CORA
Ora 14.37. Am întors ultima filă a cărții cu șiroaie de lacrimi în ochi. Sunt mii de gânduri care îmi invadează ființa. Nici nu știu dacă voi reuși cândva să le verbalizez pe toate.
Este chiar posibil ca praful să se aștearnă peste toate trăirile acestea, de aceea am să încerc să le mențin vii pe această pagină virtuală.
Destinul este ca un joc de cărți, în care norocul - sau absența lui - poate demonta sau schimba cursul unei munci asidue, muncă cu care construiești o strategie pe între parcursul jocului. Deodată, te lovește un ceva, numit noroc ... sau nenoroc (numind nenoroc pentru tine ceea ce pentru alții este evident noroc), care schimbă întreaga traiectorie a cursului vieții tale.
Am învățat din "Țărmul" că suferința este purificatoare. Însă purificarea este atât de dureroasă, încât ai prefera să nu treci niciodată prin acest proces crunt, cu preț prea mare.
Am învățat din carte că bărbații sunt puțin atenți la marea de sentimente a femeilor. O fac atâta timp cât le este bine alături de ele. Le ocrotesc speranțele și le hrănesc visele numai cât și lor le place acest joc numit iubire. Atunci când regulile jocului fac apel la spiritul lor de sacrificiu, sunt capabili să calce în picioare tot castelul de basm al poveștii lor de dragoste.
Am învățat că fiecare dintre noi pornim în excursia vieții cu speranța că pe noi, cel puțin pe noi, soarta ne va apăra, ne va ocroti, ne va alinta și că nu, nu ne va face să cunoaștem IADUL numit răutatea și răul din oameni. Însă, pe drum, oricât ne-am strădui să stăm departe de el, ne lovește ca un bumerang și ne destabilizează, ne dezechilibrează, ne face să ne fie frică...de însăși VIAȚA și să ne ascundem în spatele unor armuri, care pot lua de multe ori chip jovial și binevoitor. Nu, nu e deloc ipocrizie. E apărare și instinct de conservare. Armura aceasta te protejează până și de cei care spun că te iubesc cel mai mult. Căci, da, în fața lor ești cel mai vulnerabil. Și sunt și ei, la rândul lor, oameni...cu răul din ei, caracteristic tuturor, vor ajunge să te rănească, cu sau fără intenție...în esență, nici nu mai știi dacă intenția sau lipsa ei mai contează atunci când rana îți supurează și te ustură și urletul de durere îți este surd...
Am învățat că elevii, copiii, munca cu ei, îți păstrează sufletul cald și zâmbetul viu.
Am învățat că orice piedică poate fi înfrântă, însă prețul plătit este adesea usturător. Cui îi mai pasă dacă vrei sau nu să îl plătești? Ești pus în fața faptului împlinit și nu ai decât să deschizi portofelul sufletului și să îl lași să se golească...
Am învățat că, dincolo de orice, o femeie nu trebuie să uite ce este rafinamentul, bunele maniere, arta, frumosul, muzica de calitate, decența ci, din contră, bunul gust trebuie să respire prin fiecare por al pielii ei.
Cartea merită citită, sunt convinsă că fiecare dintre voi vă veți regăsi în bucuriile, tristețile, certitudinile și incertitudinile, fricile și emoțiile personajului. 

PS: În următoarele zile, am să fac și o recenzie a cărții! Până atunci, o seară de duminică plină de emoții frumoase să aveți!
CORA
Dimineață lenesă de vară. Aș mai dormi un pic. Poate că și adorm puțin, dar deschid speriată ochii și-mi amintesc: cartea doamnei Mura! Mă îmbrac val-vârtej și sper să mai găsesc deschis la Hașu*. Am citit cu bucurie pe Oltenițeanu' despre lansare, mi-a părut teribil de rău că nu am știut...să fiu și eu acolo, alături de cea care mi-a fost dirigintă și profesor favorit.
Uraaa, e deschis!
- Cartea doamnei Mura?
- Da, răspunde doamna zâmbind! 15 lei!
Doar 15 lei?! gândesc eu, uimită de faptul că povestea unei vieți poate avea un preț.

Este 15.45, iar după-amiaza a devenit ploioasă peste Oltenița. În camera mea albastră, camera copilăriei mele, mă regăsesc adulmecând gândurile doamnei de care am fost fascinată întreaga mea copilărie și adolescență.
Contează că-s aici, acasă. Citesc cartea în orașul în care a luat naștere povestea. Privesc emoțiile omului și ascult durerile femeii. Ce e sufletul unei femei, în cele din urmă? Un ocean de contraste!

