CORA
Cândva demult, în anul I de facultate, pe când studiam cu sârguinţă Psihologia Educaţiei îndrumate de domnul profesor Ioan Neacşu, am avut parte, la finalul unui curs, de o oază de încărcare sufletească. Domnul profesor ne-a citit un articol apărut în 7Plus, care suna cam aşa:

" Gabriel García Márquez (n.6. 03. 1928) s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a
agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si, datorita Internetului, acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator. "


"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...

Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata
fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere
sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat
de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."


Nu pot comenta..nu as avea ce..ci pot sublinia doar ceea ce mi-a rămas în minte:
- "Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea."
- "Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada."
- "Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice."
- "Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta."
CORA
De curând am făcut curat în multitudinea de foi şi foiţe ce-mi inundă sertarele. Ce credeţi că am descoperit? O foaie oarecare care mi-a amintit:
Am avut un moment crucial în viaţă, cândva în anul II de facultate, pe care a trebuit să-l surmontez, să nu-l las să mă depăşească. Un moment dintr-acelea în care ai impresia că cerul cade peste tine, că viaţa nu mai poate continua din acel moment pentru că nu-şi mai găseşte sensul. Cum am reuşit? Am lipit pe peretele de langă patul meu de cămin un afiş pe care era scris un slogan de Reînviere, pe care l-am găsit undeva pe Hi5:
"Equivocate, cambia, intenta, falla, reinventate, manda todo al carajo y empieza de nuevo cada que sea necesario! De veras no pasa nada, sobre todo si no haces nada!"
Aceste două rânduri îmi revin mereu în minte ori de câte ori simt ca mă pierd, le spun celor care se tem de schimbări, celor care nu-s mulţumiţi de viaţa lor.
Avem cu toţi dreptul de a greşi, de a ne înşela în anumite privinţe. Pentru asta putem fi iertaţi. Dar pentru că persistăm în greşeală, nu ne putem ierta poate nici noi înşine. Avem dreptul să schimbăm ceva în viaţa noastră, pentru un plus de culoare, de gust, de mireasmă. Avem toţi dreptul să încercăm, să îndraznim către ALTCEVA. Şi, de ce nu, până la urmă, am chiar şi dreptul să cad, să mă lovesc, pentru ca apoi ridicarea, revenirea, să fie cu atât mai îndrăzneaţă. Şi, da, îmi rezerv dreptul să dau totul dracului, să arunc la gunoi ceea ce nu-mi place, să sparg barierele şi să mă reinventez. Să-mi depăşesc în fond, propriile bariere. Şi să pătrund în interiorul meu atât de puternic încât să descopăr forţe noi, lucruri noi, de care nici măcar eu nu ştiu.
De ce toate astea? Pentru că "zău, nu se întâmplă nimic, mai ales dacă nu fac nimic", dacă stau cu mâinile în sân şi aştept să mă lovească MAI BINELE.
Aşadar, cu credinţă, cu speranţă, am îndrăznit, mi-am asumat trecutul şi am început să-mi clădesc viitorul. Acum, sunt bine, MAI BINE, dar nu mă complac. Pot mai mult :)
CORA
Muncesc pe bune de aproximativ 4 luni. De atunci am inceput sa strangem, eu si prietenul meu, niste banuti ca sa ne cumparam o masina. Recunosc ca ma gandeam ca acest lucru se va intampla peste mult mult timp! Si cand colo, astazi fu ziua cea mare. Dumnezeu ne iubeste: oferta a fost mai buna decat am fi visat noi ever, am reusit sa strangem o suma frumusica intr-un timp destul de scurt. E adevarat, nu am cumparat noi un BMW (prietenul meu, Lucian, stie ce zic), dar faptul ca l-am luat din banutii nostri, munciti de noi, ne da un gust al implinirii deosebit de ...savuros!
CORA
