CORA
De când e lumea, e şi agresiunea! Ori că e formă de manifestare a furiei, a repulsiei, a anxientăţii, a neînţelegerii de sine, a confirmării imaginii de sine, ori că e formă de autoapărare, agresiunea e cu noi, printre noi, în noi, de când am apărut ca specie pe acest Pământ.

Şi cum nu ne putem lupta cu oameni mai puternici decât noi, ne alegem victime dintre oamenii slabi, firavi: copii, femei, bătrâni.

Astăzi, asociatia NO ABUSE marchează Ziua Internaţională împotriva Violenţei asupra Femeii. În opinia mea, eficienţa acestor evenimente este destul de scăzută, dat fiind faptul că nu se intervine deloc asupra fenomenului de agresiune în sine, ci asupra nivelului de toleranţa a oamenilor vis-a-vis de acest fenomen. Sloganul campaniei este „Violenţa asupra femeii ne răneşte pe toţi. Nu fi indiferent! Nepăsarea poate ucide!". Din nefericire, pentru oamenii violenţi, asemenea mesaje sunt pură vorbărie. Oamenii violenţi au treburi mai importante de făcut: să îşi demonstreze lor înşişi că sunt puternici (deşi este evident că sunt slabi), să le demonstreze altora cât sunt de grozavi (deşi este evident cât sunt de puternici dacă rănesc femei) şi să le demonstreze psihologilor câtă nevoie au de ei pentru a se restabiliza (dacă nu cumva e prea târziu...)
*********************
Ziarul ADEVĂRUL arată următoarele statistici, aici:
Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, în 2009, 45 de femei au murit din cauza violenţei in familie. Din totalul victimelor, preponderente sunt cele de sex feminin din grupele de vârstă 0-14, 25-35, 35-45 ani, acestea reprezentând 17,69%, 14,25%, 14,16% din totalul victimelor violenţei în familie.

Anul trecut, 30,09% din victimele violenţei în familie de sex feminin au declarat că au suferit o agresiune zilnică şi 26,46 % au suferit o agresiune săptămânală.


****************************

Una dintre activităţile de astăzi constă în prezentarea unei poveşti ce va înfăţişa o scenă violentă prin care se doreşte atragerea atenţiei asupra gravităţii acestui fenomen.

La prima vedere, pare o idee bună, trecătorii vor fi sensibilizaţi cu privire la acest fenomen, vor înţelege că astfel de scene nu au loc pe stradă, ci dincolo de pereţii apartamentelor vecinilor etc. Şi totuşi...imaginea care rămâne întipărită va fi cea de agresiune. Până la a discerne daca e OK sau nu ceea ce se întâmplă, imaginea violentă va fi prima care va rămâne în memoria trecătorilor. Iar acest lucru poate nu este luat drept exemplu de AŞA NU, ci poate să dea...IDEI...minţilor încărcate de frustrări. Aşadar, dacă treceţi astăzi pe acolo cu copii de mână, aveţi grijă ce le explicaţi!!!

În rest, zi frumoasă şi armonioasă să aveţi!
CORA
În lumea fotbalului au loc fel de fel de trasferuri: de jucători, de manageri, de antrenori. Poate poate se va ajunge la o performanţă demnă de Champions League.
Am putea spune că a schimba anumiţi oameni cheie din posturi importante cu alţii care au făcut perfomanţă în alte grupări paote fi cheia succesului. Şi totuşi, se pot observa stagnări, retrogradări şi alte fenomene asemenea de scădere a performanţei echipei.
Motivul? Investiţia financiară! În zadar importăm fel de fel de oameni dacă nu investim în ei. Sau, o altă soluţie, ar fi creşterea, de către cluburi, a unor jucători mici, care ulterior, să facă performanţă! Însă, se pare că tocmai aceasta este politica cluburilor: investiţii mici, pentru a face economii. Principiul "a face din nimic* bici care să şi trosnească" este aplicat, cu ineficienţă, de manageri şi patroni.

