Am revenit de curând în oraşul de beton! Dureroasă schimbarea de peisaj. Am lăsat albul şi zăpada departe, am coborât în capitala îmbâcsită şi întunecată.
Cabana la care am stat preţ de două zile este cocoţată la cota 2000. A fost interesantă ruperea de lume şi petrecerea timpului în exclusivitate cu colegii de serviciu. Colegi pe care i-am cunoscut mai bine, colegi cu care m-am simţit bine.
Camera în care am stat era aşezată la mansardă, iar eu, care am obiceiul să stau cu ochii lipiţi de tavan, visând la cai verzi, am avut minunata plăcere de a sta cu ochii în fereastră, aţintiţi pe cer, un cer pe care îl simţeam cu cel puţin 2000 de metri mai aproape de mine. Un cer imaculat, alb, orbitor. Un cer negru, poate altădată înstelat, acum înceţoşat.
Dincolo de bucuria tragerii pe nas a aerului tare, pusă fiind în situaţia de a coborî, de a urca, de a mă căţăra, am devenit tristă. Pentru că mi-am amintit ca sunt om. Cu limitele mele fizice. Da, am obosit urcând! Slavă Domnului pentru inventarea Telegondolei!
În rest, ce aş mai putea să vă spun eu? Cel mai bine grăiesc fotografiile!
Cabana la care am stat preţ de două zile este cocoţată la cota 2000. A fost interesantă ruperea de lume şi petrecerea timpului în exclusivitate cu colegii de serviciu. Colegi pe care i-am cunoscut mai bine, colegi cu care m-am simţit bine.
Camera în care am stat era aşezată la mansardă, iar eu, care am obiceiul să stau cu ochii lipiţi de tavan, visând la cai verzi, am avut minunata plăcere de a sta cu ochii în fereastră, aţintiţi pe cer, un cer pe care îl simţeam cu cel puţin 2000 de metri mai aproape de mine. Un cer imaculat, alb, orbitor. Un cer negru, poate altădată înstelat, acum înceţoşat.
Dincolo de bucuria tragerii pe nas a aerului tare, pusă fiind în situaţia de a coborî, de a urca, de a mă căţăra, am devenit tristă. Pentru că mi-am amintit ca sunt om. Cu limitele mele fizice. Da, am obosit urcând! Slavă Domnului pentru inventarea Telegondolei!
În rest, ce aş mai putea să vă spun eu? Cel mai bine grăiesc fotografiile!
Frumos de voi!
O primavara de nota 10 si plina de impliniri iti doresc!
Cu drag, Manu!
cel mai mult imi place fereastra aia in tavan. sa privesti stelele inainte de culcare. superb!
BRAVO!frumoase poze ai facut!
O primavara frumoasa si plina de soare si flori! :)
( ai un martisor la mine! )
Superbe fotografiile!!! Zambetele dau tonul frumusetii acelor peisaje.
O primavara minunata,calda si senina!Te imbratisez !
Si uite asa trec unii de la iarna la primavara, cu drag pentru tine:
O primavara minunata,calda si senina!Te imbratisez !
Abia cand te intorci dintr-o astfel de "vacanta" te gandesti ca viata trebuie traita cu adevarat in locuri superbe alaturi de oameni minunati.
Primavara sa-ti zambeasca prin fereastra sufletului tau!
Manu, am sa trec si eu in catalog un 10 pentru tine la capitolul prinmavara! Multumesc pentru gandul bun!
rebelule, si eu am fost absolut fascinata de fereastra aceea!
Tashe, unele dintre ele sunt facute de Razvan..eu nu am avut curajul sa ma aventurez cu pe josul pe versantii aia...
Orry, multumesc frumos pentru martisorul si gandurile tale bune!
terra, cum sa nu fim fericiti?
Mariana, o primavara stralucita iti doresc si eu!
Angy, viata e minunata oricand, numai ca mai trebuie sa ii adaugam din cand in cand sare si piper.
O primavara asa cum este in filmuletul de pe blogul meu sa ai cu flori,senin,iubire multa!
he hehe vin cu carnetul! :))
Odata cu primavara sper ca sufletul sa-ti infloreasca ca un ghiocel... sa radieze ca un soare... sa ofere caldura si iubire... si, nu in ultimul rand, sa ramana mereu tanar. Un martisor mic si dulce pentru o fiinta deosebita!
Tasha, primavara asta sa iti aduca numai lumina in suflet!
Valy, multumesc pentru gandurile bune! O primavara exceptionala sa ai!
Manu, repede repejor, ca ma grabesc! :)
Doamna' nu va grabiti asa .........