CORA

Anii si-au dat mana! S-au salutat miraculos! S-au sarutat pe obraz, 2010 i-a urat mult spor lui 2011 si i-a predat cu incredere mandatul pe pamant. Un 2011 magnific sa aveti cu totii!!!
CORA
Ce mi-a adus mie 2010?
Suficient de multe bucurii! Anumite neimpliniri, pe care le dau uitarii sau lupt ca sa devina realitate in 2011! Cateva surprize! Unele dezamagiri! Dar cea mai mare si cea mai mare achizitie in plan personal a fost descoperirea unei laturi despre care nu stiam ca zace in mine in mod mocnit! Sunt mandra ca am descoperit-o, pentru ca era surse multor frustrari! Sunt insa speriata de faptul ca nu m-as fi gandit niciodata ca as putea fi si asa! Dar, iata ca noi suntem insine surprize veritabile pentru noi! Si apoi, trebuie sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem!

Ca sa fac calcule, adunari, scaderi, fata de ceea ce imi propuneam anul trecut, e necesar sa reamintesc ce Wish List aveam pentru anul ce tocmai trece:
Iată și Wish List-ul pentru anul 2010:
- să fiu sănătaosă tun (cu exceptia unei infectii care mi-a dat de cap, am fost mai sanatoasa decat imi imaginam ca pot fi!)
- să slăbesc (ooops, asta nu mi-a prea iesit!Am slabit aproximativ 7 kg, am pus inapoi vreo 3, deci minus 4 kg! Tot de bine, decat deloc, nu?)
- să fiu iubită (am fost! Poate mai iubita decat merit...)
- să iau dizertația cu notă onorabilă (10 e destul de onorabil nu?)
- să mă definitivez în învățământ cu o notă satisfăcătoare (m-am definitivat, nu cu 10, nu cu 9, dar aproape! Deci ma declar multumita!)
- să îmi achiziționez laptop-ul mult dorit (salarii in minus cu 25%, nema laptop!:(()
- să găsesc toate metodele perin care să fiu chic, extravagantă (intre timp nu mi-am mai dorit atat de mult sa fiu extravaganta! Dar, atunci cand mi-am propus, am fost!)
- să citesc, să citesc, să citesc...să am timp și energie să citesc (din nefericire, acesta este marele minus al lui 2010! ca nu am reusit sa citesc pe cat as fi vrut!)
- să vină la mine toate lucrurile bune, toate oportunitățile de dezvoltare, avansare, prosper (nu stiu cate oportunitati au venit, dar va jur ca de cele care au fost am profitat la maxim!)
- și, la final, dorința cea mai mare: să fiu înțeleaptă!!! (inca sunt inteleapta! Da, am fost inteleapta! Si sper sa raman la fel si in 2011)


Am reusit ceva in plus?
Da, am reusit sa ma apropii mai mult de oameni, sa ii inteleg mai mult. Sa valorez mai mult o vorba buna, un zambet, un gest minuscul, dar minunat!
Am reusit sa imi dau seama de ceea ce valorez eu si, mai ales, de cat de mult valoreaza cei din jurul meu!

A fost ceva ce nu mi-a iesit?
Da. Mai ales dorintele materiale pe care le aveam...nu laptop, nu concediu de vara, nu slabit...Dar, luptam, luptam!

As fi facut ceva altfel?
As fi citit mai mult, as fi scris pe blog mai mult. Poate ca as schimba modul in care am reactionat in anumite situatii! Dar asa, pe ansamblu, sunt mandra de mine si de modul in care m-am construit in acest an!
CORA
Trece 2010 si se duc odata cu el experientele pe care ni le-a adus, dar care ne-au facut sa fim mai bogati! Se duc odata cu el atat momentele frumoase, cat si cele mai putin frumoase, dar care au construit, fiecare dintre ele, o latura a noastra care ne defineste si pe care o vom purta prin timp!

Trece 2010 si ia cu el sperantele neimplinite, dezamagirile, tristetile si urile noastre!

