Trandafir ameţitor - Friday Flowers

Toamna trandafirii o iau razna şi înfloresc ca nebunii, spre marele meu deliciu!

Friday Flower este ideea ANEI.

Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Nectarie Taumaturgul

Astăzi este o zi deosebită, căci îl prăznuim pe Sfântul Nectarie, un Sfânt care este aproape sufletului meu, un Sfânt la moaştele căruia ajung ori de câte ori simt nevoia. Şi niciodată nu am simţit că ruga nu îmi este ascultată. Căci, de fiecare dată Sfântul Nectarie, prin rugăciunile sale, a reuşit să facă minuni.
Ziceam că este un Sfânt aproape de sufletul meu. Sunt unele lucruri din viaţa Sa care m-au uimit şi care m-au mişţcat din toţi rărăunchii. De pildă:
Sfântul Necatrie a fost director al Seminarului din Rizareion. "Se spune că odată s-a îmbolnăvit cel ce era angajat să cureţe coridoarele şi celelalte săli. Era un om sărac şi cu o familia numeroasă. Timp de trei zile, cât a fost bolnav, Sfântul Nectarie se scula cu două ore mai înainte de a se da deşteptarea elevilor şi curăţa singur întreaga şcoală. A patra zi, când a putut veni la lucru, muncitorului mare i-a fost mirarea când l-a văzut pe părintele director curăţând chiar toaletele şcolii. Cu uimire l-a întrebat:
- Vai de mine, dar ce faceţi, Prea Sfinţia Voastră?
- Ţi-am ţinut locul în aceste zile în care ai lipsit, ca nu cumva să se propună înlocuirea ta. Ştiam că este un om sărac, cinstit şi nu îţi puteai permite să îţi pierzi slujba. te rog, însă, ca ceea ce ai văzut, să nu spui nimănui". (Diac drd Morlova Nicuşor. Sfântul Nectarie Taumaturgul. Galaţi:Editura Egumeniţa)

Prima oară l-am descoperit pe Sfântul Nectarie în revista LUMEA CREDINŢEI, într-un material în care o mamă povestea cum, din greşeală, a răsturnat un vas cu apă clocotită pe copilul ei de doar câteva luni. Pe tot drumul până la spital, mama a citit acatistul Sfântului Nectarie. A aşezat apoi Acatistul în pătuţul unde stătea copilul şi îl citea în fiecare zi. Acum, copilul are peste 3 anişori şi copilul nu poartă nicio cicatrice a acelelui accident, ceea ce îi uimeşte grozav pe medici.
De asemenea, sunt multe alte minuni pe care Sfântul Nectarie le-a săvârşit pentru cei care i-au cerut ajutorul şi care m-au sensibilizat şi m-au făcut să cred în El.
Puteţi să citiţi despre ele aici, aici şi aici.

Moaşte ale Sfântului Nectarie se găsesc la şi la Mânăstirea Radu Vodă, din Bucureşti.

Leapşa haioasă şi leapşa de suflet!

Aşadar, Ana-Maria m-a însărcinat cu o leapşă. Ceea ce trebuie să fac este să postez o fotografie funny şi una de suflet!

Aşadar, poza funny. Vă provoc la un mic concurs: cine ghiceşte ce e mult şi maro pe jos? Vă dau un indiciu: priviţi ce de hârtie igienică e împrejur!

Firesc, vă întrebaţi ce naiba căutam eu acolo? Totul se întâmplă înspre peştera Dâmbovicioara, când am descoperit o scobitură în piată.. Mi se părea absolut normal să vrem să facem un lanţ uman în jurul ei, aşa că nimic nu ne-a stat în cale.

Iniţial, am crezut că maro-ul vine de la un soi de rugină, ceva...dar mirosul apoi ne-a luminat! :) Dar, vedeţi partea bună! Prietenii te scot mereu din ... (nu zic cuvântul, căci nu mai e loial concursul)! :D

Şi acum, ceva de suflet!
Într-o dimineaţă de vineri mergeam grăbită înspre Şcoala nr. 108, unde aveam şedinţa metodică. Şi era frig, întuneric, începea să burniţeze, iar eu mergeam grăbită, gândindu-mă la zilele câlduroase şi luminoase de vară. Azunci, am avut revelaţia: m-am oprit din graba mea şi din tânjeala după vară şi mi-am zis: trăieşte clipa şi găseste partea frumoasă a oricărui amănunt din viaţa ta! Şi a ieşit asta:



Fotografia postării FRUNZE AMEŢITE a luat naştere în aceeaşi dimineaţă.

