CORA
De la Fecstivalul de la Berlin incoace, îmi doresc să văd filmul "Eu când vreau să fluier, fluier". Din două mari motive. Pentru că vreau să văd ce apreciază străinii la români şi pentru că îmi place titlul. Modul de viaţă nonconformist, plin de sunet şi culoare.

Recunosc că am ceva temeri legate de aşteptările prea mari şi o posibilă deziluzie, însă nu dau înapoi! Am făcut invitaţie la film aproape tuturor cunoscuţilor! Înm cele din urmă, Flory nu m-a trădat! Mă întreb însă, ei de ce nu sunt curioşi? Ştiu ei ceva mai multe decât mine?

Oricum, şi singură de era să mă duc, tot mă duceam. Pentru că eu când vreau să mă duc la film, mă duc!

PS: Am să revin cu impresii!
CORA

Spiritul ludic m-a împins astăzi să rezolv un QUIZ propus de Kudika, "Tu ce fel de ou de Paşte eşti?"

După ce am răspusn la mai multe întrebări, care m-au făcut să mă gândesc serios la anumite aspecte ce mă privesc (asta este, de altfel, ceea ce îmi place la jocurile acestea e faptul că te pune în diverse situaţii care te fac să mai arunci un ochi către tine).

În cele din urmă, a reieşit că sunt un ou roşu, cu următoarele caracteristici:

Oul rosu

Esti o persoana echilibrata, hotarata care nu se dezice niciodata de convingerile sale. Naturaletea te caracterizeaza; totdeauna alegi cu grija cuvintele pentru a spune ceea ce gandesti. In general esti o persoana altruista, atenta cu cei din jur. Cu toate astea, stii sa ii pui la punct pe cei care profita de generozitatea ta. Esti foarte cumpatata, in orice imprejurare. Esti sigura pe tine si analizezi orice situatie, inainte de a lua o decizie, pana in cele mai mici detalii.

Stii sa iti alegi prietenii, motiv pentru care esti si apreciata. In egala masura, poti sa distingi intre amici si prieteni, ca si intre prietenii adevarati si cei perversi.


În mare parte mi se potriveşte ouşorul meu, cu unele amendamente:
1. Nu de fiecare dată îmi aleg cuvintele...sunt situaţii în care prefer să arunc ideea, fără să o cizelez prea mult.
2. Nu sunt o persoană cumpătată chiar în orice împrejurare. Câteodata fac abuzuri. Câteodată!
Poţi să te testezi şi tu, să vezi ce ouşor de Paşte eşti, AICI!
CORA
Tocmai m-am întors de la jobul meu nocturn. Mă pregătesc să plec la o şedinţă metodică! Nu văd decât patul din spatele meu, care mă aşteaptă ademenitor. Însă mă străduiesc să îl ignor cu spor şi prefer să scriu aici ca să îmi menţin mintea trează! Dimineaţa aceasta e minunată! Chiar ar fi păcat să dorm acum, nu? :D

Şi, că să încununez frumuseţea acestei dimineţi, iată şi floricelele mele de vineri:


Promit că si eu voi fi zi la fel de ravisantă şi proaspătă!

Zi cu lumină vă doresc!
CORA
Mariana mă răsfaţă astăzi cu o îmbrăţişare pe care o simt binevenită, căci, deh, mai avem şi noi nevoie din când în când de afecţiune, fie ea şi virtuală, cu atât mai mult cu cât spaţiul virtual pare lipsit de emoţii. Uite că nu e adevărat!



"Pentru ca si oficial e primavara(yes,yes)va daruiesc acesta frumoasa imbratisare pentru voi si blogurile voastre care vorbeste de la sine...tuturor care imi treceti pragul,tuturor persoanelor interesate din lista si cele enumerate mai jos(sper sa nu fi uitat pe cineva)

Va doresc o primavara minunata si sa aveti parte de tot ce va doriti!

Ar fi pentru mine un semn daca ar fi postat pe blogul vostru minunat!

Si sa luati aminte este doar pentru voi in parte,fiecare dupa numele vostru,fiecare sinteti pe primul loc pentru mine.

Deci va rog sa-l pastrati numai pentru voi!