Trece 2010 si lasa loc altor dorinte, altor minuni ce ni se pot intampla in fiecare zi! Trebuie doar sa credem in miracole!
CORA


Preluat de pe www.olteniteanul.ro: În ziua de 23 decembrie, un grup de colindători teologi a susţinut un program coral de colinde tradiţionale româneşti în mai multe instituţii olteniţene, bănci şi firme.
"

Acestia sunt colindatorii mei preferati! Pentru ca sunt prietenii mei si pentru ca au cantat minunat si in stil deosebit colindele de Craciun! Spuneti voi ca nu sunt chiar deosebiti?!
CORA
Pt
CORA
Stefania este o persoană deosebită! Ca să dovedească o dată în plus cât este de specială, îşi sărbătoreşte ziua de nastere de a doua zi de Craciun si pe cea onomastica de Sfantul Stefan, a treia zi de Craciun! Tocmai de aceea ii poarta si numele marelui Sfant!
Tocmai de aceea ii transmit, si bloggeristic, cele mai calde ganduri pe care le am pentru ea! Sanatate cat cuprinde si vise ascunse implinite cat mai curand! Te pup de mii de ori!

PS. Cine este Stefania?
Fata cu cea mai verde privire din lume, cu cel mai rosu par de foc din Europa, cu cea mai mare incapatanare din Romania, cea mai longeviva prietena pe care o am, desi nu mai avem nimic in comun, decat ... prietenia noastra!
V-am povestit de ea cu ocazia mai multor evenimente din viata-mi, aici, aici sau aici.
Ea e cea cu care am petrecut cel mai frumos an de studentie, pentru ca a fost cea mai buna colega de camera pe care am avut-o. Ea e cea cu care stateam de vorba la lumina instalatiei rosii de Craciun, cand toate celelalte fete dormeau. Ea e cea care mi-a fost cel mai util sprijin atunci cand prietenul meu ma parasea. Ea e cea care ma calmeaza si ma imbarbateaza! Ea e cea care ma incurajeaza sa imi duc pana la capat nebuniile! Ea e cea care ma echilibreaza atunci cand alunec! Ea e cea cu care semesuiesc de cel putin 10 ori pe zi! Ea e cea cu care ma imbogatesc cultural in fiecare luna, ea e cea cu care imi slefuiesc pasiunea pentru ceai!
Ea e cea care e atat de aproape de mine incat nici nu mai stiu sa va enumar alte momente speciale cu ea, pentru ca le-am uitat numarul!
In final, va intreb si pe voi, asa cum am intrebat=o si pe ea zilele trecute: CE M-AS FI FACUT EU DACA IN ACEL 26 AL LUI DECEMBRIE AL LUI 1987 NU S-AR FI NASCUT EA?


CORA
Alexandra mă provoacă să intru în hora fetelor care poartă ruj roșu...pentru cel puțin o zi! Aș putea să preiau provocarea pentru mâine, dar ar fi
în zadar trecerea timpului, pentru că eu am făcut din rujul roșu un foarte bun prieten. Așa că am căutat prin pozele mele momente diferite în care am purtat roșul pe buze și am făcut următoarea selecție:

I. Azi, de Crăciun, în mintea copiilor, dar cu rujul roșu pe buze


II. Cu prietenii la grătar


III. În excursie


IV. În autoședințele foto



V. La operă


VI. Vinovată pentru patima rujului și a unghiilor roșii este chiar ea, mama mea!


VII. Iar vinovată pentru rujul rușo de pe buzele ei...sunt eu!

********************8
Deși multă vreme am fost încorsetată de propriile mele prejudecăți conform cărora rujul roșu nu se potrivește tuturor femeilor, acum știu valoarea roșului pe buzele unei femei. Fie el mai deschis, mai închis, mai roz sau visiniu!
*********************
Cândva, pe blogul 100Ro, scriam o postare care începea așa:
"Sunt o împătimită utlizatoare a rujului. Pentru că îmi place să adaug culoare buzelor mele...MIE. Pentru că îmi place să îl armonizez cu fardul sau cu ținuta. Pentru că îmi dă un plus de atitudine, pentru că vorbele sunt mai articulate, pentru că ideile sunt mai savuroase atunci când ies pe buze colorate!

Încă din copilărie admir femeile care folosesc rujul. Mi se par atât de cochete și de feminine!!! În condițiile în care este folosit cu măsură si cu bun-gust, evident. Așadar, așa admirație aveam pentru ele încât mi-am spus! Așa am să fiu și eu! Și așa sunt!

