Când am aflat că am fost admisă la liceul care era cunoscut ca fiind cel mai bun din oraș, din Oltenița (am conștientizat ulterior că diferența dintre licee nu o fac profesorii, ci elevii), am simțit cum crește inima în mine de fericire, pentru că am perceput evenimentul ca pe o mare izbândă. Urma să fiu eleva celor mai recunoscuți profesori din oraș, profesori care au ajutat fără doar și poate la devenirea mea, a ceea ce sunt acum. Pentru că au pus cărămidă peste cărămidă pentru construirea mea. Am întâlnit profesori deosebiți, cu o pregătire incontestabilă și cu un caracter neîndoielnic. Deși nu toți mi-au fost profesori la clasă, cei patru ani petrecuți în liceu au făcut posibil să cunosc, în diverse circumstanțe, pe toți profesorii liceului.
Printre dumnealor se numără și domnul Codiță, profesor de matematică și informatică, la vremea aceea. Prezența dumnealui este una deosebit de agreabilă, fiind un om care emană prin toți porii bun gust și echilibru. Un om căruia nu îi dai mai mult de 45-50 de ani, deși are cu mult mai mult. Un om a cărui apariție îți taie respirația prin eleganță și ATITUDINE. Am prieteni care sunt elevi sau foști elevi de-ai dumnealui, care mi-au povestit că este un om și un profesor înțelegător. Un profesor care tratează elevii cu respect, cu care interacționează, motiv pentru care este plăcut tuturor. Un om care a pregătit N generații de adolescenți, tineri, adulți, care au o meserie care are la bază cunoștințe matematice. Cred că, de altfel, nu există persoană în Oltenița care să nu îi fi auzit măcar o dată numele. Pentru că este o persoană respectată și ale cărei merite sunt recunoscute.
Cred că cel mai mult l-am cunoscut pe omul Nicolae Codiță prin soția dumnealui, care ne spunea cât de fericită se simte că are o familie minunată, că soțul dumneaei este iubitor și înțelegător. Cum aș fi putut gândi altfel, când îl vedeam aproape în fiecare seară cu fetița dumnealui în parc sau la plimbare?
După ce am devenit profesor, într-una din zile, când am povestit în cancelarie despre faptul că sunt din Oltenița, doamna profesor de matematică de la noi de la școală, doamna Dumitrescu, m-a întrebat dacă îmi spune ceva numele Codiță Nicolae, pentru că au fost colegi de facultate. Bineînțeles că îmi spunea ceva mai mult numele dumnealui. Mi-a povestit numai lucruri frumoase despre dumnealui, confirmându-mi aceeași persoană distinsă și echilibrată pe care o cunoșteam și eu.
Astăzi am avut neplăcuta surpriză să observ prin blogosferă un soi de "campanie" de pătare a domnului profesor, ceea ce m-a întristat teribil. Pentru că îmi dau seama că sunt oameni care nu știu multe dedesubturi și că aruncă cu pietre exact în persoana care merită cel mai puțin.
Am ales să scriu această postare, cu unele rețineri, e adevărat, pentru că mă tem de reacția dumnealui. Însă am făcut-o pentru că realmente mă intrigă modul în care este tratat...doar pentru că încearcă să deschidă ochii altora asupra unor lucruri denaturate.
PS:
Îi rog pe toți cei care îl cunosc pe domnul profesor să confirme printr-un comentariu ceea ce am scris. Să ștergem din blogosferă petele care se aruncă în mod revoltător asupra acestui om.
Printre dumnealor se numără și domnul Codiță, profesor de matematică și informatică, la vremea aceea. Prezența dumnealui este una deosebit de agreabilă, fiind un om care emană prin toți porii bun gust și echilibru. Un om căruia nu îi dai mai mult de 45-50 de ani, deși are cu mult mai mult. Un om a cărui apariție îți taie respirația prin eleganță și ATITUDINE. Am prieteni care sunt elevi sau foști elevi de-ai dumnealui, care mi-au povestit că este un om și un profesor înțelegător. Un profesor care tratează elevii cu respect, cu care interacționează, motiv pentru care este plăcut tuturor. Un om care a pregătit N generații de adolescenți, tineri, adulți, care au o meserie care are la bază cunoștințe matematice. Cred că, de altfel, nu există persoană în Oltenița care să nu îi fi auzit măcar o dată numele. Pentru că este o persoană respectată și ale cărei merite sunt recunoscute.
Cred că cel mai mult l-am cunoscut pe omul Nicolae Codiță prin soția dumnealui, care ne spunea cât de fericită se simte că are o familie minunată, că soțul dumneaei este iubitor și înțelegător. Cum aș fi putut gândi altfel, când îl vedeam aproape în fiecare seară cu fetița dumnealui în parc sau la plimbare?
