CORA
De la Geocer provocare! Mai acum câteva zile, posta pe blogul lui informaţii despre Mihai Viteazul şi lupta lui pentru credinţa ortodoxă. Mi-am amintit atunci despre o minune care a avut loc în Alba Iulia, despre care ne-a povestit preotul la o predică. În linii mari, e vorba despre faptul ca, odată ajuns în Alba Iulia, Mihai a vrut să construiască o biserică ortodoxă, numai că mai marii bisericii catolice s-au împotrivit vehement. Atunci, Mihai le-a propus un soi de joc. Să facă rugăciuni, atât ei, cât şi catlocii, deasupra unor vase cu apă, pentru ca aceasta să rămână limpede vreme de o lună. Ortodocşii au transformat apa în agheasmă. După vreo 15 zile, au mers să verifice cele două vase cu apă. Nu a mai fost nevoie să lase să treacă cele 15 zile rămase, căci apa catolicilor era galbenă şi urât mirositoare, iar apa ortodocşilor era limpede şi proaspătă ca-n prima zi.
În extenso, despre această minune a scris Petru Movila, Arhiepiscop, Mitropolit al Kievului, Arhimandrit al Lavrei Pecerska:
Mărturie a Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului despre Dreptcredinciosul voievod Mihai Viteazul şi adeverirea dreptei credinţe

Când Mihail-Voda, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun, numit Balgrad [Alba Iulia], si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa. Insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca [a Papei], nu-i ingaduiau sa zideasca, zicind ca ei sint de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. Atunci domnitorul le-a spus: “Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”. Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis: “Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor”. Iar ei i-au spus: “Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decit cu cuvintul sfintelor scripturi”. El le-a zis: “In dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideti, zice, in mijlocul orasului si acolo sa ni se aduca apa curata, iar arhiereul meu si preotii sai o vor sfinti in vazul tuturor. Tot asa vor face si ai vostri, deosebit, si, sfintind-o, o vom pune in biserica voastra cea mare, in vase osebite, pe care le vom astupa si le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind si usa bisericii pentru 40 de zile. Si a cui apa va ramine nestricata, ca si cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinta aceluia este dreapta, iar daca apa cuiva se va strica, credinta lui este rea. Daca apa mea va ramine nestricata, cum nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu, voi n-o sa va mai impotriviti si o sa-mi ingaduiti sa zidesc biserica, iar daca nu, faca-se voia voastra, n-am s-o zidesc”. Ei au strigat cu totii intr-un glas: “Bine, bine, sa fie asa!”. Si, a doua zi dimineata, a iesit domnitorul cu toti boierii si curtenii sai in piata, cu episcopul si cu preotii, slujind litia dupa obicei, cu cruci, cu luminari si candele. Si, ajungind la locul pregatit, au savirsit marea sfintire a apei, rugindu-se cu totii lui Dumnezeu, cu lacrimi si suspine, sa proslaveasca dreapta credinta, iar pe cea rea s-o faca de rusine. Tot in piata, dar deoparte, in fata tuturor, latinii au sfintit apa si au sarat-o. Dupa care, astfel sfintindu-si apa, fiecare a turnat apa lui sfintita in cite un vas osebit, apoi si-au pus pecetile pe amindoua parti ale vaselor, le-au dus si le-au pus in biserica cea mare, au incuiat usil! e, le-au pecetluit si au plecat. In fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preotii si cu toti dreptcredinciosii, se rugau, postind. Tot asa au facut si latinii. Si dupa ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor si i-a zis: “Doamne, cheama-i pe latini si pe preotii lor si nu astepta ziua a patruzecea, cea hotarita. Sa mergem la biserica si, desfacind pecetile, sa deschidem usile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-si pun cu adevarat nadejdea in El, nu se vor face de rusine”. Domnitorul, deci, chemindu-i pe toti, precum l-a sfatuit episcopul, a mers la biserica si, deschizind usile, au intrat cu totii. Mai intii, episcopul ortodox, ingenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicind: “Doamne, Dumnezeule, Unul in Sfinta Treime slavit si preamarit, precum inainte vreme pe dreptul Tau Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevarul Tau si i-ai rusinat pe cei de rea credinta, auzi-ma acum si pe mine, robul Tau nevrednic, dimpreuna cu toti robii Tai de aici, nu pentru vrednicia noastra, pe care n-o avem, ci pentru slavirea numelui Tau sfint si pentru intarirea credintei noastre, care este adevarata credinta in Tine, arata intreg harul Sfintului Duh in apa aceasta, ca prin nestricaciunea ei sa vada toti ca numai in biserica Ta greceasca si soborniceasca de la Rasarit se afla credinta cea adevarata si harul cel adevarat al Sfintului Duh. Caci Tu esti singurul Care pe toate le binecuvintezi si le sfintesti, Dumnezeul nostru, si slava Tie iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, acum, si pururi, si in vecii vecilor, Amin!”. Ridicindu-se si cintind: “Doamne, Lumina mea si Mintuitorul meu, de cine sa ma tem” – a rupt pecetea vasului cu apa sfintita si, uitindu-se la ea, a gasit-o mai curata si mai limpede decit inainte, cu mirosul neschimbat, ca si cum ar fi fost luata dintr-un izvor curgator, dupa care strigat, zicind: “Slava Tie, Dumnezeul nostru, Care Ti-ai plecat urechea la rugaciunile noastre, Slava Tie, Care proslavesti biserica Ta, Slava Tie, care intaresti cu slava credinta cea dreapta si nu ne-ai facut de rusine in asteptarile noastre”. Si a zis catre toti: “Veniti sa vedeti cum a stat aceasta apa atitea zile, raminind nestricata datorita harului Sfintului Duh, si incredintati-va ca adevarata este credinta noastra ortodoxa”. Iar latinii, rugindu-se si facind slujba dupa cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului in care se afla apa lor si, cum l-au destupat, toata biserica s-a implut de duhoare, ca s-au inspaimintat toti latinii si au strigat cu uimire: “Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul. Sa-si zideasca, deci, biserica in orasul nostru, caci, fiindca nu i-am ingaduit, Dumnezeu s-a miniat pe noi si ne-a imputit apa”. Si astfel, facuti de ocara, latinii si cu preotii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinta ortodoxa. Iar domnitorul, cu episcopul sau, cu preotii, cu toti boierii si ostasii sai, plini de bucurie si fericire, s-au intors la curte, slavindu-L si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre intarirea adevaratei credinte ortodoxe. In aceeasi zi a facut o mare ospat pentru intregul oras si pentru toata oastea sa.

