CORA
Cu toate avertizările lor, noi tot am pus de-o ieșire la pădure! O pădure lângă un lac! Cu prieteni minunați și voie bună!




CORA
Nu! Aceasta nu poate să fie ultima zi de vară! Nu! Nu! Nu! Refuz!!!
CORA
Am obiceiul ca, de fiecare dată când îmi iau LA REVEDERE de la cineva, să dau asigurări că vom mai vorbim, când ne mai întâlnim!
În ultima săptămână, mi s-a întâmplat de prea multe ori să îmi înghit cuvintele pe care ar fi trebuit să le rostesc după acel vag LA REVEDERE, pentru că realizam de îndată că...data viitoare nu mai există!
Sunt colegele cu care am dat definitivatul, adunate de prin toate colţurile ţării, sunt colegele de la şcoala unde predau, care s-au transferat prin alte părţi! Au fost poate şi elevii din clasa a VIII-a de care m-am despărţit la final de an şcolar!
Sună apocaliptic şi poate ar aduce o oarecare undă optimistă să spun că sper că ne vom mai întâlni cândva, măcar prin RATB!
E urât să spui NICIODATĂ! Însă chiar realizezi că acel NICIODATĂ e plin de sens. Mai ales când îmi amintesc de doamna drăguţă pe care am întâlnit-o în compartimentul trenului dinspre Buzău! Sau de doamna doctor din microbuzul dinspre Bucureşti! Sau de bunicul care a murit pe neaşteptate!
Pentru toţi oamenii de întâlnirea cărora m-am bucurat chiar şi câteva minute, ofer florile de vineri!
CORA
Marţi am avut ultimul examen, ieri am fost încă în stare de amorţeală, de abia azi încep să redevin eu!
Nu ştiu cum or fi trăit alţii acest examen, dar eu am fost realmente panicată! După o perioadă în care simţeam că nu îmi pasă, a urmat taifunul! De la Bacalaureat încoace nu am mai trecut prin examene mai stresante!
Studiul la Pedagogie a fost cum a fost (Pedagogia fiind specializarea mea), însă Psihologia mi-a pus capac. Nu credeam că mai sunt în stare de atâta toceală pe pâine! Dar, iată că niciodată nu este prea târziu să descoperim lucruri minunate despre noi. :D
Examenele scrise au fost ok, însă proba orală m-a umplut de energie negativă, din pricina unui evaluator al cărui singur criteriu de evaluare şi apreciere a fost cunoştinţele şi competenţele ei! Dacă nu dădeai concret şi mot-a-mot răspunsul pe care îl avea el în minte, mustăcea într-un mod de-a dreptul descumpănitor pentru noi, cei evaluaţi!
Acum, stau şi mă întreb ce mare fâs am reuşit eu să fac! În primul rând, îmi va creşte salariul...cu aproape 5 lei! Apoi, pot sta liniştită în învăţământ; fără def nu aveam voie să rămân mai mult de 5 ani! Acu, pot să stau o veşnicie! Aşa şi? E asta o mare reuşită? AM ieşit oare în câştig cu ceva? În fine...
Oamenii care au stat lângă mine în toată această perioadă au fost de-a dreptul eroi! Şi trebuie să le mulţumesc pentru faptul că mi-au susţinut moralul la cote cât de cât ridicate!
De acum, c'est fini! Mă simt eliberată şi...puternică! Şi, de asemenea, cu timp liber: pentru citit, pentru filme, pentru blog, pentru...MINE!
CORA
E plăcut să știi că oamenii se strâng laolaltă să te sărbătorească. E minunat să fii, chiar și pentru o singură seară, în centrul atenției, răsfățata unei petreceri!

Ziua de ieri a început bine și s-a terminat și mai bine!
Am fost la București, unde am avut...un pas important de trecut, apoi la cumpărături! Flory și Răzvan m-au însoțit, ne-am simțit bine împreună! Văzând cât costă un tort, relativ mic, în Real, am decis că ne putem descurca și singure, eu și Flory, dacă ne punem priceperea și creativitatea laolaltă! Nu vă puteți imagina ce ne-am distrat, de la tăierea blatului până la ornarea tortului!
Petrecerea a început în jur de 20.00, au venit aproape toți invitații, mai putin doi dintre ei, care sunt părinții unui puiuț de câteva luni, care acum e răcit! Sper să se facă bine repede!
Petrecerea a fost frumoasă, veselă și colorată! Am dansat, am cântat, am mancat bunătățuri, am deschis cadouri, am râs, ne-am simți teribil de bine împreună! Trebuie să le mulțumesc tuturor pentru că mi-au oferit momente așa plăcute, de ziua mea!
Am primit cadouri speciale, pe care le ador! De asemenea, am primit și cel mai frumos buchet de flori pe care l-am primit vreodată în viața-mi!!!
Iar tortul - tortul a fost surpriza surprizelor, chiar și pentru mine și Flory! A fost o bunătate de tort! Evident, când gătești cu dragoste, nu are cum să iasă altfel decât delicios! În plus, am avut și un ornament special, o lumânare pe care am primitâo cadou de la Răzvan, cu artificie și 12 lumânări, care ardeau pe niște petale de floare, floare care se învârtea și cânta "Happy Birthday".
În clupurile de mai jos am pus imagini de la party și o frîntură de filamre cu tortul nostru și ornamentul lui special!

video video
CORA
You are all invited!!!