După ce am devenit profesor, într-una din zile, când am povestit în cancelarie despre faptul că sunt din Oltenița, doamna profesor de matematică de la noi de la școală, doamna Dumitrescu, m-a întrebat dacă îmi spune ceva numele Codiță Nicolae, pentru că au fost colegi de facultate. Bineînțeles că îmi spunea ceva mai mult numele dumnealui. Mi-a povestit numai lucruri frumoase despre dumnealui, confirmându-mi aceeași persoană distinsă și echilibrată pe care o cunoșteam și eu.
Astăzi am avut neplăcuta surpriză să observ prin blogosferă un soi de "campanie" de pătare a domnului profesor, ceea ce m-a întristat teribil. Pentru că îmi dau seama că sunt oameni care nu știu multe dedesubturi și că aruncă cu pietre exact în persoana care merită cel mai puțin.
Am ales să scriu această postare, cu unele rețineri, e adevărat, pentru că mă tem de reacția dumnealui. Însă am făcut-o pentru că realmente mă intrigă modul în care este tratat...doar pentru că încearcă să deschidă ochii altora asupra unor lucruri denaturate.
PS:
Îi rog pe toți cei care îl cunosc pe domnul profesor să confirme printr-un comentariu ceea ce am scris. Să ștergem din blogosferă petele care se aruncă în mod revoltător asupra acestui om.
Desi am facut-o si in mod direct, pe blogul denigrator, ma folosesc de acest post al tau pentru a penaliza atacurile la adresa unui om care mi-a fost profesor. Desigur, poezia nu se pupa cu matematica, insa bunul simt si inteligenta sunt valori universale, si ele trebuie respectate si recunoscute in orice imprejurari, chiar si daca la mijloc se gasesc interese mai mult sau mai putin erotice. Desi nu mi-a fost apropiat din cauza materiei pe care a predat-o (si care nu era punctul meu forte), nu pot decat sa confirm cele scrise de tine despre eleganta dlui Codita, caracterul sau cald si increderea pe care o inspira. Cei care il improasca cu noroi ar face bine sa invete din caracterul unui om care a format generatii intregi de elevi.
Da,... Cora, este jenant cum o persoană crescută, formată şi alături de care a stat 20 de ani... sau mai mult are un copil cu acea persoană... poata să vorbească cu atâta răutate!..
S-a gândit cineva cum ar fi să soseşti acasă ( din vacanţa petrecută alături de copil) ....după 1-2 luni în care tu să nu bănuieşti nimic...şi să ţi se spună: "Ne despărţim!...Plec!..."
Cred că orice om ar fi încercat să aducă alături de copil pe mama sa...Ar fi încercat orice ...chiar dacă şi-ar fi călcat principiile ...de o viaţţă.
Ma bucur ca in sfarsit cineva a luat decizia extrem de inspirata de a scrie un articol de acest gen. Draga mea,te felicit ca in toate postarile pe care le-ai scris ai avut ca sursa adevarul si numai adevarul! Bineinteles la fel in cazul de fata!
Regret nespus faptul ca un profesor pe care il admir si il respect a fost implicat fara voia lui in asemenea scandaluri provocate doar din placerea unora de a se victimiza in lipsa unor motive clare..(dar stii cum e cu imaginatia. .creaza opere de arta sau jigniri de cea mai joasa speta)
Stiu din experinta proprie ca dragostea ne face sa ne incredem orbeste in persoana iubita fara sa ascultam in jur..insa mai stiu ca noi suportam de fiecare data consecintele..daca la inceput esti fericit si totul e roz ..asuma-ti suferinta de dupa..
In legatura cu ceea ce ai amintit,trebuie sa recunosc ca nimic nu ma impresioneaza mai mult decat un tata care isi ingrijeste singur copilul, care se straduieste sa tina locul ambilor parinti.. si nimic nu ma dezamageste mai tare ca o mama iresponsabila.. o mama care alege sa fie departe de fetita ei iubita pentru a se implini pe plan sentimental..Dar veti spune ca nu trebuie sa judecam fara sa cunoastem situatia!
Aaa? Da!aveti cea mai mare dreptate !Insa permiteti-mi sa va intreb : Voi de ce o faceti ?Pe ce baza?
Si pentru ca acum se apreciaza balivernele si nu realitatea, se apreciaza minciuna, falsul si prostul gust, va voi marturisi ca eu chiar am un deosebit respect pentru "rufele murdare" spalate in public!Evident este un lucru pe care nimeni nu-l poate face.. este atat de greu..incat..trebuie sa ai cu adevarat talent pentru asta! Maria Ionescu
Draga Cora , am citit tot ce ai scris si am ales sa te intreb intai , daca doresti sa public sau nu ultimul tau comentariu....