Imbratisari calde si o recunoastere de la mine pentru voi si blogurile voastre minunate!"


Împart şi eu îmbrăţişarea tuturor celor ce îmi calcă pragul! Să vedem...cine o primeşte cu drag???
CORA


Multumesc, Florin!
CORA
"Elevii aparţinând minorităţilor naţionale vor studia Istoria şi Geografia României în limba maternă, după manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în română, în care vor fi transcrise toponimia şi numele proprii româneşti, iar Limba română se va preda după programe şi manuale speciale". (sursa Mediafax)

Am să mă abțin teribil să coomentez această reglementare. Nu sunt de acord cu ea. Indiferent de ce ar spune principiile pedagogiei multiculturale.

Acest articol mi se pare semnul trecerii UDMR la guvernare si sensibilitatea pe care o are PDL față de prezența acestui partid în majoritatea parlamentară. Totuși, această dependență ar trebui cenzurată!!!
CORA
"Programa şcolară va acoperi 75% din orele de predare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei respective pentru a-i ajuta pe copiii cu probleme speciale de învăţare, pentru consolidarea cunoştinţelor tuturor elevilor sau doar pentru lucrul cu cei cu performanţe". (sursa Mediafax)

Aceasta este una dintre prevederile cu care sunt perfect de acord. Până acum, profesorul a fost țintuit de programele școlare și de timpul, de cele mai multe ori scurt. În fond, despre aerisirea programelor tot vorbim de câțiva ani încoace, fără rezultate, însă. Pentru că există o sumedenie de orgolii, care de care mai mari, care nu se lasă cu una cu două, și nu vor cu niciun preț să scoată studiul ecuațiilor cu mii de necunoscute și al aparatului digestiv al viermișorilor roz cu ochi verzi :D.

Sunt conștientă că dispariția anumitor informații sau discipline implică și dispariția unor norma didactice. Sper ca specialiștii ministerului să poată introduce la timpul potrivit, modificările, treptat, astfel încât resurse umană să aibă cât mai puâin de suferit.
CORA
"O grupă din învăţământul preşcolar va avea în medie 15 copii, o clasă pregătitoare va avea 20 de elevi, în timp ce una din învăţământul gimnazial, liceal şi postliceal va include în medie 25 de şcolari, potrivit proiectului Legii educaţiei". (SURSA Mediafax)

Calitatea actului educațional se măsoară, printre altele, prin timpul pe care cadrul didactic îl alocă fiecărui elev în parte. Nevoia de sprijinul cadrului didactic este cu atât mai mare cu cât copilul este mai mic.

În prezent, legal, o grupă de copiii trebuie să fie formată, în medie, din 20 de copii. Noua lege a educației scade numărul de preșcolari necesari pentru formarea unei grupe. Mi se pare binevenită această măsură, însă, numărul mi se pare încă mare. Maxim 10 copii sunt suficienți pentru o grupă. În condițiile în care se solicită act educațional înalt calitativ. Este știut că particularitățile vârstei preșcolare sunt diferite de cele de acum 10-15 ani. De aceea, și "fizionomia grupelor" ar trebui să fie alta. Nu ne mai permitem să stăm cu 30 de copii într-o grupă.

Ceea ce este însă, de necontestat, sunt condițiile materiale și bugetare. Știu de deficitul de grădinițe, știu de dorința Ministerului de a disponibiliza cadre didactice. Cât mai multe. Însă, riscul este lipsa calității. pe care nu și-o asumă guvernanții. Ci societatea.
CORA
MECTS finanţează, anual, competiţii între şcoli pentru evaluarea instituţională a fiecărei unităţi din punct de vedere al incluziunii şi performanţei, în funcţie de rezultate acestea fiind clasificate pe cinci niveluri: "excelent”, "foarte bun", "bun", "satisfăcător" şi "nesatisfăcător". (sursa Mediafax)

