CORA
Astăzi a avut loc examenul de titularizare în învăţământ, examen la care numărul candidaţilor înscrişi a depăşit cu mult numărul posturilor scoase la concurs. Titularizabile sau netitularizbile. Am ţinut pumnii strânşi prietenelor mele, care au participat şi ele la acest examen! Numai că, posturile de profesor în cabinetele de asistenţa psihopedagogică de anul acesta scoase la concurs au fost...tanananaaaaam...O. Da, citiţi bine! 0! Multimea vidă. Iar cele netitularizabile ... 5! Sper ca ele trei să se numere printre cele 5 norocoase.
Aproape că nu îmi vine să cred că anul trecut am reuşit să mă titularizez. Mai ales că povestea este una cu cântec.
Iniţial, vroiam să devin profesor de educaţie civică. Până când Corina mi-a deschis ochii şi am schimbat macazul. Consiliere psihopedagogică să fie. Am depus dosar, dar eram din ce în ce mai sigură ce şansele de reuşită sunt minime, mai ales că pe holurile inspectoratului stăteau oameni care se aflau la al 6-lea concurs! Ce şanse aş fi avut eu, care aveam minimă experienţă la catedră (v-am mai povestit de faptul că am fost educatoare), ca să nu mai vorbesc de experienţă într-un cabinet?
Dar, mi-am zis că trebuie să încep de undeva şirul lungilor încercări de titularizare. Am dat licenţa şi trebuia să mă gândesc serios ce voi face cu viaţa mea. Faptul că auzeam că este un examen greu, că sunt atâţia care nu reuşeau să obţină peste 7, că era un nmăr mare de suplinitori cu continuitate, toate acestea mă dezarmau.
Aşa că am plecat în căutarea unui loc de muncă. Am fost la nu ştiu câte interviuri, am fost acceptată la câteva, am avut de ales. Mă oprisem la Mediafax. Salariul convenabil, Corina acolo, Răzvan tot acolo, echipă tânără. Program lejer. Probabil că undeva, în subconştient, alesesem un job care mă lăsa să particip şi la examenul de titularizare. Uşor uşor, temerile îşi făcuseră un culcuş destul de solid, astfel încât ajunsesem să spun că nu îmi mai trebuie nicio titularizare...şi aşa salariul e mic. Numai că am avut o voce a conştiinţei chiar lângă mine - pe mama - care m-a tot împins de la spate, spunându-mi să nu renunţ la visul meu de a fi profesor, vis pe care îl acopeream cu diverse umbre. Am avut doar două săptămâni jumătate la dispoziţie să învăţ. De la Licenţă până la examenul de titularizare.
Mă cam săturasem de vraful de cărţi ce-mi înconjura sufrageria în perioada de pregătire pentru Licenţă - aceasta fiind o altă umbră peste visul meu: simţeam că mă sufoc de atâtea cărţi.
Dar, le-am strâs repede pentru cele de licenţă şi, hotărâtă, le-am întins pe cele de Consiliere. Mi-am planificat riguros un program de studiu, pe zile şi teme, încercam să îmi imaginez cum se întâmplă, în practică, o şedinţă de consiliere individuală, căutam proiecte de lecţii.
Toate acestea se întâmplau cam în acelaşi timp cu perioada de angajare la Mediafax.
Ajunsesem cu două zile înainte de examen, când am sunat-o pe mama şi i-a spus hotărât: nu mă mai duc la nicio titularizare. Oricum nu am şanse, de ce să mă mai complic, oricum voi fi obosită după Mediafax. Vă imaginaţi la capătul firului câtă dezamăgire am născut.
Nu apăs bine pe tasta care mi-a închis apelul, că mă snă Corina: "Draga mea, am vorbit cu şefa noastră, a zis să nu mai vii la serviciu până săptămâna viitoare, că s-a produs o încurcătură la Resurse Umane şi nu poţi încheia contract acum".
Cum să nu simt că acesta este un semn divin? Deci, clar, Dumnezeu îm pune la dispoziţie toate condiţiile favorabile să merg la examen. Şi am mers.
Senină, convinsă că voi mai reveni şi la anu'. Am întâlnit o doamnă care terminase şi un master în domeniu, care nu reuşise nici anul trecut să se titularizeze, desi obţinuse medie peste 7 (o doamnă despre care aveam să aflu în septembrie că fusesem consilier pe postul pe care l-am ocupat eu ulterior. Ce mică e lumea!). Ce şanse aş fi putut avea eu? Auzeam povestea unei alte doamne care anul trecut luase 8 - şi tot nu reuşise să se titularizeze - ce şanse aş fi putut avea eu?
Vin subiectele, tratez subiectele, în stilul meu, ghidată de cunoştinţele acumulate în facultate şi în perioada asta de pregătire. Mă ridic, la fel de senină, le-am spus "ne vedem şi la anu'" în gândul meu şi plec. Am revenit şi în Olteniţa, unde am invitat o colegă de facultate, am petrecut frumos, aproape că şi uitasem că mai aveam şi nişte rezultate de aflat. Nu am să uit niciodată cum un amic îmi zicea: "da, aşafac şi eu când aproape-s sigur că voi pica un examen: n-am nicio tragere de inmă să aflu rezultatul". Numai că...
9.20. A treia medie pe Bucureşti. Un post la şcoala pe care mi-am dorit-o. Am întrebat în stânga şi în dreapta şi aceasta a fost şcoala ce mi-a fost recomandată.
De când mi-am ridicat decizia şi până la 1 septembrie, cred că nu a fost zi în care să mă întreb cum va fi, cum mă vor primi colegii, dar, mai presus de toate, dacă voi reuşi să mă fac iubită de copii. Aveam nişte emoţii de nedescris şi o nerăbdare a marii întâlniri. Dar, acesta este deja subiectul unei alte postări.
Esenţa: nu trebuie să renunţi pentru nimic la visul tău, căci cu cât îţi doreşti mai mult ceva, cu atât şansele ca acesta să devină realitate este mai mare.