Dincolo de relația de înfrumusețare dintre mine și ruj, am aflat că mai există și o tehnică de cunoaștere a persoanei după felul în care folosește rujul. Păcat că nu o putem folosi decât pentru femei..." Continuarea aici!
*****************
Pasez tagul Monicăi Olteanu, sper că va avea timp să îl ducă la bun sfârșit, pentru ea pun mai jos condițiile tagului:
1. Trebuie sa porti ruj rosu intr-o zi, facandu-l partea centrala a machiajului;

2. Restul machiajului trebuie sa fie de strictul necesar, gen fond de ten si rimel;

3. Pune o poza cu rezultatul (full face);

4. Spune ce produse ai folosit (nu trisa!);

5. Spune cum te-ai simtit in ziua provocarii;

6. Da provocarea mai departe cel putin unei persoane;
****************************
Fetelor, aveți curajul să vă așterneți un pic de atitudine pe buze alături de un ruj roșu!
****************************
PS. Eu folosesc rujul roșu cu un machiaj simplu, în tonuri calde, pentru ținutele de zi, și doar uneori într-un machiaj mai agresiv, pentru ținută de seară.
CORA
Statul roman mi-a distrus Echilibrul Craciunului!
CORA
CORA
Cineva s-a gandit sa impartasim acelasi spatiu virtual. II multumesc pentru ajutor, ar trebui sa imi multumeasca si el pentru spatiul acordat, dar nu imi pot permite sa dormim pe aceeasi perna. Asadar, l-as ruga politicos sa ma lase in pace sau sa imi ceara pe cale amiabila sa il las sa posteze pe peretele meu virtual.

PS. Ieri m-am trezit ca parola mea nu mai functioneaza, iar azi am depistat o postare care trimite catre un site cu filme online gratuite...pe care nu eu am publicat-o! Bloggeri, fiti atenti!
CORA
CORA
CORA
CORA
CORA
CORA
CORA
CORA
CORA
CORA
CORA



De la părintele Bogdan sugestie! Blogul părintelui îl puteți vizita aici!
CORA
De mai bine de o săptămână sunt sub asediul abuziv al RCS&RDS, care s-a hotărât să îmi blocheze accesul la Internet, ca formă de manipulare pentru proprietara garsonierei în care viețuiesc în pasionanta capitală a țării noastre, care a decis ca vrea să rezilieze contractul pentru HBO, înainte de termen. Deși și dumneaei are Internet de la aceeasi companie, deși atât noi cât și dumneaei avem cablu TV prin serviciile aceleiași companii, politica dumnealor de manipulare a fost să ne pedepsească pe noi, doar doar o renunța doamna la cererea de reziliere a contractului HBO...Bineînțeles că nu a renunțat, iar eu, care plătesc lunar, fără întârzieri, sunt cea pedepsită. În ciuda nenumăratelor telefone, plângeri, sesizări, Internetul a refuzat să descindă și în computerul meu...
În cele din urmă, doamna a făcut o cerere pentru un alt contract, probabil fiind păcălită de domnii de la RCS să facă o cerere de debranșare de la actualul contract, ca scut de apărare în cazul în care ne gândim să depunem o plângre la OPC.
De aici a început o altă nebunie, căci bineînțeles că noul contract necesită o nouă deplasare a echipei RCS, care va veni exact atunci când vor considera de cuviință că a trecut perioada de pedeapsă.
În tot timpul acesta am fost privată de Mail, Messenger, Blogspot, Facebook, știri, informații, serialul meu preferat...
Tare mi-aș fi dorit ca luni să postez fotografii de la Hramul Bisericii mele și să las câteva impresii legate de acest eveniment...Dar îmi iau dreptul acesta acum, așa că luați de priviți cum mi-am petrecut ziua de Sfântul Nicolae:
1. Dimineața la slujbă:





2. Pe seară, am fost să văd luminițele din centrul Bucureștiului, cu veșnica mea prietenă, Ștefania:





A doua zi am mers la Târgul de Crăciun de la Sala Dalles, de unde o am cules o grămadă de imagini pentru a continua seria începută anul trecut, DECUPAJE DE CRĂCIUN. Acestea sunt planurile mele crăciunistice!

Ah, era să uit! E vineri, e Friday Flower!
CORA
CORA


Decembrie cel festiv își face debutul cu o sărbătoate națională, după care, în lanț, sunt sărbători creștine care ne umplu sufletele de bucurie, casele de arome, orașele de lumini!

Mâine dimineață, copiii vor fi fericiți, pentru că vor primi în ghetuțe cadouri dulci, jucării mult dorite sau nuielușe cu tâlc.

Cine oferă cadourile? De unde vin ele? Cine le aduce? Magia sărbătorii se păstrează din an în an de ceva secole încoace și le spunem copiilor că vine Moș Nicolae, care, în chip tainic, face bucurii dulci în dimineața zilei sale.

