CORA
Între viaţă şi moarte nu stă decât o secundă. Apoi...tăcere...negru...tăcere...
CORA
Nu-i aşa că-i minunată toamna? Nu-i aşa că-i magnifică toamna? Ne oferă culori nemapomenite, ne lasă să ne scăldăm în culori ademenitoare! Îmi place toamna! Mai ales pentru florile ei!

De la Ana provocare!
CORA
Dimineaţa de astăzi este una magnifică! Ieri am primit veşti mari, de care am să vă vorbesc atunci când o sa îmi treacă euforia, ca să îmi aleg cuvintele cât mai bine. Ideea e că sunt fericită! Sunt victorioasă! Aşadar, dimineaţa de azi e una în care aporoape că nu îmi mai încap în piele de bucurie!
Vă doresc tuturor dimineţi cu ferestre deschise, dimineţi pline de fericire, pentru oameni şi flori! :)
Etichete: , 24 comentarii |
CORA
"Un mare vrăjitor, vrând să distrugă un regat, a turnat o băutură vrăjită în puţul de unde beau toţi locuitorii lui. Oricine bea din apa aceea înnebunea.
A doua zi de dimineaţă, a băut din ea toată populaţia şi toţi şi-au pierdut minţile, afară de rege, care avea un puţ doar pentru el şi pentru familia lui, la care vrăjitorul nu putea să ajungă. Alarmat, regele a încercat să ţină în frâu poporul, luând o serie de măsuri de siguranţă şi de sănătate publică: dar poliţaii şi inspectorii băuseră din apa otrăvită şi socoteau că deciziile regelui erau o absurditate, hotărând să nu le respecte cu nici un chip.
Când luară cunoştinţă de acele decrete, locuitorii regatului rămaseră încredinţaţi că suveranul înnebunise, şi acum scria lucruri fără sens. Strigând, o porniseră spre castel şi-i ceruseră să abdice.
Disperat, regele a fost de acord să părăsească tronul, dar regina l-a oprit, zicând: „Să mergem acum şi noi până la fântână şi să bem din ea. Astfel vom fi şi noi la fel ca ei.”
Zis şi făcut: regele şi regina au băut din apa nebuniei şi-au început numaidecât să îndruge lucruri fără noimă. Supuşii lor s-au căit pe loc de vreme ce regele dovedea atâta înţelepciune, de ce să nu-l lase să-şi cârmuiască ţara?
Şi ţara a trăit mai departe în pace, deşi locuitorii ei se comportau în chip foarte diferit de vecinii lor. Regele a putut să cârmuiască până la sfârşâtul zilelor sale". (extras Paulo Coelho - Veronika se hotărăşte să moară)
În cazul acesta vă întreb:
- care sunt reperele normalităţii?
- în funcţie de ce spunem că un om este sănătos mental sau nu?
- cu ce drept încadrăm un OM în anormalitate?
- cât se respectă în societate individualitatea, personalitatea unică?
CORA
Îmi place când oamenii se gândesc la mine şi la blogul meu! Multumesc, fetelor (Ana si Bebe)!



- pe acesta il ofer prietenilor mei blogeristici Adizzi, Lory, Elite, Matei, Sergiu!

Etichete: 2 comentarii |
CORA
În această dimineaţă Soarele m-a prins pe drum înspre Casă, spre Olteniţa. Răsăritul a fost mai frumos ca niciodată. A furat culorile tomnatice şi le-a etalat cu mândrie pe cer! Şi mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că am visat cu ochii întredeschişi, lăsându-mă orbită de luminile roşiatice, orange şi movulii ale Răsăritului!
Nu-mi rămâne decât să-i mulţumesc superbului Soare pentru minunatele emoţii pe care le-a născut în mine şi să vă urez şi vouă o Vineri îmbibată în emoţii pozitive!

Şi pentru că e vineri, e momentul să celebrăm Friday Flower, De la Ana provocare!