Toti locuitorii tarii Ardealului, cu juramint, s-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa n-o darime niciodata. Deci, domnitorul a inceput indata zidirea (dar nu in oras, ca nu cumva, o data cu schimbarea vremurilor, sa fie darimata, ci linga oras, aproape de zidul cetatii, intr-un loc frumos) si, dupa ce a zidit-o, a inchinat-o “…” si a mutat episcopia acolo (caci episcopii locuisera pina atunci in alt loc), unde se afla si astazi, cu bunavointa lui Dumnezeu. L-a pus acolo pe primul episcop al Balgradului, pe Ioan, barbat blind, virtuos si sfint, care, traind acolo in mare sfintenie, s-a invrednicit sa capete harul facerii de minuni. Dupa ce a murit, trupul lui a ramas si pina astazi neputrezit si bine mirositor, facind multe minuni pentru cei ce vin cu credinta la racla lui, intru slavirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstirea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Lui Cel fara de inceput si cu preasfintul, preabunul, de viata datatorul Duh Sfint al Lui, acum, si pururea, si in vecii vecilor, Amin!

Si cele scrise aici le-am am citit intr-un letopiset muntenesc si le-am auzit de la multi oameni vrednici de crezare, care au vazut cu ochii lor, dar mai ales de la parintele, care pe atunci era vistiernic, iar acum este mare logofat al tarii Ungro-Vlahiei, si de la Dragomir, marele pitar al aceleiasi tari.

Această mărturie a fost preluată de aici
Etichete:
15 Responses
  1. in fiecare zi mai aflu cate ceva, chair ma bucura mult


  2. Sergiu Says:

    Cora: eu sint catolic si am o alta versiune :))


  3. CORA Says:

    Cristina, te pupacesc dulce! O zi frumoasa si racoroasa sa ai!


  4. CORA Says:

    Sergiu, as fi tare curioasa daca mi-ai dezvalui-o! :)


  5. Geocer Says:

    Te felicit pentru documentarea pe care ai facut-o si pentru interesantul articol pe care l-ai scris. Intr-adevar, pe vremea aceea era mare lupta, chiar si intre bisericile care ar trebui sa fie surori. Si ce, parca azi nu mai este?