Gustul amar pe care l-am simțit în copilărie, când am aflat că Moșul este mama, m-a făcut să decid că toți copiii vor ști de la mine că toate cadourile sunt aduse cu ocazia zilei Sfântului Nicolae, un Sfânt care iubeste mai ales copiii și vrea să îi vadă fericiți.

Recomand din sufletul de creștin și din experiența de psihopedagog să le vorbiți copiilor, nu despre un Moș Fantastic, ci despre un Sfânt aproape de ei, la care se pot ruga, la incoana căruia pot depune o rugăciune sau pe care o pot înfrumuseța cu o floare!

Și am putea, și cu această ocazie, să le vorbim despre bunătate, compasiune, fericirea de a face cadouri, chiar și ei, pentru a-i bucura pe alți copii ca ei, în numele Sfântului Nicolae!

Mii de gânduri cu mireasmă de scorțișoară vă trimit fiecrăuia dintre voi în ghetuțele speranțelor voastre!
CORA
CORA

De aseară, de când a început să plouă cu picuri grei de gheață, iarna a pătruns
în mine și mă anunță că nu-i cu chip să mai iasă până cel mai devreme în martie.
Nu am fost niciodată o împătimită a iernii, din contră, știu sigur că-s cel mai mare fan la verii, al soarelui, al căldurii sufocante.
Și iată-mă sub monopolul fulgilor, al gerului, al catușelor de gheață. Toate cu efecte de nas rozaliu, bănuți roșii în obraji, trup care cerșește căldură.
E atâta vară în mine, că nici nu mă mir de unde atâtea gânduri calde ce stau să topească frigul de afară!
CORA
Acum doi ani pe vremurile acestea incepeam sa scriu pe blog. Multam fain tuturor celor care imi trag pragul virtual si imi impartasiti ideile, framantarile, bucuriile si tristetile!

Sampanie...doreste careva?

CORA
De când e lumea, e şi agresiunea! Ori că e formă de manifestare a furiei, a repulsiei, a anxientăţii, a neînţelegerii de sine, a confirmării imaginii de sine, ori că e formă de autoapărare, agresiunea e cu noi, printre noi, în noi, de când am apărut ca specie pe acest Pământ.

Şi cum nu ne putem lupta cu oameni mai puternici decât noi, ne alegem victime dintre oamenii slabi, firavi: copii, femei, bătrâni.

Astăzi, asociatia NO ABUSE marchează Ziua Internaţională împotriva Violenţei asupra Femeii. În opinia mea, eficienţa acestor evenimente este destul de scăzută, dat fiind faptul că nu se intervine deloc asupra fenomenului de agresiune în sine, ci asupra nivelului de toleranţa a oamenilor vis-a-vis de acest fenomen. Sloganul campaniei este „Violenţa asupra femeii ne răneşte pe toţi. Nu fi indiferent! Nepăsarea poate ucide!". Din nefericire, pentru oamenii violenţi, asemenea mesaje sunt pură vorbărie. Oamenii violenţi au treburi mai importante de făcut: să îşi demonstreze lor înşişi că sunt puternici (deşi este evident că sunt slabi), să le demonstreze altora cât sunt de grozavi (deşi este evident cât sunt de puternici dacă rănesc femei) şi să le demonstreze psihologilor câtă nevoie au de ei pentru a se restabiliza (dacă nu cumva e prea târziu...)
*********************
Ziarul ADEVĂRUL arată următoarele statistici, aici:
Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, în 2009, 45 de femei au murit din cauza violenţei in familie. Din totalul victimelor, preponderente sunt cele de sex feminin din grupele de vârstă 0-14, 25-35, 35-45 ani, acestea reprezentând 17,69%, 14,25%, 14,16% din totalul victimelor violenţei în familie.

Anul trecut, 30,09% din victimele violenţei în familie de sex feminin au declarat că au suferit o agresiune zilnică şi 26,46 % au suferit o agresiune săptămânală.


****************************

Una dintre activităţile de astăzi constă în prezentarea unei poveşti ce va înfăţişa o scenă violentă prin care se doreşte atragerea atenţiei asupra gravităţii acestui fenomen.

La prima vedere, pare o idee bună, trecătorii vor fi sensibilizaţi cu privire la acest fenomen, vor înţelege că astfel de scene nu au loc pe stradă, ci dincolo de pereţii apartamentelor vecinilor etc. Şi totuşi...imaginea care rămâne întipărită va fi cea de agresiune. Până la a discerne daca e OK sau nu ceea ce se întâmplă, imaginea violentă va fi prima care va rămâne în memoria trecătorilor. Iar acest lucru poate nu este luat drept exemplu de AŞA NU, ci poate să dea...IDEI...minţilor încărcate de frustrări. Aşadar, dacă treceţi astăzi pe acolo cu copii de mână, aveţi grijă ce le explicaţi!!!