CORA
Pentru că o petrecere are o savoare deosebită în week-end, am hotărât să mă sărbătoresc mâine seară! Vor fi alături de mine doar prietenii din Oltenița, cu ceilalți urmând să sărbătoresc când ajung în București!
Ieri a fost o zi în care tot curgeau telefoane, mailuri, notificări! Azi, tăcere! Lumea își reia cursul ei obișnuit! Și totuși, nu pot să nu remarc absența unor oameni care au uitat de mine...În mod evident, aș putea să fac o listă și cu ei, dar nu are sens! Numai vis-a-vis de o singură persoană îmi pot exprima dezamăgirea: TATA! Care, de când a decis să își trăiască viața, fără noi, își amintește că exist doar când are nevoie de mine!

PS: Mulțumesc și celor care presupun că mi-au trimis mesaje pe numărul de telefon pe care nu îl mai am de prin aprilie! :D
CORA
De ar fi ca astăzi să fie un nou început, tocmai pentru că astăzi este prima zi din cel de-al 24-lea an de viață, aș alege să păstrez cu mine toate bucuriile, luminile, culorile, amintirile plăcute, visele, oamenii pe care îi iubesc și mă iubesc.
Pentru că este prima zi din cel de-al 24-lea an din viață, îmi acord permisiunea să șterg cu buretele uitării tristețile, umbrele, umilințele, eșecurile, spaimele, oamenii care nu m-au iubit. Și nu pentru că vreau să fi fost o răsfățată a sorții, ci pentru că fiecare pas într-un nou început trebuie însoțit numai de voie bună, zâmbete, certitudini și echilibru (deși reflectez intens la trecerea timpului)!
La mulți ani mie! Nu-mi doresc altceva decât sănătate și noroc! Restul vin de la sine!

Pentru că îmi face bine să știu câți oameni de gândesc la mine (și pentru că îmi place să fiu răsfățată de ziua mea), îmi este necesară o listă a tuturor celor care mi-au urat mii de ganduri bune! Îi îmbrățișez de mii de ori și le mulțumesc că îmi colorează zilele! Și au început chiar de azi, din prima zi din cel de-al 24-lea an de viață!

Ștefania (la ora 00.00, așa cum m-a învățat de câțiva ani încoace! Și e mereu prima!)
Flory
Răzvan
Mama
Marian
Claudia
Georgiana
Mama Georgianei
Iris
Răzvan (care este născut cu doar o zi înaintea mea, iar mamele noastre au fost colege de cameră la maternitate. Probabil că și el..a fost primul meu coleg de cameră :D)
Adizzi
Jinx
Maria
Stefania (din nou, pe Facebook)
Monica
Seby Seby
Update: Persoane care mi-au urat LA MULȚI ANI și mi-au trimis gânduri bune până acum (15.21), via telefon, messenger, facebook, netlog, blog!
Gabriel Aftenie
Corina Ogăraru
Corina Stama
Niculina Ciupercă
Vasile Andreica
Mariana Hera
Ana-Maria
echipa Trilulilu
Echipa eJobs
Echipa Netlog
Filmoteca.ro
Andreea Burlacu
Mohamed Zein
Alexandra Velescu
Aniket Manash
Gusty
Angy
Silviu Ursache
Amersh
Adina Voicu (Teach)
Adelin
Irina Andreea
Adrian Baciu
Claudia Groza
Andrei Ivan
Simona Stănilă
Alexandra
Cristina Anghel
Eugen
Mama lui Răzvan
Alin - Poliția Română
Ady
Maria
Lory
George Cernătescu
Andreea
Emanuel Tivadar
Raluca
Marius Ola
Update 19 august, ora 09.30: Am primit felicitări până în miez de noapte, de la:
Andrei Mocanu
Lucian
Oty
Mihai Sebe
Roxana
Andreea
Dan
Terra
Denise Lefter
Marius
Laura Elena
Mariana
Angy
Alexandra
S.R.
Pentru că sunt un pic narcisistă, îmi ofer două cadouri: unul muzical (de la Ștefania recomandare) și unul fotografic:


CORA
De ceva vreme, nopțile îmi sunt albe.
Oricât de înspăimântător ar părea asta, mie îmi place ritmul meu. Sunt trează când toată lumea doarme, sorb răcoarea nopților de vară toridă și ascult sunetul întunericului!
Pentru că somnul a fugit de ceva vreme, mi-am luat un răgaz să îmi ofer un cadou! Un look vintage pentru spațiul meu virtual și o melodie pe care o ador.