Astazi este ziua care incheie prima saptamana de dieta. Rezultatul - minus doua kilograme! Trairile - mi-a fost foame, am poftit la fel de fel (mai ales în prima zi, cand am trecut pe langa patiseria de unde ma aprovizionam cu niste covrigi deliciosi), mandria de a fi reusit sa trec peste o alta zi, peste alte provocari, empatia fata de cei cu care am fraternizat in urmarea aceleiasi diete, cu care am comunicat zi de zi pentru a ne feri de ispite reciproc. Ma ajuta enorm faptul ca stiu ca mai e cineva care trece prin aceleasi experiente, care se bazeaza pe mine (ca nu voi renunta), cu care pot schimba pareri. Un alt atu este ca toata lumea ma sustine in lupta cu kilogramele in plus...Razvan (care este unul dintre cei care tin aceeasi dieta), mama (care mi-a gatit in acest week-end numai preparatele permise), prietenii (care se abtin sa ma provoace la ciocolata, napolitane, pizza sau shaorma).
Cu siguranta as fi vrut sa ma descotorosesc de mai multe kilograme, dar ma calmez spunandu-mi ca asa e mult mai sanatos, mai benefic pentru mine. Oricum, sunt constienta ca nu am cum sa dau la o parte intr-o saptamana ce am pus in cativa ani!
De aceea, ma incarc cu multa energie, vointa si speranta ca voi reusi! Trebuie!
CORA
De maine revin in Bucuresti! De maine incep lucrul la Mediafax - pentru prima oara pe anul asta! De maine ma apuc serios de lucrul cu copiii la scoala! De maine incep o dieta serioasa! De maine incepe sesiunea!
Uf! Pe toate trebuie sa le fac eu? Cand a zburat timpul? Cand voi mai dormi pana la 12? Cand voi mai iesi cu prietenii in oras, la un ceai, la o pizza sau la sanius? Cu siguranta in vacanta viitoare, care e foarte aproape. Ii cer numai bunului Dumnezeu forta de munca, sa ma tina treaza cat mai mult (prietenii stiu de ce...) si cat mai multa vointa in ceea ce priveste dieta!
CORA
Ieri am sarbatorit ziua unei bune prietene: la multi ani, Otilia! Ne-am distrat pe cinste impreuna: am cantat, am ciocnit, am dansat, ne-am amuzat, am facut karaoke (inclusiv de pe muzica frantuteasca, favorita mea),am deschis usa desi nu sunase nimeni..decat pe filmare (prietenii stiu de ce), am povestit, am primit un servetel de colectie cu printesa Elisabeth :X. O seara pe cinste!
CORA
Tocmai am venit de la sanius! Inca mai am nasul rosu si degetele degerate, dar zau, nu m-am mai simtit asa bine de foaaarte mult timp!Am uitat de traduceri, de proiecte, de master, de Bucurestiul cu traficul lui infernal, de griji, am simtit copilaria!Am tipat, m-am eliberat, am ras cu lacrimi, am cazut, m-am ridicat, m-am lovit, mi-a trecut! Si, daca maine se va pastra zapada la fel de buna de sanius, imi promit mie din suflet ca reiau joaca, poate fac si un om de zapada!
CORA
Ultimele două zile au celebrat două mari evenimente creştine. Din fericire, am avut răgazul să merg la slujbe, să mă înfrupt din minunea Apei Sfinţite, minune care mă cutremură an de an, minune care se petrece sub ochii noştri, ai tuturor. Din păcate, sunt puţini cei care îşi deschid ochii sufletului pentru a o înţelege, pentru a se bucura, pentru a CREDE. Vând un pont tuturor celor care simt că îşi pierd încrederea, pe care îi înţeleg mai bine decât vă puteţi imagina...Ori de câte ori simţiţi că neîncrederea vă pătrunde în suflet, gândiţi-vă la Lumina Sfântă - a cărei "sursă" nu a fost explicată în niciun fel de ştiinţă - la Pâinea (firimituri, în fond) care se preschimbă în timpul Sfintei Euharistii în însuşi Trupul lui Hristos, pentru împărtăşanie - care nu se strică, nu mucegăieşte.... Şi, bineînţeles, la Agheasmă - Apa Sfinţită care se păstrează pururea limpede, pură. Poate contesta cineva toate acestea? Într-adevăr, unii pot pune tot binele care li se întâmplă în viaţă pe seama norocului sau a puterilor personale - uitând ca toate-s cu putinţă numai prin voinţa lui Dumnezeu. Pot contesta iubirea şi chiar existenţa lui Dumnezeu. Dar aceste minuni care au loc sub ochii noştri...nu pot fi nici ignorate, nici contestate. Tocmai din acest motiv - al Evidenţei - această sărbătoare îmi pare una înălţătoare, vie, vibrantă!