Buna Vineri Diminieaţa tuturor!
CORA
La începutul anului şcolar, am aplicat la clasa a VII-a, cu care lucrez pentru prima oară, un chestionar. Printre întrebări, "Cum ai vrea să se desfăşoare Ora de Educaţie Civică?" şi "Cum îţi doreşti să fie profesorul de Educaţie civică?". Zilele acestea am citit la Elite despre un chestionar asemănător pe care l-a aplicat la clasa unde este dirigintă. Concluzia, pe scurt, a fost că elevii se simt un pic asaltaţi de multele informaţii pe care le au de asimilat, un pic încurcaţi în faţa limbajului profesorilor, li se pare că scriu prea mult pe caiet. Pe larg, găsiţi la ea pe blog toată povestea.
Dar elevii mei? Elevii mei ce dorinţe/cerinţe/pretenţii au? (tot ceea ce citiţi între paranteze este comentariul meu)
- profesorul să fie bun cu noi, calm, să nu fie nervos (mi se pare îngrijorător că mulţi profesori dau semne de slăbiciune în faţa elevilor!);
- să fie tolerant (se simt elevii în plus în actul educaţional? Simt ei că profesorii nu îi acceptă în integralitatea lor?);
- să ne respecte;
- să nu ne dea teste şi dacă vreun elev deranjează ora, doar pentru el să ia măsuri (în mod evident, acesta este un strigăt împotriva practicii unor profesori de a folosi testul scris pe post de pedeapsă faţă de cei care deranjează activitatea educativă. În mod evident, cei care sunt cuminţei se simt tare nedreptăţiţi - pe ei nu îi recompensează nimeni pentru comportamentul dezirabil);
- să ne predea la fiecare oră (nu ştiu din ce motiv, dar au început să mă uimească asemenea dorinţe...);
- aş dori că profesorul de Civică să fie Cora Moldoveanu (eh, iată unde se află linguşitorii viitorului!!!);
- să ne dea 10 pentru nimic (cât de tare vă uimeşte şi pe voi această dorinţă a elevilor? Când anume meritocraţia a început să pălească, locul fiindu-i luat de acest cult al nemeritului? Nu este pentru prima oară când generaţia de mâine dă semne că nu ar vrea să muncească prea mult pentru a obţine un minim necesar în viaţa asta care nu e atât de binevoitoare!);
- să nu scriem foarte mult (Întrebarea mea ar fi: "de ce mai veniţi la şcoală?")
- să nu îmi facă observaţie dacă mă fardez (şoc!).