Discuțiile legate de performanță în educație, mi se par, în forma în care au loc ele prin media, total greșite. Vorbim despre rezultate excepționale, despre olimpici, despre recorduri, despre EXCELENȚĂ, uitând că educația este pentru oameni, pentru copii, pentru noi, cei care suntem atât de diferiți, cu potențe intelectuale diferite, care se întind uniform pe o scală de la 0 la 10. Putem avea elevi de excepție sau putem avea elevi cu cerințe educative speciale. Sau poate elevi normali, unii muncitori, alții leneși. Cine poate spune care este o școală performantă? Cine poate spune care este o școală nesatisfăcătoare? În funcție de ce criterii se aleg aceste școli? În funcție de numărul de olimpici sau în funcție de procentul de incluziune? (este necesară aici o clarificare conceptuală a cuvântului "incluziune", care presupune includerea eficientă a elevilor cu cerințe educative speciale în școlile de masă).
Se naște, evident, întrebrea: și dacă o școală are numai elevi normali...nici supradotați, nici cu cerințe educative speciale, acesta fiind exemplul școlilor de cartier. Va fi aceasta o școală nesatisfăcătoare? Doar pentru că elevii săi nu sunt supradotați (căci, sinceri să fim, la modul în care arată subiectele de la olimpiade, numai supradotații pot obține rezultate miraculoase)?
Din punctul meu de vedere, nu performanța ar trebui sa facă diferența, ci calitatea. Calitatea climatului educațional, a actului educațional, a tot ceea ce se întâmplă într-o școală.
Performanța elevilor mi se pare un criteriu neadecvat, puțin relevant. Ah. Poate cei care au gândit legea s-au gândit la alt aspect, care mi s-ar părea relevant, însă greu de pus în practică.
Performanța unui elev poate fi stabilită în funcție de propriile rezultate și obiective de atins. De pildă, dacă un elev în clasa a V-a se află la un anumit nivel, de nota 6, de exemplu, iar în clasa a VI-a va ajunge la nivelul notei 8, atunci putem vorbi de performanță. Pentru Minister, performanța nu e notabilă. Elevul nu e olimpic. Însă pentru elev, dar și pentru profesori, performanța este una fundamentală.
Mă tem că nu la acest aspect se referă prevederile noii legi. Și mă tem că vom rămâne agățați de mania olimpiadelor, ignorând masa populației școlare, care nu deține aptitudini școlare de excepție, dar care merită atenție sporită.
CORA
Există, actualmente, o practică tacit executată, conform căreia, conducerea sistemului de învățământ (minister, inspectorate, unități de învățământ) este afiliată politic partidului de la Putere.

Noul proiect de lege a educației prevede:

"Directorul şi directorul adjunct al unităţii de învăţământ preuniversitar nu pot fi membri de partid pe perioada mandatului, iar în mediul academic ocuparea simultană a unei funcţii de conducere în universitate şi a uneia de demnitate publică este interzisă, potrivit proiectului Legii educaţiei". (Sursa Mediafax)

Dacă acesta este un pas înainte pentru depolitizarea sistemului, e perfect. Însă, am îndoielile mele legate de acest aspect. Știm cu toții că există forme tacite de susșinere politică. În fond, nu semnătura de adeziune este modalitatea fundamentală de a susține un partid. Oricine poate fi simpatizant al unui partid, fără să semneze vreo adeziune. Iar aceste susțineri subterane se vor consolida cu siguranță în urma apariției acestei legi.

Un singur lucru mă bucură. Că cei ce nu se vor supune politic, vor avea motivul întemeiat al conformității cu Legea.
CORA
Actualul sistem de formare inițială a cadrelor didactice se bazează pe absolvirea unor studii de licență de specialitate (limba și literatura română, matematica, biologie, fizică etc), la care se adaugă obligatoriu pentru cei care doresc o carieră didactică, un modul psihopedagogic. Nu mă pot abține să nu comentez malițios asupra acestui tip de pregătire pedagogică, dat fiind că știu destule cazuri în care modulul era superficial tratat de studenți. De asemenea, motivația lor pentru urmarea acestuia este una destul de scăzută, doar dorința de a acumula cât mai multe credite transferabile fiind cea care îi îndemna să se înscrie la acest modul.

Noul proiect de lege face următoarea propunere:
"Formarea profesională se va face obligatoriu în mai multe etape, ce cuprind studii de licenţă de trei ani într-o specializare ştiinţifică, masterat didactic de doi ani şi stagiu practic de un an". (citat Mediafax)

Întrebarea mea legată de acest subiect este: Ce se va întâmpla cu prezentul modul psihopedagogic?