Ieri, a apărut un articol în România liberă, pentru care am fost "studiu de caz". Citez un fragment, iar de vă place și sunteți interesați, puteți citi urmând acest link:
"Nevoia de a avea două locuri de muncă este una specifică generaţiei tinere, ca urmare a dorinţei de a avansa pe poziţii cât mai bune şi de a avea un venit cât mai mare, dă curs oricărei oportunităţi. Printre cei mai tentaţi să lucreze în cel puţin două locuri se numără tinerii care urmează cursurile unei şcoli universitare sau persoane care au studii medii sau sunt necalificate. [...]. Cora Moldoveanu este de doi ani consilier psihopedagog la o şcoală din Capitală şi, în paralel, editor la o agenţie de monitorizare. Lucrează aproape 168 de ore lunar şi crede că o să mai poată face faţă la un asemenea ritm până apare în viaţa ei ceva care să-i consume timp şi energie suficientă precum un copil. „Deşi sunt momente în care îmi spun că voi renunţa la unul dintre ele, mai ales atunci când sunt foarte obosită, am destule motive pentru care să-mi încarc «bateriile»", ne povesteşte tânăra de 23 de ani. „Sunt o persoană energică, îmi place ce fac la ambele joburi şi, apoi, e vorba şi de motivarea financiară, pe care nu o aşez pe primul loc, dar nici nu o exclud", adaugă Cora."
CORA
Azi. Ora 14.15. Aşteptam să se facă verde pentru pietoni. Implicit, era deja verde pentru maşini. Un Golf 5 dă să iasă din parcare, fără să se asigure că poate ieşi în sigurnaţă de acolo. Un troleu venea în viteză, ca să prindă încă verdele. Însă, l-a pierdut, căci a şters din plin Golful.
Partea amuzantă e că nici Golful nu s-a lăsat mai prejos. Şi şi-a luat avânt şi a buşit troleul, de i-a făcut ţăndări uşa (care e din sticlă).
Coboară şoferul troleului, se îndreaptă spre Golf...din care iese plină de nervi..o fufă...mă scuzaţi...o femeie! Cu gura cât şura, îl făcea cu ou şi cu oţet pe nenea şofer: "Ce, dom'le, n-ai văzut că ies?".
Între timp s-a făcut verde pentru pietoni şi am plecat.
Stau însă să mă gândesc...ce o fi în mintea femeilor când se urcă la volan? Este ştiut că pentru ele nu există oglinzi şi se cred zânele şoselelor, însă cât de importantă să crezi că e specia feminină la volan astfel încât să te aştepţi să îţi ofere toată lumea prioritate, indiferent de ce mişcare vrei să faci? Păi, bărbaţii soferi nu ştiu replica aia...LADIES FIRST?

PS. Fără niciun fel de urmă de misoginism, consider că femeile în trafic sunt o pacoste şi că locul lor...e în dreapta spate! Femeile care conduc bine sunt doar excepţia care confirmă regula!
CORA

De la Monica provocare!
"Ma consider invechita din perspectiva unor "activitati" pe care le au tot mai multe persoane, dar si asa, continui sa fiu la fel si imi place! Sunt invechita pentru ca:"
- nu tin cont niciodata de tendintele in moda. Prefer oricand un taior si niste pantaloni clasici in locul unor jeansi cu turul pana la glezne - cum observ ca se poarta...
- cu greu stiu sa spun titlul unor piese noi, in voga la posturile radio. Preferatii mei raman Bangles, Ricchi e Poveri, Abba sau Boyzone. Si prefer 90.8 decat 96.1.
- am fost de maxim 5 ori in viata-mi intr-o discoteca.
- prefer filmul "Before Sunset/Before Sunrise" in locul lui "Avatar"
- apreciez mai degraba un barbat manierat decat unul cu BMW
- imi plac mai mult ceainariile decat cluburile
- sunt indragostita de romanele clasice
- nu ma joc Farmville
- stiu mai bine Limba Franceza decat Limba Engleza
- as vizita mai degraba o tara orientala decat una occidentala
- mi-ar placea sa locuiesc intr-o casa veche decat intr-o vila fara personalitate
- visez ca la nunta mea sa cobor dintr-o caleasca/trasura si nu dintr-o limuzina (cu siguranta, de fapt, nu se va intampla nici una, nici alta!)