Predau mai departe provocarea lui Lory! :)

Frunze ameţite

Frici

Întâmnplările ultimelor zile mi-au bombardat toate colţurile interioare, mi-au zdruncinat ideile, mi-au trezit temeri...
Plecarea oricărei persoane din universul meu personal lasă un gol imens, o tristeţe de nedescris, mii de întrebări, o avalanşă de frici, o senzaţie cruntă de neputinţă...
Sfârşitul ăsta de săptămână abundă în astfel de sentimente! Mă simt atât de răvăşită, atât de împrăştiată...Am empatizat atât de mult cu familia sărăcită de omul drag din viaţa lor, încât nu reuşesc să înot câtre un mal e regăsire...
Nu-mi place moartea! O urăsc! Îmi e frică de ea! Detest moartea! De ce nu ne poate lăsa împreună? De ce trebuie să dezbine? De ce trebuie să ne fure în cel mai mişelesc mod cu putinţă oamenii dragi? De ce? De ce? De ce?




PS: Dacă nu aş fi scris rândurile acestea, aş fi simţit că explodează tristeţea în mine! Stare de spirit care contrastează atât de mult cu pozitivismul meu caracteristic. Dar viaţa nu e mereu roz...indiferent din ce colţ aş vrea eu să privesc lucrurile.

Tăcere

Între viaţă şi moarte nu stă decât o secundă. Apoi...tăcere...negru...tăcere...

Marea florilor de toamnă

Nu-i aşa că-i minunată toamna? Nu-i aşa că-i magnifică toamna? Ne oferă culori nemapomenite, ne lasă să ne scăldăm în culori ademenitoare! Îmi place toamna! Mai ales pentru florile ei!

De la Ana provocare!

Bună Duminică Dimineaţa!

Dimineaţa de astăzi este una magnifică! Ieri am primit veşti mari, de care am să vă vorbesc atunci când o sa îmi treacă euforia, ca să îmi aleg cuvintele cât mai bine. Ideea e că sunt fericită! Sunt victorioasă! Aşadar, dimineaţa de azi e una în care aporoape că nu îmi mai încap în piele de bucurie!
Vă doresc tuturor dimineţi cu ferestre deschise, dimineţi pline de fericire, pentru oameni şi flori! :)

Cât de nebuni suntem?

"Un mare vrăjitor, vrând să distrugă un regat, a turnat o băutură vrăjită în puţul de unde beau toţi locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea înnebunea.
A doua zi de dimineaţă, a băut din ea toată populaţia şi toţi şi-au pierdut minţile, afară de rege, care avea un puţ doar pentru el şi pentru familia lui, la care vrăjitorul nu putea să ajungă. Alarmat, regele a încercat să ţină în frâu poporul, luând o serie de măsuri de siguranţă şi de sănătate publică: dar poliţaii şi inspectorii băuseră din apa otrăvită şi socoteau că deciziile regelui erau o absurditate, hotărând să nu le respecte cu nici un chip.
Când luară cunoştinţă de acele decrete, locuitorii regatului rămaseră încredinţaţi că suveranul înnebunise, şi acum scria lucruri fără sens. Strigând, o porniseră spre castel şi-i ceruseră să abdice.
Disperat, regele a fost de acord să părăsească tronul, dar regina l-a oprit, zicând: „Să mergem acum şi noi până la fântână şi să bem din ea. Astfel vom fi şi noi la fel ca ei.”
Zis şi făcut: regele şi regina au băut din apa nebuniei şi-au început numaidecât să îndruge lucruri fără noimă. Supuşii lor s-au căit pe loc de vreme ce regele dovedea atâta înţelepciune, de ce să nu-l lase să-şi cârmuiască ţara?
Şi ţara a trăit mai departe în pace, deşi locuitorii ei se comportau în chip foarte diferit de vecinii lor. Regele a putut să cârmuiască până la sfârşâtul zilelor sale". (extras Paulo Coelho - Veronika se hotărăşte să moară)
În cazul acesta vă întreb:
- care sunt reperele normalităţii?
- în funcţie de ce spunem că un om este sănătos mental sau nu?
- cu ce drept încadrăm un OM în anormalitate?
- cât se respectă în societate individualitatea, personalitatea unică?

Premiu şi premiu

Îmi place când oamenii se gândesc la mine şi la blogul meu! Multumesc, fetelor (Ana si Bebe)!



- pe acesta il ofer prietenilor mei blogeristici Adizzi, Lory, Elite, Matei, Sergiu!