot fi anihilate prin participare mare.
De ce să laşi pe alţii să aleagă în locul tău? De ce să nu te implici? De ce fugi de responsabilitate? Crezi că, dacă nu vii la vot, şi va fi ales, în mod conjunctural (în funcţie de mita electorala, evident), un anume candidat ce va duce ţara în colaps, tu te poţi spăla pe mâini spunând: nu eu am fost cel care l-am ales? Ba tu l-ai ales! Ai ales să laşi pe alţii să aleagă! Deci e şi vina ta! Ai măcar responsabilitatea de a alege TU pe cineva.

La alegerile trecute citeam pe bloguri cum oamenii preferă să stea în pătucul moale şi pufos în loc să îşi mişte fundul să voteze! O atitudine de mai joasă calitate civică nu am văzut. Oamenii pe care îi alegem sunt cei care ne educă copiii, care ne îngrijesc atunci când suntem bolnavi, sunt cei care le dau pensie părinţilor noştri. Iar tu ce faci? Dormi? Dormi, leneveşte, dar pentru mine eşti mort din punct de vedere civic. Rămâi în amorţeala ta, dar nu ieşi apoi pe interval să arăţi cu deştul! Pentru că ţi-ai tăiat singur dreptul acesta în momentul în care ai ales să taci la alegeri!

PS: Aş vrea să îmi cer scuze faţă de toţi cei care mă citesc şi din rândul cărora sunt şi unii care nu merg la vot, dar opinia mea este că se comite cea mai gravă eroare prin neimplicare. Şi, da, chiar consider că sunt superioară din punct de vedere civic faţă de paraziţii sociali, care aşteaptă de la stat salarii mari, pensii mari, sistem de sănătate şi educaţie de calitate, dar care nu se implică deloc în "politica cetăţii"!

Foto: www.mediafax.ro
CORA
Week-end-ul acesta pun punct unei săptămâni nebune, în care am alergat după timp, în care am muncit, am muncit şi am muncit! În care am avut şi o inspecţie! În care M-am plâns că mă aflu la capătul puterilor! Dar în care am aflat că îmi pot depăşi limitele şi că pot trece de "nu mai pot" către "am puterea să fac cu mult mai mult".
Şi am reuşit.
Singurul regret: nu am timp de bloguit! Dar îmi iau revanşa, că am strâns ceva subiecte şi trebuie să le abordez!
CORA


In plimbările mele virtuale, am descoperit această lucrare, care mă emoţionează şi pe care mă gândesc să o împart şi cu voi!!! Mi-e dor de primăvară! Ştiu că e absolut prematur să mă gândesc la ea, dar...lăsaţi-mă să visez un pic la ghiduşiile primăvăratice...


Pagina pe care am descoperit imaginea este www.easyart.com
CORA
Ana m-a premiat1 Cu un premiu, evident, iar la pachet am căpătat şi un joc. Voila:

  • In ce fel de animal ai vrea sa te reincarnezi ?Leu!
  • Ce ti-ar lipsi cel mai mult in viata ? Echilibrul emotional! De nu aş avea echilibru emoţional, aş orbecăi, nu aş avea acea seninătate şi pace sufletească atât de necesară pentru a fi fericită!
  • Ce apreciezi cel mai mult la o persoana ? Capacitatea empatică, puterea de a se pune în locul celuilalt şi de a acţiona în consecinţă. Îmi plac oamenii cărora le pasă celor din jurul lui, care ţin cont de ceilalţi!
  • Care-i culoarea preferata pentru haine ? Culoarea roşie - în cele mai multe cazuri. Numai că am obiceiul de a lăsa starea de spirit să aleagă hainele pe care urmează să le port!
  • Trei cuvinte care te definesc ca persoana... Entuziastă, pozitivistă, energică
  • O calatorie pe care ai vrea sa o faci si tara pe care ai vrea sa o vizitezi ? Mi-aş dori teribil să văd Franţa şi Ţara Sfântă!
  • Citatul/zicala preferata... "Nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu este deja acolo!"
  • Ce ti-ar plăcea cel mai mult sa faci ? Să fiu în compania prietenilor mei!
  • Daca nu ai face ceea ce faci in fiecare zi, cu ce altceva ai dori sa-ti umpli timpul ? Mi-aş dori să mă odihnesc mai mult, să fac lucruri care îmi fac plăcere, să nu mai simt că timpul îmi curge printre degete, iar eu să nu mă mai aflu într-o continuă alergare în disperarea de a-l prinde de coadă şi să ţin pasul cu el...cu timpul...zboară prea repede...
  • Care e cea mai mare extravaganta a ta ?Unghiile roşii :)
Premiez în continuare pe: Carmen, Elite, Terra, Lory, Monica Olteanu, Monica Daniela
CORA
Iată o nouă zicală plină de învăţăminte marca Elena Udrea: Doar proştii sunt modeşti! Pentru că doar ei nu au ce arăta!
Oare poate exista mai multă fanfaronadă, mai multă lipsă de maniere? Începe să dea opulenţa de prost gust pe de lături! Am început să nu ne mai suportăm de cât de inteligenţi, plini de bani şi nuri suntem! Trebuie să dăm şi pe răscoale, să ne vadă tot românu' şi să saliveze la noi! Că tocmai ce se apropie luna decembrie, luna Crăciunului şi luna când salariile vor fi mai mici, că trebuie să facem bine ţării şi să intrăm în concediu fără plată. Ca să mai adaugăm un bănuţ în plus doamnei cele deştepte şi atât de puţin modestă...
Asta-i gândire de tip manelist a oamenilor de mâna a treia, pe care noi i-am ridicat la putere. Îi mai menţinem mult acolo? Sau le arătăm ce pot face modeştii proşti?
Nud
CORA
CORA
Mariana mă provoacă la o nouă, dar veche leaăşă: poza serioasă şi poza haioasă. Greu exerciţiul, dar tare frumos! Aşadar, poza serioasă:
Ador poza aceasta. Este marcă înregistrată Arbănaşi 2009, miniexcursia la Vulcanii Noroioşi, unde copiii (toţi cei peste 100) au realizat un lanţ uman, au rostit o incantaţie şi au strigat cât i-au ţinut plămânii Vooooo-Gaaaaaaaaaaaa! :) Frumos. Sweet memories! Şi frumoasă accentuare a liniei orizontului prin lanţul uman! NU?

Iar cea haioasa...
Eu in anul 1986, jucandu-ma, evident, pe www.yearbookyourself.com. Nu-i aşa că-s cool?
CORA
Toamna trandafirii o iau razna şi înfloresc ca nebunii, spre marele meu deliciu!

Friday Flower este ideea ANEI.
CORA



Astăzi este o zi deosebită, căci îl prăznuim pe Sfântul Nectarie, un Sfânt care este aproape sufletului meu, un Sfânt la moaştele căruia ajung ori de câte ori simt nevoia. Şi niciodată nu am simţit că ruga nu îmi este ascultată. Căci, de fiecare dată Sfântul Nectarie, prin rugăciunile sale, a reuşit să facă minuni.
Ziceam că este un Sfânt aproape de sufletul meu. Sunt unele lucruri din viaţa Sa care m-au uimit şi care m-au mişţcat din toţi rărăunchii. De pildă:
Sfântul Necatrie a fost director al Seminarului din Rizareion. "Se spune că odată s-a îmbolnăvit cel ce era angajat să cureţe coridoarele şi celelalte săli. Era un om sărac şi cu o familia numeroasă. Timp de trei zile, cât a fost bolnav, Sfântul Nectarie se scula cu două ore mai înainte de a se da deşteptarea elevilor şi curăţa singur întreaga şcoală. A patra zi, când a putut veni la lucru, muncitorului mare i-a fost mirarea când l-a văzut pe părintele director curăţând chiar toaletele şcolii. Cu uimire l-a întrebat:
- Vai de mine, dar ce faceţi, Prea Sfinţia Voastră?
- Ţi-am ţinut locul în aceste zile în care ai lipsit, ca nu cumva să se propună înlocuirea ta. Ştiam că este un om sărac, cinstit şi nu îţi puteai permite să îţi pierzi slujba. te rog, însă, ca ceea ce ai văzut, să nu spui nimănui". (Diac drd Morlova Nicuşor. Sfântul Nectarie Taumaturgul. Galaţi:Editura Egumeniţa)