De asemenea, îmi permit următoarele comentarii:
1. Introducerea masteratului didactic ca formă obligatorie de formare inițială a cadrelor didactice mi se pare binevenit. Formarea psihopedagogică va avea loc în mod temeinic, extins, aplicat. Ideea este preluată din sistemul finlandez, unde înalta calificare a cadrelor didactice este cheia succesului învățământului lor de calitate, care îi propulsează de ceva ani în topul țărilor cu scoruri ridicate la testările PISA.
2. Faptul că, în sfârșit, la catedră vor păși pedagogi, profesori, și nu specialiști, mi se pare un pas înainte. Până în prezent, la catedră ajungeau specialiști. Avem de-a face cu matematicieni, biologi, fizicieni etc. Pregătirea psihopedagogică se consolida odată cu experiența. De acum vom avea parte de profesori de matematică, profesori de biologie, profesori de fizică etc. Din eexperiența proprie știu că un bun pedagog poate preda orice conținut științific. Însă un conținut științific nu poate fi predat de oricine.
3. Anul de stagiu de practică mi se pare binevenit. Fac din nou apel la experiența mea, numai eu știind cum am reușit să supraviețuiesc orbecăirii mele ca profesor debutant. Care totuși, aveam o pregătire pedagogică solidă.
4. Ministerul propune burse masterale echivalente cu un salariu lunar al unui profesor debutant. Ar fi binevenite informații suplimentare legate de modalitatea de acordare a acestor burse: pentru ce categorii de masteranzi va fi acordat, pe ce criterii, pe ce perioadă (an universitar, an școlar).
5. Proiectul de lege propune ca în 10 ani de la intrarea în vigoare, toate cadrele didactice trebuie să absolve acest masterat didactic. Ce se întâmplă, însă, în cazul în care cadrele didactice refuză? Vor avea loc concedieri în masă? Ce se va întâmpla cu cadrele didactice care vor mai avea doar 12 ani de activitatea de la intrarea în vigoare a legii?
6. Singura mea îndoială este legată de motivația absolvenților ciclului I de licență de a urma cursurile masteratului didactic. Mă întreb dacă aceștia vor dori să urmeze aceste cursuri, care vor dura 2 ani, totuși. Și asta ca să pătrundă într-un sistem de salarizare rușinos. Unul dintre riscurile acestei decizii este legat de faptul că este posibil ca absolvenții să nu aleagă masteratul didactic, iar în timp, să apară o nevoie acută de cadre didactice.
În prezent, mulți tineri părăsesc sistemul, tocmai din cauza salariului mic. Mă gândesc, totuși, că această decizie va conduce la o salarizare în conformitate cu supraspecializarea. Însă, nu m-ar mira ca salariile să fie la fel de mici. Oricum, vom scăpa, sper, de stigmatul care devine îngrijorător, care spune că profesorii sunt slab pregătiți.
CORA
Lumea educațională este în vervă. Pentru că ministerul de resort propune o nouă lege a educației, lege care aduce o serie de schimbări, ce zdruncină vechiul sistem. Nu mult, dar suficient de mult cât dezbaterile să curgă în media, cât nemulțumirile să apară precum ciupercile după o ploaie zdravănă.

Am frunzărit și eu noul proiect de lege, despre care am certitudinea că va fi adoptată în Parlament. Între noi fie vorba, părintele acestei legi este domnul profesor Miclea, membru al Comisiei Prezidențiale de Educație. Legea a stat în sertarul prezidențial, până la consolidarea pedelistă în Parlament, pentru ca aceasta să fie adoptată fără amendamente majore.

Unele schimbări pe care le-ar produce actuala formă a proiectului de lege mi se par de-a dreptul binevenite. Celelalte nu mă deranjează, însă am anumite rețineri în ceea ce privește viabilitatea lor sau legalitatea cu care vor fi aplicate.