În rest, zi frumoasă şi armonioasă să aveţi!
CORA
În lumea fotbalului au loc fel de fel de trasferuri: de jucători, de manageri, de antrenori. Poate poate se va ajunge la o performanţă demnă de Champions League.
Am putea spune că a schimba anumiţi oameni cheie din posturi importante cu alţii care au făcut perfomanţă în alte grupări paote fi cheia succesului. Şi totuşi, se pot observa stagnări, retrogradări şi alte fenomene asemenea de scădere a performanţei echipei.
Motivul? Investiţia financiară! În zadar importăm fel de fel de oameni dacă nu investim în ei. Sau, o altă soluţie, ar fi creşterea, de către cluburi, a unor jucători mici, care ulterior, să facă performanţă! Însă, se pare că tocmai aceasta este politica cluburilor: investiţii mici, pentru a face economii. Principiul "a face din nimic* bici care să şi trosnească" este aplicat, cu ineficienţă, de manageri şi patroni.

Asemănarea cu proiectul ROMÂNIA este cât se poate de evidentă. Managerii noştri guvernanţi vor să ne facă să trosnim plătindu-ne cu...nimic*. Investind mai nimic în noi, în resursa umană a acestei ţări, în forţa de muncă ce poate aduce bani suficienţi la buget. Dar nu imediat, ci în urma unei investiţii în educaţia şi formarea noastră. În zadar încercăm să ne peticim, că mai rău ne rupem. Până nu vor înţelege că cea mai importantă investiţie într-o ţară este EDUCAŢIA, în zadar vor fi încercările guvernanţilor de a scoate ţara din recesiune. Poate că ne vor trage celelalte tări după ele, dar din punct de vedere cultural, vom rămâne într-o veşnică recesiune, din care nici mama reformelor nu ne va salva. De ce? Simplu! Pentru că nu va avea cine să le mai gândească!

PS. Orice legătură cu faptul că astăzi a avut loc o importantă recificare bgetară în urma căreia Ministerul Educaţiei a suferit cele mai mari tăieri financiare este o SIMPLĂ COINCIDENŢĂ!

* Puteţi înlocui cu succes cuvântul nimic cu rahat...turcesc!
CORA
...deşi am muncit la ambele joburi şi am dormit nu mai mult de 4 ore pe zi, două dimineaţa şi două seara, iată-mă la finalul săptămânii, mândră de mine pentru că am reuşit să fac lucruri frumoase, cu copii (o întâlnire organizată de Salvaţi Copiii la "Sf. Sava" cu nişte copii minunaţi, participare la Consiliul Municipal al Elevilor, alături de preşedintele elevilor noştri, un copil de excepţie), dar şi cu colegii mei (o activitate metodică susţinută de grupul din care am făcut şi eu parte - le mulţumesc Danielei şi lui Vicky pentru minunata colaborare)! Acum, nişte flori pentru mine şi o ditamai porţia de somn (după care am tânjit atât!).
CORA

De obicei, îmi place să îmi spui verde în faţă ce gândeşti. Modul tău de a percepe ceea ce fac eu îmi poate regla comportamentul, dacă ai ceva pertinent de spus. O rugăminte am numai la tine! Feed-back-ul tău să fie imediat! Vrei să mă critici, fă-o de îndată ce am făcut ceva ce nu ţi-a convenit! Mustrările târzii îmi sunt inutile şi îmi fac rău! Dacă tot te-ai hotărât că vrei să te abţii din a-mi spune ce crezi, fă-o până la capăt!Zău, câteodată, chiar nu mai am nevoie să îmi spui ce gândeşti!
CORA
Că sunt o împătimită a ritualului ceaiului ştiţi deja. Că merg la ceainărie şi că prietena mea, Ştefania, este cea cu care împart aceste momente deosebite, nici asta nu mai este o taină pentru nimeni! În schimb, ceea ce Ştefania a descoperit, în apropiere de Grădina Icoanei, este o noutate: un Salon de Ceai.
Marţi după-amiază am mers să petrecem două ceasuri de confidenţe la un ceai aromat, într-o ambianţă vintage, care a alimentat de minune pasiunea mea pentru the Vintage Style! Las fotografiile să vorbească de la sine!