Prima oară l-am descoperit pe Sfântul Nectarie în revista LUMEA CREDINŢEI, într-un material în care o mamă povestea cum, din greşeală, a răsturnat un vas cu apă clocotită pe copilul ei de doar câteva luni. Pe tot drumul până la spital, mama a citit acatistul Sfântului Nectarie. A aşezat apoi Acatistul în pătuţul unde stătea copilul şi îl citea în fiecare zi. Acum, copilul are peste 3 anişori şi copilul nu poartă nicio cicatrice a acelelui accident, ceea ce îi uimeşte grozav pe medici.
De asemenea, sunt multe alte minuni pe care Sfântul Nectarie le-a săvârşit pentru cei care i-au cerut ajutorul şi care m-au sensibilizat şi m-au făcut să cred în El.
Puteţi să citiţi despre ele aici, aici şi aici.

Moaşte ale Sfântului Nectarie se găsesc la şi la Mânăstirea Radu Vodă, din Bucureşti.
CORA
Aşadar, Ana-Maria m-a însărcinat cu o leapşă. Ceea ce trebuie să fac este să postez o fotografie funny şi una de suflet!

Aşadar, poza funny. Vă provoc la un mic concurs: cine ghiceşte ce e mult şi maro pe jos? Vă dau un indiciu: priviţi ce de hârtie igienică e împrejur!

Firesc, vă întrebaţi ce naiba căutam eu acolo? Totul se întâmplă înspre peştera Dâmbovicioara, când am descoperit o scobitură în piată.. Mi se părea absolut normal să vrem să facem un lanţ uman în jurul ei, aşa că nimic nu ne-a stat în cale.

Iniţial, am crezut că maro-ul vine de la un soi de rugină, ceva...dar mirosul apoi ne-a luminat! :) Dar, vedeţi partea bună! Prietenii te scot mereu din ... (nu zic cuvântul, căci nu mai e loial concursul)! :D

Şi acum, ceva de suflet!
Într-o dimineaţă de vineri mergeam grăbită înspre Şcoala nr. 108, unde aveam şedinţa metodică. Şi era frig, întuneric, începea să burniţeze, iar eu mergeam grăbită, gândindu-mă la zilele câlduroase şi luminoase de vară. Azunci, am avut revelaţia: m-am oprit din graba mea şi din tânjeala după vară şi mi-am zis: trăieşte clipa şi găseste partea frumoasă a oricărui amănunt din viaţa ta! Şi a ieşit asta:



Fotografia postării FRUNZE AMEŢITE a luat naştere în aceeaşi dimineaţă.

Predau mai departe provocarea lui Lory! :)
CORA
CORA
Întâmnplările ultimelor zile mi-au bombardat toate colţurile interioare, mi-au zdruncinat ideile, mi-au trezit temeri...
Plecarea oricărei persoane din universul meu personal lasă un gol imens, o tristeţe de nedescris, mii de întrebări, o avalanşă de frici, o senzaţie cruntă de neputinţă...
Sfârşitul ăsta de săptămână abundă în astfel de sentimente! Mă simt atât de răvăşită, atât de împrăştiată...Am empatizat atât de mult cu familia sărăcită de omul drag din viaţa lor, încât nu reuşesc să înot câtre un mal e regăsire...
Nu-mi place moartea! O urăsc! Îmi e frică de ea! Detest moartea! De ce nu ne poate lăsa împreună? De ce trebuie să dezbine? De ce trebuie să ne fure în cel mai mişelesc mod cu putinţă oamenii dragi? De ce? De ce? De ce?




PS: Dacă nu aş fi scris rândurile acestea, aş fi simţit că explodează tristeţea în mine! Stare de spirit care contrastează atât de mult cu pozitivismul meu caracteristic. Dar viaţa nu e mereu roz...indiferent din ce colţ aş vrea eu să privesc lucrurile.