PS: Nici la Mediafax nu am renunţat. Şi aşa s-a rezolvat şi temerea mea legată de supravieţuirea financiară.
Etichete: , , ,
31 Responses
  1. mama Says:

    Daca nu ai fi mers atunci la examen, nu te-as mai fi primit acasa!!!!!!!!


  2. Ana-Maria Says:

    Cora...ce bine ca ai avut sustinatori...si revin la ideea mea,de care nu am sa ma lepad niciodata:toate au un rost pe lumea asta si nimic nu este intamplator!Poate ca tie iti e pus in frunte sa fi pedagog...
    felicitari ca ti-ai implinit visul!:-D


  3. Diana Z. Says:

    Hihihi, simpatica mamica ai!
    Sa fiti sanatoase :)
    Felicitari Cora pentru implinirea dorintei

    Pupicei


  4. Mariana Says:

    Te rog să vii să iei darul pregătit aici pentru minunatul răspuns de la întrebarea ,,Ce sunt lacrimile? Care este rostul lor? " Îţi doresc din nou numai lacrimi de fericire!


  5. Felicitari Cora(chiar si pentru anul trecut), sper sa iti pui amprenta intr-un mod cat mai bun asupra acestei lumi, pe care eu o respect enorm, cat si asupra elevilor


  6. elite Says:

    Si eu am fost azi la titularizare,la supravegheat.Eram de cealalta parte a baricadei de aceasta data dar,timp de 4 ore am avut timp sa rememorez...titularizarile mele 5 la numar.



  7. mama Says:

    In urmatoarea postare referitoare la acest subiect , sa nu cumva sa uiti de costumul pe care ti l-am daruit pentru a-l imbraca in prima zi de scoala! Acela de domnisoara profesoara!


  8. Anul acesta cu suiectele locale situatia s-a complicat putin...


  9. criss Says:

    Cand exista pasiune pentru aceasta meserie, de profesor, uiti de celelalte neajunsuri din sistemul educational romanesc.

    Numai pasiunea te poate determina sa alegi acest drum, nicidecum mama sau prietenii.

    Am si eu o mama care ma ia cu amenintari de tot felul, ca sa ma determine sa ma intorc la meseria mea de baza, dar, de cativa ani, nu mai are succes ...:)

    Ma irita chiar si simpla deschidere a subiectului "invatamantul romanesc", mai ales ca, pentru mine, nu a existat niciodata aceasta pasiune de "a preda".