Aceştia sunt elevii mei, acestea sunt nevoile la care eu trebuie să răspund sau în întâmpinarea cărora trebuie să vin cu putere de convingere şi de determinare. Mă îngrijorează că elevii înţeleg din ce în ce mai puţin rostul şcolii, al învăţăturii, al educaţiei. Dar, stă în puterea mea de a le deschide măcar cu un milimetru viziunea către beneficiile educaţiei lor!
CORA
Că iubesc dimineţile nu mai este un secret pentru nimeni, dar niciunul dintre voi nu ştiţi că sâmbăta dimineaţă este preferata mea! Pentru că se anunţă o luuuuuuungă zi liberă, pentru că se anunţă un mâine la fel de liber! Îmi place sâmbăta dimineaţa pentru că pot lenevi cât vreau, îmi pot lua tot timpul din lume pentru a sta cu ochii în tavan şi să visez la stele verzi! Ador mirosul de mâncare delicioasă din cuptor, care mă trezeşte algoritmic în fiecare sâmbătă dimineaţa, graţie mamei mele vrednice - care nu stă cu ochii în tavan ca mine.
Dacă aş face o istorie a dimineţilor de sâmbătă încă de la începutul amintirilor mele, găsesc anumite ritualuri, pe care de abia acum constat că le ador, de care mi se face cred că tocmai mi se face dor!
Îmi amintesc de serialele pe care le urmăream cu toată pasiunea sâmbăta dimineaţa: "Lassy", "Black Beauty" şi..."Drumul spre Avonlea". Pentru "Drumul spre Avonlea" păstrez trăiri atât de dulci! Efectiv am adorat "Drumul spre Avonlea"!
O admiram atât de mult pe Sara, care mi se părea o domnişoară atât de rafinată, curajoasă, mă miram cum o femeie atât de urâtă ca Hetty King poate să aibă un suflet atât de nobil! Cred că Drumul spre Avonlea" mi-a deschis gustul pentru vintage: acele toalete superbe ale fetelor, broşele discrete care încheiau sub bărbie bluzele mătăsoase ale personajelor feminine, decoraţiunile interioare ale caselor şi clasele...acea clasă condusă de Hetty King, care îmi părea că zace în praf de cretă, clasă aşa cum imaginez că există în Muzeele ale Educaţiei (vezi aici)
Da, evident, dacă ar fi să aleg filmul de sâmbătă dimineaţa al copilăriei mele, Drumul spre Avonlea îşi câştigă acest drept fără să stau prea mult pe gânduri.
Mai înspre adolescenţă savuram "Oala sub presiune". Mi se păreau tare interesante subiectele dezbătute, îmi plăcea de Raoul ;;). De asemenea, îmi amintesc de telenovelele de sâmbătă dimineaţa, pe care Acasă le difuza în reluare, la care, de asemenea, mă uitam cu mult interes (mai ales că rulau câte 2-3 episoade). Îmi amintesc că eram absolut înnebunită de "La Usurpadora". Da, recunosc cu un soi de ruşine că urmăream telenovelele, îmi cam pare rău de timpul pierdut şi îmi cam vine să mă dojenesc eu pe mine pentru gusturile "rafinate" pe care le aveam. Dar, dacă "Drumul spre Avonlea" nu mai era? (acesta este un foarte bun exemplu că televiziunile sunt formatoare de obiceiuri, gusturi). Însă, oricât de ruşine mi-ar fi de obiceiurile mele telenoveliste, nu pot contesta că ele mi-au adus o mare achiziţie: limba spaniolă, pe care numai datorită telenovelelor o înţeleg, o vorbesc la nivel minimal - dar o vorbesc suficient cât să înţeleagă spaniolu' ce vreau să spun!
După ce am am devenit studentă, am început să iubesc şi mai şi dimineţile de sâmbătă. Pentru că erau cele în care mă regăseam în patul meu de acasă, după care tânjeam în fiecare dimineaţă din timpul săptămânii. Pentru că îi deschideam ochii pe tavanul meu, al copilăriei mele, pe tavanul bleu şi nu alb de cămin.
În fiecare dimineaţă de sâmbătă maşina de spălat toarce ca o mâţă plictisită - în copilărie acea maşină de spălat veche, mai "vocală" decât cea pe care o avem acum. Da, maşina de spălat este nelipsită din viaţa mea de sâmbătă dimineaţă!
Cum sunt acum dimineţile mele de sâmbătă? Ochii în tavan, acelaşi miros dumnezeiesc din cuptor, pe aburii căruia zbor adulmecându-i - ca în desene animate! Numai că acum îmi iau locul la PC, îmi citesc mailurile, am tot timpul să vă citesc şi pe voi, mai las un comentariu, mai postez ceva de blog - după cum vedeţi. Până când cuptorul îşi termină misiunea şi mă strigă mama să luăm prânzul. Ceea ce s-a şi întâmplat cu varza cea frumos mirositoare care mă aşteaptă acum în farfurie! :) Poftă bună şi vouă!
Etichete: , 23 comentarii |
CORA
Astăzi este vineri (în caz că nu v-aţi dat seama ;;)), una dintre acele vineri rare în care am timpul de a fi prezentă în blogosferă! Aşa că am să postez floarea de vineri, pe care i-o dăruiesc lui Lory, cea care m-a premiat cu nişte apetisante prăjiturele! Şi simt o nevoie uriaşă să repostez câteva dintre gândurile lui Marquez. Să o luăm cu începutul:
1. Floarea de vineri, de la Ana provocare:


2. Îi dăruiesc cu tot dragul această floare lui Lory, pentru bucuria pe care mi-a făcut-o oferindu-mi acest premiu, pe care îl dăruiesc mai departe lui Adizzi, Carmen şi Roxanei:


3. Zilele astea mi-au revenit în memorie cuvintele lui Marquez, pe care le scriam aici şi simt o nevoie nebună să îmi repet la infinit: "Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice."
CORA
Spuneţi-mi numai cuvintul "politică" şi mii de idei încep să se războiască în mintea mea, mii de cuvinte grele îmi vin pe gât şi de abia mă abţin să nu le scuip cât pot de tare.
Să o luăm cu începutul. Domnul preşedinte este ales de Constituţie să desemneze un premier, după consultările cu partidele parlamentare. Domnul nostru a convocat partidele, dar cred că doar de dragul Constituţiei. Că nu a fost nici vorbă să ţină cont de părerea lor, care au spus clar şi îm majoritate: Klaus Iohannis. E adevărat că preşedintele desemnează, dar de ce naiba mai sunt consultările alea dacă nu cumva pentru a ţine cont de ele? Ş-apoi vine şi ne spune că ţine cont numai de litera Constituţiei. Păi, n-oi fi eu Emil Boc, doctor în drept constituţional, dar tot îmi dau seama că acel rol consultativ nu e doar de formă...
Nu ţine cont Băse al nostru de opinia majorităţii şi îl înscăunează pe Lucian Croitoru drept premier al României. Cu ce risc? De a nu obţine susţinerea parlamentară. Dar câştigă ceva: TIMP. Timpul de a face apel la spiritul ciolănist al parlamentarilor români şi de a câştiga de partea lui voturi ca să treacă acest Guvern. Căci tare mă tem că iar se lasă pradă marelui Ciolan, că vor uita de orice susţinere pentru primarul Sibiului. Şi deja îi vedem pe UDMR-işti la sediul PD-L.
Cu toate astea, de ce aş fi sceptică? POate că este un om de încredere care nu îmi va da 10 zile de concediu...fără plată! Hai să vedem ce zice domnul Croitoru!
Întrebat care sunt priorităţile domniei sale, zice: "efectuarea de alegeri democratice" (bun, cu asta ai spus tot! Ce salarii? Ce criză? Alegerile pe primul loc!).
Un alt jurnalist îl întreabă: "V-aţi gândit la un ministru de finanţe?", întrebare la care noul premier desemnat, căruia vroiam să îi acord credit - cu toate temerile legate de faptul că a fost desemnat pe încrederea lui Băse - răspunde: "Nu încă!". După care, cred că a stat puţin şi s-a gândit că nu dă bine să lase de înţeles că nu are nicio strategie şi zice: "Adică m-am gândit, dar încă nu vă spun"...(cine e un mic mincinoooos?).
Şi stăteam aşa şi mă uitam la domnul Croitoru. Şi simţeam cum mă apucă un soi de milă pentru el, aşa cum mă apucă şi de Emil Boc. Om respectat Boc al nostru la Cluj. Om în care clujenii au investit încredere şi cred că nu în mod gratuit. Ce s-a întâmplat cu Boc după ce a ajuns la Guvern? S-a transformat în instrumentul lui Băse, aproape că şi-a încălcat în picioare credinţele democratice (este ştiut faptul că lucrarea de doctorat a sa a avut ca subiect "Superioritatea Parlamentului Bicameral faţă de cel Unicameral", subiect tratat probabil din convingere). Ce convingere când Băse spune Unicameral? Gata, Unicameral să fie. Oare tot aşa să fie şi cu noul premier? N-aş zice că merită asta, dar ar trebui să ştie clar la ce se înhamă când mănâncă bombonica de la Băse. Căci va trebui să plăteasca bine pentru ea!
CORA