Într-o serie de comentarii, am să realizez o "dezbatere" personală cu privire la prevederile noului proiect de lege. Formarea mea de pedagog și meseria de profesor dau, probabil, consistență părerilor mele.
Comentariile voastre sunt binevenite, chiar dacă sunt comabante ale ideilor mele. Din conflictele de idei apare progresul, nu-i așa?
CORA
CORA
Ana, draga noastr[ bloggeriță, pe al cărui Jurnal puteți să vă aruncați ochii aici, m-a premiat acu câteva zile, însă eu am fost ocupată cu the ral life, care m-a ținut departe de virtual.
Însă aș vrea să îi mulțumesc din suflet pentru gândurile bune și să îmi cer scuze pentru faptul că preiau așa de târzior premiile ei:





Premiile au fost însoțite de un joc: 10 lucruri care mă fac fericită!

1. Iubirea celor ce îmi conturează Universul!
2. Micile plăceri ale vieții: o înghețată, o prajitură, o bluză nouă!
3. Copiii de la școală care se încolăcesc în jurul meu atunci când mă întâlnesc, ca semn al afecțiunii pentru mine.
4. Un vorbă bună spusă la timpul potrivit.
5. Un scor bun pentru echipa de ftbal preferată...ca cel de aseară :)).
6. Descoperirea unor idei bune în cărțile pe care le citesc.
7. Ieșirile cu fetele la o vorbă..două..șapte...nouă..o mie! :)
8. Să văd un film bun, care mă răscolește din toată ființa!
9. Să scriu pe blog! (vă imaginați ce fericită sunt acum, nu?)
10. Să primesc premii pentru blog! Mulțumesc, Ana!

Predau premiile la pachet cu jocul lui Carmen, Marianei, Tashei, Monicăi, Oriandei, Denisiei, Disei, lui Adizzi.
CORA


Astăzi am cunoscut, prin voia virtualului, autorul blogului dedicat apiculturii, pe care îl puteți vizita aici.
Pasiunea lui pentru micile hărnicuțe mi-a amintit de un serial din copilăria mea, copilărie după care recunosc că tânjesc melancolic, copilărie care, deși nu cea mai fericită din lume, mi-a fost dulce, însorită și lină.
Unul dintre episoadele pe care mi le amintesc cu mare drag este legat tocmai de apicultură.
Bunicii mei aveau câțiva stupi lăsați în grija unui apicultor de meserie, care locuia undeva într-un sa de lângă Oltenița. Sultana se numește sătăcul cu pricina. În fiecare vară mergeam să "recoltăm" mierea. Eram fascinată de procesul de producere a mierii...țin minte că stăteam minute în sir cu ochii ațintiți în apartul acela care aruncă mierea pe pereții lui, prin rotirea unor plase (? Îmi scuzați lipsa limbajului de specialitate), pe care hărnicuțele albine depuseseră muncă lor de cu primăvară. Le vedeam cum roiesc pe acolo, cum tânjeau parcă triste după munca lor, care era spulberată de mașinăria cu pricina.
Îmi amintesc, de asemenea, cum ronțăiam fagurii și cum mestecam cu nesaț ceva propolis.
Într-o vară, o albină mai năstrușnică m-a înțepat de degetul mare. vai vai, ce am mai plâns, de teamă să nu mi se umfle degetul!!! Dar m-au oblojit cu diverse, printre care și cu sare și am scăpat. Ca să mă consoleze, mi-au spus că albina a murit pentru că m-a înțepat. Pentru că acul a rămas la mine în deget (Doamne, ce urât sună!). Așadar, ar fi trebuit să mă liniștesc. Și când colo...a început o altă frământare. Unde o fi albina moartă? Și m-am pus pe căutat prin toată curtea albina moartă, ca pedeapsă a faptei sale tare urâte de a mă fi înțepat. Bineînțeles că am dat nu de una, ci de N albine moarte, așa că m-am lăsat păgubașă.
Îmi amintesc, printre altele, de mulțimea de pepeni care domnea în curtea oamenilor cu pricina, căci aceea era perioada în care mergeam după "recolta mieristică". Îmi umpleam burtica cu pepenași, care aveau un gust magnific. Apoi, soția domnului apicultor îmi fierbea niscaiva știuleți de porumb și mă lăsa să mă înfrupt și din producție de lapte bătut. Vă imaginați numai ce amestec era în burtica mea, care nu de puține ori mi-a dat dureri groaznice.
Una peste alta, treaba e că îmi plăceau ieșirile la Sultana, la stupii noștri de acolo. Acum, atât domnul apicultor, cât și bunicul meu, au trecut la cele veșnice, iar practica "recoltatului mieristic" este doar un episod viu al copilăriei mele. De care îmi amintesc mai ales primăvara, când ne invadează mirosul salcâmilor! Și care se apropie cu pași repezi!
CORA
Iar eu vreau să fiu în ton cu ea!
Recunosc că m-am despărțit cu greu de trandafirii mei, de roșul meu sângeriu, însă simțeam nevoia de o schimbare. Care sper să fie și pe placul vostru.
Dacă e ceva în neregulă, dați-mi de veste!
CORA