Asemănarea cu proiectul ROMÂNIA este cât se poate de evidentă. Managerii noştri guvernanţi vor să ne facă să trosnim plătindu-ne cu...nimic*. Investind mai nimic în noi, în resursa umană a acestei ţări, în forţa de muncă ce poate aduce bani suficienţi la buget. Dar nu imediat, ci în urma unei investiţii în educaţia şi formarea noastră. În zadar încercăm să ne peticim, că mai rău ne rupem. Până nu vor înţelege că cea mai importantă investiţie într-o ţară este EDUCAŢIA, în zadar vor fi încercările guvernanţilor de a scoate ţara din recesiune. Poate că ne vor trage celelalte tări după ele, dar din punct de vedere cultural, vom rămâne într-o veşnică recesiune, din care nici mama reformelor nu ne va salva. De ce? Simplu! Pentru că nu va avea cine să le mai gândească!

PS. Orice legătură cu faptul că astăzi a avut loc o importantă recificare bgetară în urma căreia Ministerul Educaţiei a suferit cele mai mari tăieri financiare este o SIMPLĂ COINCIDENŢĂ!

* Puteţi înlocui cu succes cuvântul nimic cu rahat...turcesc!
CORA
...deşi am muncit la ambele joburi şi am dormit nu mai mult de 4 ore pe zi, două dimineaţa şi două seara, iată-mă la finalul săptămânii, mândră de mine pentru că am reuşit să fac lucruri frumoase, cu copii (o întâlnire organizată de Salvaţi Copiii la "Sf. Sava" cu nişte copii minunaţi, participare la Consiliul Municipal al Elevilor, alături de preşedintele elevilor noştri, un copil de excepţie), dar şi cu colegii mei (o activitate metodică susţinută de grupul din care am făcut şi eu parte - le mulţumesc Danielei şi lui Vicky pentru minunata colaborare)! Acum, nişte flori pentru mine şi o ditamai porţia de somn (după care am tânjit atât!).
CORA

De obicei, îmi place să îmi spui verde în faţă ce gândeşti. Modul tău de a percepe ceea ce fac eu îmi poate regla comportamentul, dacă ai ceva pertinent de spus. O rugăminte am numai la tine! Feed-back-ul tău să fie imediat! Vrei să mă critici, fă-o de îndată ce am făcut ceva ce nu ţi-a convenit! Mustrările târzii îmi sunt inutile şi îmi fac rău! Dacă tot te-ai hotărât că vrei să te abţii din a-mi spune ce crezi, fă-o până la capăt!Zău, câteodată, chiar nu mai am nevoie să îmi spui ce gândeşti!
CORA
Că sunt o împătimită a ritualului ceaiului ştiţi deja. Că merg la ceainărie şi că prietena mea, Ştefania, este cea cu care împart aceste momente deosebite, nici asta nu mai este o taină pentru nimeni! În schimb, ceea ce Ştefania a descoperit, în apropiere de Grădina Icoanei, este o noutate: un Salon de Ceai.
Marţi după-amiază am mers să petrecem două ceasuri de confidenţe la un ceai aromat, într-o ambianţă vintage, care a alimentat de minune pasiunea mea pentru the Vintage Style! Las fotografiile să vorbească de la sine!











CORA
Ieri, o doamnă învăţătoare a intrat în cancelarie c acest buchet de flori! De îndată ce l-am văzut, m-am îndrăgostit de galbenul acesta ameţitor! Vă imaginaţi cât de încântată am fost de el, dacă doamna învăţătoare mi l-a oferit?


CORA
Pe principiul "Ziua Femeii este de 8 Martie, iar Ziua Bărbatului este in fiecare zi", îi urez prietenului nostru Mihai Sebe (pe care îl găsiţi şi pe Feisbuc aici) LA MULŢI ANI! Pentru Sf. Mihail si Gavriil, dar şi pentru fiecare zi în care o face fericită pe prietena mea, Corina (de găsit pe Feisbuc aici)! Pentru el, amintiri colorate venite din mijlocul Zimnicarilor!