"Stai că o împuşc acum! Ţine-o, mă, că fuge! Acum o împuşc!"
Replica asta mi-a atras atenţia astăzi în timp ce mă întorceam agale acasă! Vreo cinci băieţei de maxim 5 anişori, toţi înarmaţi cu pistoale sau puşti cu bile prinseseră o şopârlă! O înconjuraseră şi se uitau la ea cu priviri de vânători! Unul dintre ei, probabil şeful găştii, le dădea ordin să nu o lase să scape, căci el vrea să tragă în ea! Şi sărmana şopârlă fugea de colo, iar ei o împiedicau să iasă din cercul lor!
M-am înfiorat! Mă şi puneam în locul sărmanei şopârle şi parcă îmi răsunau în minte versurile "Căţeluşului şchiop"!
M-am oprit şi le-am spus că şopârlei îi este teamă, că probabil i se zbate tare rău inimioara de frică...fără efect...şi-au continuat actul de torturare a şopârlei.
Am plecat întristată, înfuriată pe cei care nu le sădesc în sufleţelele lor iubirea pentru animale, pentru mediul înconjurător, înfuriată pe cei care le-au aşezat puştile în mână! Pe cei care le cumpără jucării despre care habar nu au ce îi învaţă pe aceşti copii cu suflete inocente...încă...
CORA
Blogul meu a fost repremiat cu distinctia Blog de Aur de catre Mariana! Iti multumesc, draga mea!

In toiul verii am mai premiat cateva bloguri cu acest premiu, asa ca am sa ma folosesc de ocazie sa premiez si alte bloguri:
Cristake, Matei, Mihaella, Nikol.
Etichete: 10 comentarii |
CORA
Floricica noastră dragă a împlinit ieri magnifica vârstă de 18 ani! Prilej de party, alături de toţi prietenii ei, prilej de dans nebun, de nostalgii de copilărie, de zâmbete largi, de îmbrăţisări de prietenie adolescentină! Nu-i aşa că fotografiile ar grăi mai bine?
Aşadar, ea este preafrumoasa noastră Flory:


Alături de care am dansat, am cântat şi pentru care ne-am bucurat că a intrat în radul nostru, al majorilor:



Am ciocnit în cinstea tinereţii ei:


Am savurat un tort delicios:


Pe care l-am "probat" şi pe tenul ei:


Flori pentru o Floare:


Oare ce o fi ascuns pe acolo? :D


Am fost alături de prieteni buni:


Şi, da, am dansat Floricica până şi-a abandonat pantofii:


Domnişoară, îţi doresc tot binele din lume, bine la care, ai grijă, trebuie să pui şi tu umărul pentru a-l clădi solid, trainic! Viaţa să îţi fie plină de savoare şi culoare! Îmbrăţişări cu milioanele îţi ofer şi promisiunea că voi fi alături de tine, nu ca să te judec, ci ca să te sprijin! La mulţi mulţi mulţi ani!
CORA
UPDATE: Hălăţel mi-a trimis un link către o melodie care grăieşte mare adevăr!