    Sunt oameni si oameni....fiecare dintre noi ar trebui sa faca ceea ce simte.Ma bucur ca reusesti sa faci asta din suflet. Multa bafta.
    Pupici.


  10. CORA Says:

    Maman, nu glumi! :D


  11. CORA Says:

    Ana-Maria, nu stiu ce mi-o fi scris in frunte, dar, pentru moment, imi place ce fac si e un mare castig!


  12. CORA Says:

    Diana, e cea mai simpatica maman ever! Pupicei!


  13. CORA Says:

    Mariana, iti multumesc pentru frumosul dar! Am sa il afisez cu multa mandrie pe blogul meu!


  14. CORA Says:

    Cristina, evident ca imi pun amprenta asupra copiilor. Cand eram la Arbanasi, unul dintre ei mi-a spus ca tine la mine cam "ca la o ruda". Ceea ce pentru mine e un mare castig! Mai ales ca zau, e un tip destul de pretentios!


  15. CORA Says:

    Elite, a fost un examen cu nabadai, zau, asa! O sa scriu despre asta!



  16. CORA Says:

    Maman, cu ala incep!


  17. CORA Says:

    Alter ego, stiu! Am vazut subiectele, stiu cum a fost pe centre...uf, sper sa fie bine..pana la urma...


  18. CORA Says:

    Criss, cred ca nici cu pasiune nu poti indeplini nevoia de a avea un venit decent. Pasiunea doar mai reduce din gustul amar...Daca simti ca locul tau nu e la catedra, fugi cat poti!
    Cat despre sustinatori, ei au stiut ca asta imi doresc si incercau sa ma aduca la linia de plutire cand incepeam sa deraiez. :)


  19. Anne Says:

    Superb!
    Felicitari draga Cora! Sa ai aceeasi satisfactie si rezultate in toate examenele cu care va trebui sa te confrunti!


  20. Irina Says:

    te-am adaugat si eu la blogroll :)


  21. CORA Says:

    Anne, mare nevoie am de bafta, mai ales anul acesta, anul viitor, cand ma asteapta doua examene importante! Uf, sper sa fie bine!


  22. CORA Says:

    Irina, spor la salate. :D De idei!


  23. Felicitari pt titularizare. Tin pumnii si prietenelor tale. Din ce zici tu imi dau seama ca a fost o adevarata provocare...


  24. CORA Says:

    Multumesc, Cristian, mai ales pentru incurajarile pentru fete! Chiar e o provocare. Mai ales cand vezi la TV stirile legate de numarul de candidati care pica...


  25. Cora, felicitari din toata inima pentru frumoasa izbanda a titularizarii, dar si pentru Mediafax!
    Mamei tale, toata consideratia mea, deasemeni!
    Multe incurajari prietenelor tale ce lupta pentru un loc in invatamant!
    Trista realitate a titularizarii 2009


  26. Cora, pentu cultura mea personala, care ste procentul de promovare la examenul de titularizare?


  27. Exceptiul Says:

    nu ti se pare evident?, ai la prima vedere toate calitatile de care depind reusitele unei persoane.


  28. Criss Says:

    Ma bucur sa aflu ca mai avem in Romania oameni foarte tineri care invata atat de mult incat le este frica sa afle cumva ca n-au luat un examen. Asta se numeste pur si simplu: bun simt. Cred ca ar trebui sa fii premiata fiindca bunul simt este ceva foarte rar in timpurile noastre. Sunt profesor si in acelasi timp sunt implicata de cativa ani de zile examenele de titularizare, suplinire, etc. De fiecare data raman cu un gust amar dupa aceste examene. Nimic nu merge bine in tot invatamantul romanesc. Si ma refer aici la sistem in integralitatea lui. Ma bucur sa aflu ca mai exista profesori care isi doresc sa fie profesori. Felicitari!


  29. Anonim Says:

    buna Cora,nemele meu este Gabi si sunt din Constanta, as vrea sa dau si eu examenul anul acesta spune mi te rog si mie din ce carti ai invatat, mail-ul meu este; gabitza42yahoo.com.