CORA
A trecut mai bine de un mandat de când aștept cu sufletul la gură un discurs politic centrat pe subiecte de oameni mari. Aștept de la un om politic, om care se așteaptă să pun o singură ștampilă în chenarul care cuprinde numele  lui, un plan, o decizie bună, care să schimbe în bine ceva din viața mea, a ta și nu numai a lor. Aștept...Aștept...Aștept...

Ce primesc în schimb?

Circ. Circ politic. Discursuri denigratoare. Mizerii. Defăimări. Acuze. Văicăreli.

Și mă întreb: ce am făcut de merit asta?

Și mă uit în jur. Pe lângă faptul că sunt oameni de rând care cască gura la jongleriile mizerabile ale politicienilor, sunt alții care ar fi chiar în stare să îți dea în cap dacă ai o părere contrară. Cum? Cum să prindă astfel de mizerii la publicul larg? Cum?

Păi, uite simplu, îmi răspund de una singură. Așa cum posturile manelare au audiențe mai mari decât posturi de bun simț...sau...cel puțin pe care eu le consider de bun simț.

fotografie preluată de aici
Și atunci, risc să îmi trăsnească o idee capul: oare ăștia cu circoteca politică oferă show-ul pe care poporul îl așteaptă? E jonglerie cu priză la public? Sau cum?