  6. Sergiu Says:

    In varianta mea ambele vase cu apa au ramas curate si s-au contruit doua biserici: una ortodoxa si una catolica.
    Si au trait in pace ortodoxi cu catolici pana la adanci batraneti.


  7. CORA Says:

    Geocer, mă documenteu, cum să nu o fac? Deşi unii nu cred, am "dovezi" pentru TOATE materialele pe care le postez. Cât despre cele două biserici surori...nu mă pot avânta în a face vreo afirmaţie, căci e posibil să fiu părtinitoare. O zi faină!


  8. CORA Says:

    Sergiu, frumos final! În fond, convieţuiesc destul de bine oamenii pe acolo, nu?


  9. Sergiu Says:

    Cora: Eu am trait la Satu Mare timp de 20 de ani, dupa care viata m-a adus la Bucuresti.
    Acolo am copilarit cu unguri, sasi, svabi,tigani, ortodocsi, catolici, reformati etc. Niciodata nu ne-am certat pe nationalitate sau religie. Am trait fericiti si in continuare tin legatura cu fostii prieteni.

    Din pacate, si constat cu o tristete in suflet se alimenteaza ura intre romani si unguri (vezi basescu la tusvanyos) intre romani si tigani, samd.

    De aceea m-a intristat putin articolul tau, fiindca tu inveti niste copii, probabil ai multi cititori dintre ei pe blog. Si atunci trebuie sa ai grija ce dai mai departe si cum dai mai departe.

    De noi depinde viitorul, cum il creeam asa va fi. Vrem ura vom avea ura, vrem pace, iubire le vom avea.

    Iti doresc multa iubire si pace in suflet.
    Sergiu


  10. CORA Says:

    Sergiu, nu trebuie sa te lasi intristat de materialul meu, caci scopul meu nu a fost sa arat vreo superioritate a cuiva. Provocarea a plecat de la Geocer, fara nicio legatura cu prapastii rasiale sau religioase. Opinia despre subiectulş acesta mi-am exprimat-o intr-o alta postare. Cat despre elevi, daca nici eu nu lupt sa ii formez in spiritul tolerantei, atunci nu o face nimeni. :) Chiar una dintre fetitele cu care am fost la Arbanasi este de religie catolica si este adorabila, foarte bine crescuta! Imi pare chiar rau daca am dat de inteles altceva...


  11. Anonim Says:

    Orasul arata superb! Merita vazut! Daca ar fi sa locuiesc in alt oras, fii sigura ca acela ar fi Alba Iulia! In ultimii ani, au renovat cetatea si acum arata aproape de Occident!Corina S


  12. Geocer Says:

    Din pacate, intoleranta religioasa a fost si inca mai este. Cam acum vreo luna citeam pe un blog un articol despre "dreapta credinta". Concluzia catre care a tras autorul a fost ca doar ortodoxia este credinta ce dreapta, cea adevarata, cea pe placul lui Dumnezeu. Eu unul sunt convins ca ortodoxia este o credinta dreapta, dar cred de asemanea ca nu este singura. Tocmai de aceea ziceam ca biserica ortodoxa si cea catolica sunt surori. Dar si fratii se mai cearta intre ei, nu-i asa?


  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

  14. mihaella Says:

    iata ca am mai invatat ceva!mi-a placut mult articolul.


  15. Daca o credinta are fundamente sanatoase, sau daca adevarul este unul si nu mai multe, asta nu inseamna ca trebuie sa ne suparam intre noi la modul personal, sau noi, ortodocsii sa ne simtim vinovati ca acesta este adevarul in care credem, sau sa il abandonam doar ca sa se simta bine ceilalti.
    Noi ne bazam pe studii temeinice in ceea ce credem si pe minuni mari, nenumarate si care s-au petrecut si se petrec mereu.
    - Daca ar avea si catolicii o versiune in legatura cu faptul ca Sfanta Lumina de la Ierusalim s-ar aprinde nunumai la ortodocsi? :) Nu stiu si nu conteaza.
    Noi, cei care am ajuns la credinta ortodoxa, am ajuns acolo pe baza a nenumarate informatii si semnale de la Dumnezeu. Noi zicem ca advarul acesta este, nu obligam pe nimeni sa fie de aceeasi parere. daca sunt intersati, putem discuta orice si oricat, nu vad unde ar putea fi supararea. Cu cine nu doreste sa discute despre asta, nu vom discuta. Dar e dreptul nostru sa avem o opinie. Si nici Dumnezeu nu vrea ca omul sa vina la credinta altfel decat din convingere.