CORA
Iubesc copiii, îi ador! Le ador zâmbetul, pofta de viaţă, neliniştea, lipsa de griji, ghiduşiile! Sunt adevărate cărţi, pe care dacă ştii unde să le deschizi şi cum să le citeşti, înveţi lecţii de viaţă adevărate.
De când am aflat că voi fi profesor, au început neliniştile: ce voi face dacă nu voi şti să mă fac plăcută? Ce mă fac dacă nu mă vor iubi?
Şi totuşi, de curând...am primit aceste desene:








Am nişte copii minunaţi, nu-i aşa? Şi e clar că temerile mele sunt nefondate...Şi eu îi iubesc!
CORA
Sarbătoarea de astăzi este una care fascinează prin căldura care o înconjoară, prin lumina bucuriei Naşterii Domnului, prin clinchetul colindelor. Pe lângă toate acestea, Crăciunul este şi o ocazie cu care fiecare dintre noi ne străduim să fim mai spirituali, mai buni, mai milostivi şi mult mult mult mai iubitori. In principiu, aceasta este lecţia pe care ne-o dă această Sfântă Sărbătoare! Cu mic, cu mare, noi şi toţi cei dragi ne înfruptăm din bucuria Naşterii Mântuitorului, facem cadouri celor dragi, mergem la Biserică, colindăm, primim colindători!
Pentru mine, acestea sunt lucrurile care se subsumează Crăciunului. Totuşi, nu pot omite să fac ceva referiri şi la alte obiceiuri, pe care românul le păstrează...le perpetuează, cu mai multă sau mai puţină logică duhovnicească:
1. Vine Moş Crăciun! Imi amintesc cu câtă ardoare îl aşteptam pe Moşul, câte scrisori i-am scris, cât il iubeam pe Moş Crăciun! Moş Crăciun era minunea mea, pe care o aşteptam an de an. Până când, am aflat: "Moş Crăciun nu există. Aşa fraieră eşti?" Şi aşa s-a spulberat vraja Crăciunului, minunea mea. Şi de atunci a pierit cu totul, iar Crăciunul a devenit..o zi ca oricare alta. Toate acestea până acum câţiva ani, când am înţeles care este cu adevărat taina acestei Sărbători, când mi-a fost tâlcuiut rostul ei. Şi atunci am realizat că Moşul e mereu lângă noi, că nu e altcineva decât Bunul Dumnezeu, şi că, de fapt, alta trebuia să fie MINUNEA MEA! Şi de atunci, am început să-mi formez din ce în ce mai aprig convingerea că un copil nu trebuie păcălit cu Moşul. Unui copil trebuie să i se tâlcuiască Craciunul, să i se explice semnificaţia darurilor prin prisma milosteniei şi a bunătăţii.
2. S-aveţi masa bogată! Observ, adesea, cum oamenii de abia aşteaptă Crăciunul..momentul multelor sarmale, a pârâurilor de vin, a friptanelor, a tobelor, a cârnaţilor. Rămâne ceva de comentat în cazul celor pentru care Crăciunul are doar această însemnătate?
3. Primiti cu colindul?Datina străbună este astăzi trădată de calicie! Copiii nostri nu-si numără nucile şi covrigii, ci leii grei, care dacă nu le sunt daţi de gazde...îi fac să păcătuiască cu o mică injurătură. Da, si eu am fost ieri la colindat şi m-am imaginat o fătucă de la munte plecată să vestească Naşterea Domnului, să povestească împrejurările petrecerii evenimentului, povestea celor trei crai, drumul Stelei...Numai că nici pe mine nu m-a iertat ochiul dracului...prietenii ştiu de ce!
Şi oare cum mi-aş putea încheia postare, dacă nu cu învăţătura: "Hristos se naşte! „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!"
CORA
Sunt înconjurată numai de oameni minunaţi, cu bun simţ şi foarte deschişi. Poate că aşa sunt educată, aşa am învăţat de la mama: să mă alătur oamenilor de bună-cuviinţă, cu o creştere aleasă şi cu un comportament pe măsură. Şi, da, aproape toţi prietenii mei sunt din Olteniţa, acest oraş pe care nu de puţine ori l-am nimut cloacă, după manelele ce se aud la tot pasul, după oamenii cu proastă creştere, după bădăranii care te inconjoară la tot pasul. Chiar azi, în prag de Ajun, când oamenii - după umila mea părere ar trebui să fie un picuţ mai răbdători - am avut parte de un show violent şi de prost gust. Enervat la maxim de un şofer, comergător pe aceeaşi şosea, un sofer fără prea multă minte se dă jos de la volanul prealuxosului BMW şi se înfinge în gâtul şoferului cu pricina, care conducea o amărâtă de Dacie papuc. Şi când mi ţi-l luă la pumni...aşa..prin ferastruica aia şi când începu să înjure şi să-i care la pumni în cap bietului şofer, credeam că gata...