Cusiguranta sunt mai multe, care nu imi vine acum pe varful degetelor!

Poate prelua leapsa oricine este atras de ea!

O miercuri seara de milioane va doresc!
CORA

Imaginea îmi inspiră un soi de pace după care cam tânjesc în ultima vreme. Îmi simt gândurile împrăștiate în toate colțurile orizontului, iar cu cât constat asta, cu atât mă supăr mai mult pe mine. Sper ca, până la începutul anului școlar să mă redescopăr. Sau să mă reinventez!
CORA
My very good friend, Stefania, mi-a sugerat de curand sa ii citesc scrierile unui tip, care poarta pseudonimul Tristan. Am cumparat cartea "Clepsidra cu pasi" si am constatat ca imi place. Iar azi am dat de o scriere care mi-a mers la suflet, "Palatul sufletului":
Palatul sufletului are o multime de incaperi. Fiecare camera are farmecul, misterul si parfumul ei unic. Prin multe dintre ele au trecut, sau chiar s-au stabilit, persoane care, de-a lungul anilor, au lasat daruri spirituale, unii chiar punandu-si amprenta prezentei, modeland stiluri si decoratiuni interioare.
xista insa si spatii nevizitabile, sufocate intre pereti tapetati cu indiferenta, spatii care pastreaza scheletele luptelor interioare, ale dramelor si intrebarilor fara raspuns, si chiar ciornele corigentelor emotionale. Cand intram uneori, sub pretextul de-a aerisi, de fapt adusi de porniri obscure, asemenea acelora care revin la locul crimelor comise, ne impleticim in lanturi de spaime, ne intampina, sadic, urletul de lup al temerilor, ne istovesc himerele traumatice ale confruntarilor tenebroase.

Viata ne ofera, zgarcit, dreptul sau speranta de a cladi si decora coridoare de lumina, sali, nise si firide in care stau frumuseti si valori niciodata visate. Pe unele dintre ele le descoperim accidental, altele ne sunt interzise. Din pacate pentru noi, planurile de constructie ale marelui Creator au fost desenate pe hartia virtuala a imaginatiei si nu s-au pastrat. Hotarat lucru, un gest deliberat.

Asa ca sufletele sunt, ele insele, o parte din arsenalul ispitelor sadite in calea noastra, bieti muritori, plante din Taina dintai a cunoasterii, spre a ne face sa pornim, din timp in timp, in aventura miraculoasa a explorarii vreuneia dintre ele. In mana, tinut strans, ghemul de lana din care urmeaza sa desfacem, centimetru cu centimetru, firul Ariadnei. Si pornim, cu credinta ca suntem bine echipati, in expeditia interactiva pe care o numim, neincapator cuvant, iubire.

Continuarea aici.
CORA
Pe Antena 3 este îngrijorare totală! Medicii pleacă, oamenii sunt disperați că le mor copiii prin spitale! Nah, români, poftiți băsescu pe pâine! Poftiți și udrea, poftiți și boc! Să vă ajungă pentru cel puțin 10 ani! Asta îmi e răzbunarea, deși e o răzbunare prostească, știu! dar am mulțumirea tâmpă de a mi se confirma că am avut dreptate!

Poate poate într-o țară haotică și în colaps, va veni la un moment dat o mână de fier care să ne pună pe picioare! Oricum, până acolo mai avem mult de agonizat! Așa că, vedeți cum faceți să o votați pe udrea președinte! Vă rooooog!
CORA
Vremea schimbătoare, de la un pol la altul, de la zăpezi interminabile, la călduri sufocante sau la ploi torențiale, sunt subiect de știri pentru televiziunile românești, dornice de senzațional. Astfel că, ne trezim că suntem câte persoane au decedat în urma căldurilor ce ne sufocă zilele astea. De parcă, pe mine, una, mp încălzește cu ceva dacă știu de câte ori a fost solicitată Ambulanța în județul X.
Totuși, mă gândesc că mă încălzește mai tare panica! Cu cât știrile se întețesc, cu atât îi văd mai panicați pe oameni.
Eu, una, cred că un pont este să îți păstrezi calmul...eu așa reușesc să nu asud și să mă simt cât de cât bine.
Poaate că televiziunile ar trebui să vândă și ele ponturi oamenilor, ce și cum să facă, să nu se topească de căldură.
Unul dintre ele l-am văzut pe Euforia TV, când un locuitor al deșertului, dădea următoarea rețetă:
o carafă de apă la temperatura camerei
sferturi de lămâie - multe, cât cuprinde
frunze de mentă.

Tipul spunea că nu e indicat să consumăm băuturi reci, pentru că se amplifică senzația de căldură!

Așadar, cu ceva calm și o limonadă mentolată, stând acasă la orele de foc, vom reuși să supraviețuim!