Străbunica mea, Miţa Ionescu avea în anul 1912 17 ani şi o prietenă foarte bună,Elena Niculescu, care i-a dăruit de 8 Martie o fotografie pe care a păstrat-o cu mult drag, aşa cum voi face şi eu. Pe 8 Martie 2012 va împlini 100 de ani!!!
Pe lângă încărcătura emoţională a fotografiei, pe lângă acel scris caligrafic, ador şi alte detalii la această fotografie. Îmi place la nebunie decorul în care este realizată, cu acea măsuţă discretă ce susţine un caiet, covorul, care cred că avea un model extraordinar şi nişte culori superbe. Ceea ce mă fascinează peste măsură este acel paravan, atât de frumos tapisat.
Aruncaţi-vă acum privirea asupra taioarelor celor două domniţe! Croiala mi se pare atât de feminină şi plină de eleganţă!
Mesajul de pe verso grăieşte atâta adevăr!
"Domnişoara Miţa Ionescu, strada Ferdinant [sicc!]nr. 29
1912, 8 Martie
Dragă Miţa,
Iubită Prietenă,
Ca drept de stimă ce-ţi păstrez, î-ţi [sic!] dau această fotografie.
Căci: Imagia [sic!] piere
Cemilă [sic!]se sting
Corpul putrezeşte
Numele se uită,
Iar porterul va rămâne etern.
Elena Niculescu"
Deşi unele cuvinte-mi sunt absolut necunoscute, mesajul este clar! Corpul celor două prietene este demult putrezit, numele lor aproape că nu mai spune nimic nimănui, dar acest "portret" a ajuns până la voi!
Pe lângă încărcătura emoţională a fotografiei, pe lângă acel scris caligrafic, ador şi alte detalii la această fotografie. Îmi place la nebunie decorul în care este realizată, cu acea măsuţă discretă ce susţine un caiet, covorul, care cred că avea un model extraordinar şi nişte culori superbe. Ceea ce mă fascinează peste măsură este acel paravan, atât de frumos tapisat.
Aruncaţi-vă acum privirea asupra taioarelor celor două domniţe! Croiala mi se pare atât de feminină şi plină de eleganţă!
Mesajul de pe verso grăieşte atâta adevăr!
"Domnişoara Miţa Ionescu, strada Ferdinant [sicc!]nr. 29
1912, 8 Martie
Dragă Miţa,
Iubită Prietenă,
Ca drept de stimă ce-ţi păstrez, î-ţi [sic!] dau această fotografie.
Căci: Imagia [sic!] piere
Cemilă [sic!]se sting
Corpul putrezeşte
Numele se uită,
Iar porterul va rămâne etern.
Elena Niculescu"
Deşi unele cuvinte-mi sunt absolut necunoscute, mesajul este clar! Corpul celor două prietene este demult putrezit, numele lor aproape că nu mai spune nimic nimănui, dar acest "portret" a ajuns până la voi!
Ador aerul asta ce vine dinspre un trecut bogat in sentimente pure si adevarate !!!! Mi-a mai placut mult si "Peles,castelul meu" !!
Si eu am cateva fotografii f vechi de la bunicii mei,odihneasca-i Dumnezeu acolo unde sunt !!!!
Astept cu mare drag si interes urmatoarele imagini !!!
Mersi,Cora !
L'automne
Bine ai venit, L'automne! Mai am ceva imagini! pregatesc o "Poveste de iubire". Te pupacesc racoros!
Chiar aveam nevoie de pupicei racorosi,draguta mea!!!! E o arsita cumplita,cu greu rezistam pe baricade....
Transfer de pupici cu adieri racoroase si de la mine,urgent!!!
De-abia astept imaginile de care zici;ce veste buna!!
L'automne
Esti plina de surprize placute.O idee minunata de evocare a trecutului.Foarte frumos si interesant.
succes!
Kis, daca vei cauta spe bara din stanga, la CATEGORII, vei mai gasi si alte imagini, alte povesti! Ma bucur enorm ca-ti place pagina smea. Te mai astept cu impresii!
Kis, a, uitat sa completez! In dreapta, la Categorii, Pasiuni Vintage!
Frumos!
Te pup, Alexandra!
Am impresia ca domnisoarele din fotografie sunt in uniforma scolara.Guleras alb,mansete,caiet...
Am si eu cateva exemplare de acest gen si ce ma inebuneste este scrisul caligrafic, atat de ingrijit...alta lume!
Ehhh, Cora draga, iubesc fotografiile vechi si tot parfumul pe care il aduc cu ele...
Mi se spune de multe ori ca parca nu as fi din secolul acesta...am o pasiune deosebita pentru oamenii in varsta si pentru povestile lor pline de intelepciune si pentru obiectele vechi!
Multumesc, draga mea!Fotografia este superba!Mai ales ca are valoare emotionala pentru tine!
F dragut :)
...ai vazut,a plouat ;))
Hugs>:D<
Mihaela, sa stii ca este posibil sa fie scolarite. Data fiind varsta! Oricum, taioarele alea sunt de toata lauda! Parca as vrea si eu unul!
Paul, si pe mine ma fascineaza scrisul! Si cerneala aceea mov...un vis!
Tartoras, din nefericire, mie nu poate sa imi povesteasca decat mama. Povestile le stie chiar de la domnisoara Mita. Ei i-au apartinut toate fotografiile pe care le impartasesc cu voi!
Andra, a plouat cat o fi plouat, dar a tunat de am stat cu ochii-n tavan si cu inima cat un purice aproape toata noaptea!
Vremuri pe care noi nu le-am cunoscut si nu le vom cunoaste decat din astfel de poze si din povestrile scriitorilor din acea vreme.
Mi-ai trezit amintiri de la poze vechi!voi cauta si eu poate pun si eu ceva!reveritor la poza ta ,dragute si deosebita!
Aruncă o privire şi aici:
http://shifonierulcolorat.blogspot.com/
Poate găseşti ceva pe gustul tău. :)
Mulţumesc.
Geocer, si vremuri pe care chiar mi-ar placea sa le traiesc!
Mariana, poate poti valorifica ceva! Astept!
Sifonierule colorat, dau indata iama pe la tine, sa vad cu ce incanti blogosfera!
wow, super tare :-)
mă provoci să scormonesc şi eu prin cutiile cu suveniruri! :-)
Lory, chiar te provoc! :)
extrem de interesant...
chiar si eu mi-as fi dorit un asemenea "suvenir" peste ani !
si mai ales ma intristeaza lumea de astazi ; unde sunt oamenii aceia de calitate din Romania ?
Oamenii aceia probabil ca exista inca, numai ca nu-si descopera comorile launtrice. Sper. Multumesc de vizita, MihaiZZZ
Emotionanta fotografia cu alura desueta , as vrea sa ne mai aduci povesti adevarate cu si despre strabunica ta, oare ce iti mai povesteste despre Oltenita de odinioara????Ar fi atat de interesant si emotionant sa aflam!!Nu ezita sa explorezi in amintirile ei!!! Ar fi pacat sa nu o faci!
Asteptam cu nerabdare!