îl lasă p-amărât lat! Normal că m-am enervat şi am considerat normal să fac ceva să opresc măcelul. De ce doar eu? Ce păzeau bărbaţii aia care se uitau ca la spectacol? Unde-i spiritul ăsta de întrajutorare, spirit civic, până la urmă? Doar erau bărbaţi, oameni buni! Şi ce dacă? S-au uitat...şi s-au uitat...şi atât. Şi aşa am înţeles că te pot omorî pe stradă, că-ţi pot da cu toporişca în cap, că se uită ca viţei la poarta nouă dacă îţi prind uşile troleului piciorul (aşa cum li s-a întâmplat unor amici), că ei...se uită! Ce spectacol frumos e viaţa asta!!!
Aşadar, ce spirit de sărbătoare? Ce bucurie şi ce omenie? Bădărănie în toată regula! Rusine!
CORA
Nu am cuvinte să descriu tăria cu care mi-am dorit pe la vreo 7-8 ani să am o păpuşă aşa cum vedeam în reclamele frumos animate de pe posturile străine (în special nemţeşti) de televiziune. În cele din urmă am primit .. vreo două deodată...zvelte, cu picioare drepte şi luuungi, cu un bust de invidiat, asemănătoare fotomodelelor din zilele noastre. Bineînţeles, pe urmă aveam vreo 6-7 astefle de fotomodele. Şi cred că, în subconştient mai aveam ceva ce mi-a rămas în minte şi azi. Tipul de frumuseţe feminină inoculat! Apreciez femeile înalte, cu picioare până-n gât şi cu oarcecare ruşine afirm că sunt frustrată că nu sunt ca ele.
Chiar ieri, plimbându-mă printre rafturile unui supermarket, am văzut asemenea păpuşi şi am conştientizat că ele sunt formatoare de stereotipuri. Copilele, adolescentele de mai târziu, îşi imprimă acest model de frumuşeţe care le vor fi ulterior grilă de "măsurat" lumea şi chiar pe ele însele. Şi nu este exclus ca, în complementaritate cu 90-60-90 -ul fotomodelelor, să planteze în mintea fetelor că aceasta este perfecţiunea, perfecţiune care este atât de greu de atins! Consecinţele? Frustrări, diete, operaţii estetice, poate chiar anorexie...Soluţia? Educaţia în spiritul acceptării de sine, formarea unei imagini de sine corecte şi sănătoase!
CORA
Ieri a fost o zi cu totul deosebită! Biserica mea de suflet a fost resfinţită! Locul în care mă apropii de El. Spaţiul meu de comunicare cu Divinul a fost în sărbătoare, iar eu nu mă pot simţi altfel decât foarte împlinită. Izul sărbătorii, bucuria luminii, toate m-au încercat de când am intrat în biserică. Şi apoi întâlnirea cu PS-ul, târnosirea, Sfânta Liturghie (căldura Sfintei Jertfe, Lumina Sfintei Evanghelii, clinchetul colindelor). Şi, zău, azi m-am convins mai mult ca oricând: Gusty este de departe cel mai bun dascăl pe care îl are Olteniţa. Şi zău, parcă nici Răzvan nu cântă aşa rău!
Oricum, îmi întăresc promisiunea că ACEASTA ESTE BISERICA ÎN CARE MA VOI "UNI" CU RĂZVAN!

SFINTE DUMNEZEULE, SFINTE TARE, SFINTE FARA DE MOARTE, MILUIEŞTE-NE PE NOI!
CORA
Cea care mi-a dat Viata:
















Cel cu care impart Viata:





















Cei cu care impart bucuriile si necazurile Vietii:







































Copiii - cei in slujba carora stau zilnic

CORA
Dintr-un instinct de turma, propriu, in fond, omului, mi-am creat un blog. Motivul? Pentru ca simt cateodata ca am in minte un Ceva ce as spune tuturor, Ceva care ma roade si pe care simt ca trebuie sa-l fac "public", cunoscut, cu speranta ca va ajunge candva, asemenea teoriei haosului, sa transforme lucrurile, sa creeze furtuna!