PS: La Biserica unde merg eu, a fost prezentă şi o televiziune locală. Las celor interesaţi link-ul unde poate fi vizionat materialul: http://www.olteniteanul.ro/2009/01/boboteaza-la-oltenita/.
PPS: Da...cea care vorbeşte la un moment dat sunt eu...:D
CORA
Da! Am reuşit să văd filmul Ducesa, alături de buna mea prietenă, Otilia şi de iubitul meu. Nu comedie, nu de groază, nu thriller...poveste de viaţă şi atât. Despre cât de fericită este viaţa femeilor care ar trebui să fie fericite (prin statut social, financiar). Despre iubire, dăruită după putinţa şi percepţiile fiecăruia. Despre cum se împlinesc dorinţe ascunse. Despre maternitate. Despre Le menage a trois. Despre supunerea femeii. Despre concepţii demult apuse. Despre povestea Annei Karenina cu alt sfârşit. O Anna mai puţin rebelă, dar nu foarte puţin. Poate doar mai înţeleaptă! Pentru cei ce au nevoie de mai mult, va recomand trailerul:



Bineînţeles, nu am ratat şansa să admir toalete, bijuterii, somptuozitatea...




CORA
Zi caldă de toamnă târzie. Mă întorceam de la şcoală cu mult iubitul meu 32, lume multă, ca întotdeauna. Şi, după cum e bafta mea, nimeresc lângă un pui de om însoşit de mama lui şi o prietena de-ale ei. Frumuşel foc puştiul şi..răsfăţat pe măsură. Aşa cum se pare că se cuvine, oamenii le-au făcut loc să şadă pe scaun. Chiar pe două. Bineînţeles, el pe unul, mama pe altul. Porneşte tramvaiul! Hâr Hâr Hâr! Nici nu ajunge la prima staţie, că s-a şi răzgândit copilul nostru: "Vleau să stau cu tine!". Se ridică mama, se aşează în locul indicat de copil (ferice de părinţii care ascultă de copii!). Hop! Băiatul îi sare în braţe şi începe şi se foieşte de colo colo. Ba pe spate! Ba în faţă! Ba se ridică! ba se aşează! "Nu mai vreau! Du-te la locul tău". Mama, surâzând nervos, îşi reia locul. Nici una, nici două, până la următoarea staţie, se plictiseşte copilaşul! Şi o ia la alrgata prin tramvai. Mama după el! Până la următoarea staţie, a reuşit să-l potolească! L-a aşezat în braţe, unde, bineînţeles, a reîncercat să se foiască. Mama încearcă să îl potolească: îi va cumpăra marea cu sarea, jucăria nu ştiu care... iar el a început să zbiere:
- "Eu sunt şeful, eu sunt şeful!"
- "Da, mami, tu eşti!"...zâmbind cârcotaş către amica ei.

IDEI
Nu am poate niciun drept să judec modul de a face educaţie al unor părinţi. În fond, este copilul lor, familia lor, alegerea lor. În schimb, formarea profesională şi ocupaţia pe care o am nu mă lasă să fiu imună la cele ce văd. Singura atitudine pe care o pot lua este aici, pe blog, sau în şcoală, când mă întâlnesc cu fel de fel de cazuri. Da, cunosc copii care au fost crescuţi cu ideea "Eu sunt şeful" bine implementată, încă din copilărie. Ajunşi la pubertate, adolescenţă, încep să prezinte forme de inadaptare şcolară şi socială, pentru că ştim cu toţii că putem fi şefi acasă, dar în viaţă, acest statut se câştiga nu numai prin răsfăţ. Este, într-adevăr, haios să vezi un puişor de om că este vioi, alintat..dar toate au o limită.
Cred cu tărie că un copil trebuie tratat ca un copil, nu ca şeful casei, cel care conduce după bunul lui plac. Copilul trebuie învăţat regulile jocului vieţii. Trebuie să înveţe să accepte norme şi valori extrinseci, căci viaţa nu ne cocoloşeşte deloc. Or, imaginaţi-vă copilul crescut în puf dând piept cu greutăţile vieţii.
Nu de puţine ori am auzit părinţi spunând: "Nu ştiu ce să-i mai fac!" Şi mai grav, de faţă cu copilul spune asta! Nimic mai greşit de atât. Copilul nu trebuie să simtă slăbiciunea părinţilor. O va lua ca pe o victorie. Oricât de greu ar fi, cu ajutor, soluţia trebuie găsită: în mod raţional, fără nervi, fără violenţă.
Pe de altă parte, este imperios necesar ca un copil să aibă modele, să le urmeze, să fie ghidat de o persoană matură, să ştie că e cineva este "boss" acasă, acesta fiind adultul. Toate acestea pentru sănătatea sa socială ulterioară, la "ieşirea" din microsocietatea familială şi la intrarea în societatea adevărată!
CORA
Mă declar colindătoare! Colind Bucureştiul în lung şi-n lat, iat în preumblările mele zilnice întâmpin fel de fel oameni în fel de fel de situaţii. Bătrâni recalcitranţi, tineri diverşi, copii neliniştiţi, părinţi iubitori...prea iubitori.
Scopul rubricii:
Orice eveniment exterior mie nu-mi este indiferent, ci îl rumeg, iau aminte, postez pe blog concluzii! Poftiti si voi!
CORA
Am păşit în noul an, am mai încheiat nişe socoteli, am mai petrecut puţin cu prietenii, am mai pus nişte kilograme pe mine! Îmi doresc ca noul an sa-mi dea înţelepciune, vivacitate, culoare, miresme, sentimente! Si asta doresc si tuturor celor care vă aruncaţi privirea pe aceste rânduri! La multi multi multi ani!