Nu mai vreau un preşedinte care să confunde România cu un vapor!
Eu nu mai vreau un preşedinte care să se joace cu vieţile noastre de parcă ar fi cuburi lego.
Nu mai vreau un preşedinte care să fi avut la şcoală note de elev mediocru!
Nu vreau un preşedinte care crede despre copiii acestei ţări că sunt tâmpiţi!
Nu mai vreau un preşedinte care să instaleze pe funcţii cheie numai lingăi corupţi!
Nu mai vreau un preşedinte care rupe coaliţii, care joacă murdar, care trădează, care ameninţă!
Nu mai vreau un preşedinte care minte! Care promite în campanie că va lupta împotriva delapidării, dar care susţine delapidatorii!
Nu mai vreau un preşedinte cu rânjet de lup flămând!
Nu mai vreau un preşedinte care se destrăbălează când oamenii mor de foame!
Nu mai vreau un preşedinte care vrea să mărească TVA!(de parcă ar fi mare specialist în ale economiei)
Nu mai vreau un preşedinte care foloseşte în public cuvinte de mahala. Ex "găozar"
NU MAI VREAU ŞI NU MAI VREAU!
CORA
De pe 22 septembrie sunt datoare cu această leapşă, care mă descoase in cele mai mici detalii. Să vedem:
1. Ce speli prima dată la duş?
Mâinile.
2. Care e culoarea ta de helancă preferată?
Helancă? Jamais couchee avec...Bleah!
3. Îţi place cafeaua?
Da, îmi place gustul la nebunie, dar îmi cam face rău, aşa că e o licoare pe care o degust mai rar.
5. Cum te simţi acum?
Pregătită să îmi ascult o prietenă cu sufletul plin de dileme.
6. Care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
N, U, I, N...:)) glumesc...N
7. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Eram alături de bunicul meu..nu aş fi vrut să mă mai trezesc. Mi-e aşa dor de el...:((
8. Ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
Posibil! N-am încercat, dar mă simt în stare.
9. De ce ai o poftă puternică acum?
Să mă plimb!
10. La ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
Varză a la Cluj!!! Miam Miam
12. Muşti sau lingi îngheţata?;)
Depinde de textura îngheţatei.
14. Câte dormitoare are casa ta?
Unul - după care tânjesc mereu!
15. Ai cunoscut vreodată o celebritate?
Da, mai multe.
16. Îţi place brânza?
Numai de vacă. Şi un pic sărată.
17. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat/ă?
Maria Magdalena Danailă - Descântec de ploaie
18. Câte ţări ai vizitat?
Cu România 2 :(
20. Ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
Never ever! Îmi place cu picioarele pe pământ!
21. Ai lua masa cu George W. Bush Clooney?
Cu cine? Cu Clooney da, cu bush, nu!
22. E ceva strălucitor în camera ta?
Inelul meu se pune?
25. Ouă albe sau maro?
Contează?
26. Îţi place muzica?
Din moment ce ascult zilnic, se pare că da!
35. Ai intrat vreodată într-un zid?
Zid? Nu!
36. Anotimpul preferat?
Vara Vara Vara Vara Vara Vara. Pai, cred ca Vara!
37. Adormi cu televizorul deschis?
Da. De cele mai multe ori. O fi oboseala de vină?
38. Ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
Nici nu îmi amintesc când am băut alcool ultima oară. Dacă am băut din sticlă..-chiar nu ştiu...
39. Crezi că eşti bătrân/ă?
Nu nu! Îmi aleargă tinereţea prin vene!!!
40. Finiş. Vă vine să credeţi?
Gata? Tocmai ce îmi intrasem în ritm.

Bun! Să intre în joc...cine cine? Matei să fie!
Etichete: 2 comentarii |
CORA

Ploaia a înnebunit şi plouă ca nebuna, iar Soarele din mine se zbate să iasă, dă cu pumnii şi picioarele sufletului meu, se războieşte! Iar eu, ca să îi fac faţă, am scotocit în lucrurile vechi, pe care le-am "cules" de pe unde am apucat, şi am găsit! Ochelarii vechi, pe care i-am furgăsit prin casa bunicilor mei. Pe care mi-i mai puneam la ochi din când în când, iar mama râdea mereu de mine..."iar eşti bufniţă?". Da, sunt imenşi, sunt aproape de caraghioşi...dar au aerul vintage, pe care îl ador. Iata-mă!



CORA
Înainte de a citi, apasă play!

Chris Spheeris - Rain
Asculta mai multe audio Muzica

Vremea se încăpăţânează să plouă, să ne umezească trupurile, să ne cureţe gândurile, să compună simfonia picurilor de ploaie.
E rost de melancolie, e un îndemn la introspecţie, e o chemare la visare.
Un vas de aromaterapie şi o esenţă tare, o lumânare în culori: o atmosferă care să îmi tăinuiască frământările şi să îmi hrănească visele.
Nu-mi place ploaia! Am avut dintotdeauna că ploaia se asortează cu oamenii depresivi.
Numai că ploaia de astăzi vine ca o mănusă stării mele de privire interioară, de cercetare spirituală. Astăzi îmi place ploaia plouând peste paravanul gândurilor mele.

PS: Vă invit pe site-ul lui lui Dan, unde este rost de lumânări aromate!

UPDATE: Pe o ploaie mocănească de mai mare frumuseţea, Matei mă invită să mă prind în jocul "Nu aş putea să..."
Aşadar, nu aş putea să:
- fac vreodată avort;
- nu vin în fiecare week-end în Olteniţa;
- nu mă răsfăţ din când în când cu ce îmi place;
- mănânc vreodată pepene galben;
- nu "scuip" ceva ce mă deranjează;
- ies din casă nemachiată;
Invit mai departe în joc pe Lory, Adizzi, Elite , Carmen, Mariana
CORA


Starea de spirit aferentă se transpune în melodia holografică...