Mănușile! Accesoriu numai bun pentru a acoperi mâinile, pentru a le încălzi, pentru a le acorda un plus de eleganță! Sunt oameni care le poartă cu multă plăcere, sunt oameni care preferă să manevreze lucrurile cu mâinile neînmănușate.
Mihaela Nicola ne sugerează să luăm în fiecare moment la purtare mănușile, mai ales ca emblemă a bunului simț, a bunelor maniere. Mă refer, evident, la o pereche de mănuși sufletești, cu care să manevrăm orice eveniment, situație, persoană din viața noastră. Mihaela Nicola ne învață să ne purtăm cu mănuși chiar și în patul conjugal, la serviciu, la biserică, la cumpărături, la plajă, în mașină, în tren, în avion, la coafor, la sala de sport. Pentru că bunele maniere nu se poartă numai în anumite contexte.

De multe ori ne camuflăm în funcție de mediul în care ne aflăm, considerând că la serviciu, de pildă, trebuie să vorbim pe un ton calm, iar la un meci de fotbal e permis să strigăm sau să mai aruncăm o vorbă "dulce" echipei adverse.
Am avut tendința de a spune că un om este bine educat sau nu este deloc, însă ar fi incorectă afirmația. Pentru că putem asimila. Putem învăța cum să ne comportăm, pas cu pas, pe parcurs, mai ales că nu provenim cu toții din familii de la alta sociedad. Însă avem responsabilitatea să citim, să ne documentăm. Să ne autoeducăm.
Iar Manualul de Atitudine al Mihaelei Nicola, "Cu Mănuși" este un foarte bun început!

Extras din primul capitol al Manualului, "Nevoia de politețe":
Am auzit păreri neșlefuite care așează politețea lângă ipocrizia de a spune lucruri doar de dragul de a încânta orgoliul celorlalți sau de a face lucruri pe care nu simți nevoia să le faci, numai pentru a respecta convențiile și a împlini așteptări. M-am întâlnit și cu revolta unora de a se arăta manierați doar pentru că asta se așteaptă de la ei. A! Și am auzit pe multe voci aria care cântă "Eu sunt directă, spun lucrurilor pe nume, nu simt nevoia sp le cosmetizez. Eu zic că e mai bine să fii sincer decât să te prefaci, doar pentru că a părea politicos". Toate cele de mai sus îmi par sofisme ale unor oameni pentru care respectul, curtoazia, nuanțele și eleganța nu au semnificații prea adânci.

Voi purtați mănuși? De unde ați învățat cum să vi le asortați?

Foto preluate de aici si aici.
CORA
De la domnișoara Terra Radu provocare:

1. Crede în Dumnezeu!
2. Cunoaște-te, explorează-te! Fii reflectiv! (mulțumesc, anonimule!)
3. Reinventează-te ori de câte ori simți nevoia!
4. Iartă, ai milă, fii empatic!
5. Spune deschis ce ai pe suflet!
6. Rezervă-ți un timp numai pentru tine!
7. Citește cărți bune, ascultă muzică bună, vezi filme bune, înfrumusețează-ți sufletul!
8. Investește în tine și în viitorul tău!
9. Poartă un machiaj permanent: ZÂMBETUL!
10. Iubește! Iubește! Iubește!