Revin cu impresii!Mai am două sferturi de parcurs din carte!
* Hașu este librăria cea mai bine dotată din oraș, deținută de domnul profesor Hiticaș, pe care îl cunoaștem cu toții ca fiind...Hașu. :)
CORA
Amalgam de crini şi amalgam de trăiri. Din înţelepciunea vieţii: OMUL CÂT TRĂIEŞTE ÎNVAŢĂ...SĂ FACĂ COMPROMISURI.
CORA
Până acum, nu am avut mari tangențe cu sistemul medical, deși, chiar și slabele urme au fost unele dezamăgitoare. Slavă Domnului, m-am menținut sănătoasă...până săptămâna aceasta, când o infecție urinară mi-a afectat echilibrul. Am mai pățit povestea asta anul trecut, când am ales să merg la medic de specialitate. Știam tratamentul, am gândit că e inutil să fac din nou toate forrmalitățile, care nu ar fi avut alt rezultat decât același tratament pe care îl știam deja.
Am mers la farmacie și am cerut medicamentul cu pricina. "Nu vă dau, e antibiotic!" Am cerut un alt medicament, care nu e antibiotic, nici pe acela nu a vrut să mi-l dea, zbierând oarecum la mine, că nu ar trebui să iau medicamente după ureche...să îmi fac analize...
Bun, eu înțeleg că ar fi normal să merg la un medic, însă până ajung la medic, ori îmi trece de la sine ori se agravează. De ce? Pentru că până ajungi la medic de specialitate și analize e o adevărată desfășurare de forțe care durează peste o săptămână. Cum așa?
  1. Ca să merg la medic de familie, am nevoie de adeverință de salariat - 2 zile
  2. Îmi fac programarea la medicul de familie, ultima oară m-a programat peste 5 zile - 5 zile
  3. Merg la medicul specialist - 1 zi (cu indulgență)
  4. Merg la analize - 2 zile
  5. Total 10 zile?
Ei, spuneți dragii mei, cum evoluează infecția mea în perioada asta? Și cum se suporta simptomele...ce îți vine să îți iei câmpii de atâta disconfort?!!!?!!!

|Mulțumesc tuturor celor care au gândit acest sistem birocratizat de sănătate, către care arunc lunar o grămadă de bani și care m-ar lăsa să mor cu spor!
CORA

Andrei m-a certat! Ca nu mai postez Florile de Vineri. Si mi-a facut o sugestie de floare de la care ar trebui sa luam ceva lectii de viata! Sa vedem!

1 Istoric


Exista mai multe legende referitoare la originea trandafirului de Jericho.

Una dintre legende spune ca aceasta planta a aparut in urma cu 290 de milioane de ani in Asia, pe vremea dinozaurilor, de aici si denumirea de „Planta dinozaur”.

O alta legenda spune ca trandafirul de Jericho provine din regiunile desertice ale Iordaniei si Israelului. Se povesteste ca Fecioara Maria, plecand din Nazareth spre Egipt, in cautarea unui adapost, a binecuvantat aceasta planta daruindu-i viata vesnica. De aceea, acesta planta se mai cunoaste si sub denumirea de „Trandafirul Sfintei Maria“ sau „Mainile de rugaciune ale Mariei“.


2
Simboluri


Trandafirul de Jericho este simbolul norocului, al dragostei si al bunastarii. Se spune ca persoanele care ingrijesc aceasta planta nu vor duce niciodata lipsa de iubire, liniste si bunastare. De aceea, planta se transmite in familie, din generatie in generatie.

Trandafirul se foloseste in ritualurile Voodoo si Santeria pentru diferite vraji si descantece legate de noroc, bani si iubire. Se crede ca trandafirul de Jericho are proprietati miraculoase. Daca apa in care a stat trandafirul de Jericho timp de o zi este imprastiata prin casa, aceasta va absorbi energiile negative si va proteja intreaga familie.


3 Descriere


Atunci cand nu are suficienta apa, planta are aspectul unui ghem maroniu care pare mort. In momentul in care primeste apa, trandafirul de Jericho incepe sa se desfaca si sa inverzeasca, procesul durand in jur de 1-5 zile, in functie de specie.

Planta pare ca renaste, treptat isi recupereaza culoarea verde si se comporta ca un organism viu. In momentul cand nu mai primeste apa, trandafirul de Jericho se strange la loc, dupa care poate reinvia de nenumarate ori.


4
Sol


Ce este spectaculos legat de aceasta planta este faptul ca, atunci cand solul nu mai este indeajuns de umed, trandafirul de Jericho se strange sub forma unui ghem si se lasa purtat de vant pana cand simte ca a ajuns pe sol prielnic. Daca gaseste conditii bune, se stabileste acolo definitiv, daca nu, se strange din nou si mai cauta.


5
Ingrijire


De obicei, trandafirul de Jeracho se vinde uscat, sub forma de ghem. Nu este nevoie sa il plantezi in ghiveci, ci este suficient sa-l lasi intr-un bol cu apa pentru cateva zile. Apa trebuie schimbata in fiecare zi.

Planta va incepe sa se deschida in scurt timp. Este bine ca trandafirul de Jeracho sa fie tinut in apa circa o saptamana-doua, dupa care este indicat sa-l lasi sa hiberneze cateva zile si sa se usuce complet.


6
Alte intrebuintari


In stare umeda, aceasta planta absoarbe fumul de tigara si imbunatateste calitatea aerului. In stare uscata, trandafirul de Jericho indeparteaza insectele daunatoare din locul in care este pastrat.

Se spune ca are un rol in diminuarea insomniilor, atunci cand este pastrat sub pat.


7 Unde il gasim


In zilele noastre, trandafirul de Jericho se gaseste in nisipurile din Egipt, Siria, Arabia Saudita si Mexic. In aceste tari se comercializeaza in magazinele de specialitate dar si in piete.(sursa aici)
CORA
Azi e ziua celei care mi-a dat viaţă! Şi care mi-a oferit totul, pentru ca eu să fiu aşa cum sunt! La mulţi ani, mama! Te iubesc de la pământ până la cer! Şi încă o dată şi încă o dată! Puternică să-mi fii! Şi sănătoasă! Că-n rest, le-om duce pe toate!



CORA
M-am întors de la job acum 20 de minute. Am rămas, o dată în plus, fermecată de plenitudinea dimineţii! Liniştea străzilor, foşnetul frunzelor în adierea vântului de iunie şi ele, dragele de vrăbiuţe, agitându-se de colo colo şi ciripind vesel, anunţând o nouă zi! UNA VESELĂ!    

Zi de vineri cu soare şi culoare!