Sâmbătă, ziua 1:
- Ne-am întâlnit la Unirii, de unde am pornit cu feţe râzânde înspre localitatea copilăriei Corinei, prietena mea pe care am cunoscut-o în facultate. Cei patru crai de la Răsărit am fost noi:

- Pe drum, am povestit, am făcut planuri de robotizare, ne-am amuzat, am făcut cumpărături.
- Am făcut o oprire în Alexandria, unde am vizitat Catedrala, a cărei catapeteasmă pare ruptă din Rai:


- Am ajuns în Zimnicea, am cunoscut părinţii minunaţi care au zămislit-o pe a mea prietenă, pe un frate cu care a împărţit copilăria şi pe o bunică dulce, ca-n povestirile lui Creangă, am luat o masă copioasă, am ieşit prin oraş, doar fetele...căci băieţii au decis că e cazul să doarmă! Mihai mi-a spus exact aşa: fă-mi o poză acum, să mă pui pe blog. E
_ - Oraşul Zimnicea l-am descoperit în acea după-amiază de noiembrie, scăldat în galbenul de toamnă. Este un oraş mic, cu oameni simpli. Un oraş unde am trăit timpul care se scurge cu răbdare!





- Seara, am ieşit cu prietenii Corinei, la un joc de biliard şi de Dartz, numai că eu am fost anti-socială (din pricina unei dureri de stomac groaznice in cauza KFC - dar asta e altă poveste!) Sper să mă ierte cumva toţi cei care se rugau de mine să mă ridic la joacă!
- Întorşi acasă, am stat la taclale până în creierii nopţii şi am făcut plan de atac pentru a doua zi. Ceea ce este curios este că, deşi somnul îmi este dificil atunci când nu dorm în pătucul meu, de data asta am dormit ca un prunc în patul Corinei.

Duminică, ziua II
- Dimineaţă, am mers la Slujbă, la Părintele Safta, uin preot pe care Corina îl apreciază foarte mult, despre care mi-a tot vorbit în toţi aceşti ani! Slujba a fost minunată, aici am ascultat cel mai frumos Axion al Maicii Domnului din câte am ascultat vreodată!!!
- Acasă, am luat masa, am cules flori, am făcut bagaje, ne-am fotografiat, inclusiv cu băbuţele Corinei dragi

- Înainte de a părăsi Zimnicea, v-am scris vouă, apoi am mers în port, după care am pornit direct înspre Bucureşti. Numai că, pe drum, am rămas blocaţi într-o coloană de peste 15 km...Ce trist...Însă am surprins un apus frumos!



Mi-a plăcut teribil sfârşitul de săptămână petrecut la Zimnicea! Corina? Mai aşteptăm invitaţii! Ştiu, ştiu, numai după ce veţi petrece şi voi un week-end la Olteniţa!

La mulţi ani, Mihai!
CORA
Sunt la Zimnicea! Ma pregatesc sa vizitez Dunarea din punctul cel mai sudic al tarii! Va transmit toate gandurile bune!
CORA
Părerea mea în legătură cu clipul postat acum ceva zile:
1. NESIMȚIREA CALCĂ ÎN PICIOARE BUNUL SIMȚ...ca-n viață...
2. Cel inteligent cedează primul și...rău face!
3. O analiză interogativă asupra bunului simț găsiți pe blogul părintelui Bogdan Cipleu, aici.
CORA
Astăzi mă duc la Targul Parent Info. Pentru că trebuie să asigur permanenţa pentru standul CMBRAE. Sunt tare curioasă ce succes va avea târgul...Mai multe detalii aici. De reţinut sloganul: PENTRU PĂRINŢI RESPONSABILI.

CORA