(îmi plac provocările de acest fel, mai ales atunci când ele se repetă. Am mai formulat cu ceva timp în urmă niște porunci (click aici). În starea de spirit de atunci. Acestea sunt aferente stării de acum)
CORA
De 1 Martie am primit în CIşmigiu, de la ALPAB, o zambilă, despre care v-am mai vorbit. Zambiluţa mea a înflorit de curând şi zâmbeşte frumos, făcându-i în ciudă iernii hidoase care nu vrea să mai plece de la noi. Zambiluţa mea este colţul meu de primăvară, pe care îl păstrez cu drag la mine acasă! Şi ea este astăzi Friday Flower.

De 1 Martie


Astăzi:
CORA
Te uită cum ninge în luna lui Marte!!!



CORA
Ispita. Vine mișelește, te îmbrobodește, te ademenește, te îndulcește, te înmoaie. Până pune stăpânire pe tine. Apoi te rotește, te învâtește, te amețește, se joacă cu tine. Până te epuizează. vrei să ieși din joc. Nu mai poți. Te lovește. Te izbește. Alergi. Și ea după tine. Te ascunzi. Te găsește oriunde ai fi. Pentru că, de fapt, se pitește în adâncul tău. Pentru că e ceva în tine care nu îi dă drumul. Care nu vrea să te elibereze. Tu ești împotriva ta. Pentru că tu vrei și tot tu ești cel ce nu vrei. Să i te supui. Pentru că sunt toate prejudecțile între tine și ea. Prejudecăți pe care le-ai putea încălca. Numai că nu vrei. Ți-e teamă să treci pragul. Însă, nici să pierzi aventura nu vrei. Ce vrei???


CORA
Manelistul este prin excelență cel care soarbe dimineața, la prânz și seara manelărie pe pâine la boxele de acasă, din mașină sau la căștile telefonului. Sunt ușor de observat după lungul bot al pantofilor, după bustul sugrumat de un tricou mulat, după imensele lanțuri de aur. După botul roz ce domnesc pe o față pudrată până la exasperare. După fustițele de trei palme și cizmele cu toc cui și ascuțite. După cerceii rotunzi și mari cât roara carului cu boi.
Însă, dincolo de toate aceste semnalmente evidente, mai e ceva care aduce maneliștii împreună.
Stilul de viață. Manelismul este un stil de viață. Un mod de gândire.
Sunt oameni care nu ascultă manele. Care nu poartă ochelari pe chelie și nici cizme cu toc în față. Însă au o gândire tipic manelistă, așa cum numai din versurile manelelor reiese. De pildă: am valoare. Dușmanii mă invidiază, îmi portă pică. Lumea e rea, eu sunt bun și iertator. Lumea nu mă apreciază la valoarea mea. Am dușmani mulți, pentru că am bani. Am bani, am valoare. Am valoare, oamenii mor de invidie.
Cuvintele cel mai des folosite: bani, valoare, dușmani, invidie, stelele de pe cer, prințesa mea, fetița mea, noroc, dolari
Un alt lucru specific maneliștilor este modul de a privi munca. Să muncim puțin spre deloc, însă banii să curgă gârlă. Pe principiul "Că cel mai mult si cel mai mult/
Un lucru în viață mi-a plăcut/Să am euro și parai/Fără să ridic un pai.
În loc de încheiere, o întrebare: de ce au adoptat românii atât de ușor elementul cultural al Rromilor, manelele?



Evenimentul zilei a publicat un Portret Robot al ascultătorului de manele.
CORA



Friday Flowers este provocarea Anei.
CORA
Mariana si Maria Mihalache mi-au dăruit premii frumoase de primăvară, pentru care le mulțumesc teribil:







Predau aceste premii tuturor cititorilor mei!!!
CORA
Iubesc primăvara, iubesc deci Mărţişorul cu care debutează în mod oficial primăvara!
Ieri am avut o zi minunată, care s-a desfăşurat cam aşa:
1. O plimbare cu prietenele în Cişmigiu:





La ieşirea din parc, am primit din partea Primăriei un bulb de zambilă şi un mesaj cald:



Iar de la copiii mei am primit flori frumoase, care mi-au zâmbit colorat în dimineaţa aceasta:




Primăvară colorată doresc fiecăruia dintre voi!