Am incercat sa iti trimit un mail , se pare ca nu reusesc , sa iti scriu inca o data ca e problema fiecaruia ce face in casa lui si ca atunci cand intri cu bocancii in casa cuiva , fara sa ceri voie , esti invitat afara sau ti se sugereaza sa te descalti.
Sincer , e de admirat profesionalismul si faima domnului profesor....nu il cunosc si nu am auzit de dansul....iar reactia mea a fost fata de ceea ce dansul a scris unde nu era nici cazul, nici locul si nici momentul.
Oricum cel de joi a fost sters , a ramas numai cel din postare.Nu cred ca acel comentariu era la locul potrivit ,in ziua respectiva.
Bravo tie si esti de apreciat si admirat pentru atitudinea ta....
Iti doresc numai bine!:)
PARTEA I
Tin sa confirm cele spuse de tine, Cora. Doamna Geanina Lisandru nu are decat sa ma dea in judecata pentru parerea proasta pe care mi-am facut-o despre dansa. Am cunoscut-o atunci cand "dansa" conducea SPOT-ul, care era de fapt al vostru, al elevilor. Apoi m-a cooptat ca partener la petrecerea de Halloween, unde m-a vrajit prin cuvintele dumneaei mieroase, pe care astazi le foloseste pe blog pentru a-si atrage admiratori. M-a facut sa cred ca este o femeie minunata, sensibila, desteapta si cu muuuulte alte calitati.
Apoi am ajutat-o la un concurs, traducand in limba engleza poezia pe care o concepuse pentru proiectul cu care a participat. Dupa aceea, am aflat de la Geanina Lisandru ca se descurcase intr-un anume fel, stiut numai de dansa, sa o cunoasca "intamplator" pe organizatoarea competitiei.
Eh, anul urmator am participat si eu. Surprizaa...am aflat ca m-am calificat inainte sa fie afisate rezultatele. De ce? Pentru ca doamna Lisandru avusese grija sa isi faca anumite relatii si sa afle rezultatele inainte. S-a indurat si mi-a spus si mie.La acel concurs m-am simtit nedreptatita pentru ca vedeam cu ochii mei de copil ca doamna era oarecum avantajata, avea grija sa cunoasca pe toata lumea(chiar am aflat cu stupoare ca fusese intr-o vacanta in Bulgaria cu organizatoarea, o fata foarte draguta, dar naiva ca si mine).M-am retras oarecum, mi-am dat seama ca nu e bine sa ma bag in asa ceva, nu imi statea in caracter.
Peste ceva timp, am aflat ca, de fapt, nu e profesoara, ci laboranta. Asta mi-a dat mai mult de gandit. De ce ar sustine un om ca are o alta meserie? Eu nu am zis niciodata ca sunt profesor universitar.
Toti copiii pe care i-a cooptat pentru diferite concursuri s-au departat incetul cu incetul, cand au inceput sa descopere ca doamna viitoare Lisandru profita de ei. Le este teama sa vorbeasca pentru ca dansa se pricepe si la manipulare, si la amenintari.
S-a suparat doamna Lisandru pentru ca atatia cetateni ai Oltenitei au atacat-o pe www.olteniteanul.ro atunci cand s-a intors cu "elevii ei" (niste copii extraordinari) din Mexic. Toti o acuzau ca a luat mita pe la bac, ca de fapt le-a luat banii si au luat notele pe care le meritau de drept, deci le luase banii degeaba. Am citit cu interes acele comentarii, dar nu m-a mirat nimic. Pentru ca toata lumea era revoltata, pentru ca toti o cunosc, pentru ca toti stiu cate lucruri e in stare sa faca pentru bani si faima.
In sfarsit,eu nu stiu daca are diplome false, desi asta am auzit-o de mult timp si toti cei care o cunosc stiu ca asta este adevarul. Sa ne arate si noua originalele, sa vedem si noi o expertiza, ceva. Nu poate sa ma trimita in judecata pentru curiozitate, nici pentru ca am o parere foarte proasta despre ea. Proasta am spus? Nuuu, am fost prea blanda. NU am intalnit persoana care sa manipuleze mai mult, sa prosteasca mai bine masa.
Multe s-au intamplat, dar nu am fost inspirata sa strang dovezi, asa ca nu are rost sa vorbesc in lipsa acestora. De aceea sunt atat de revoltata.
Bineinteles, ca persoana simpla si sincera cum eu insami ma cunosc, ma doare sufletul cand vad ca are atatia admiratori care roiesc pe blogul ei. Cred in dragostea sincera ce i-o poarta Cristian Lisandru, chiar am ajuns sa cred ca si ea il iubeste dezinteresat(ceea ce este impotriva firii ei). Vad ca omul ala o divinizeaza si ca nu i se pare nimic in neregula ca a comis oarece adulter. Avea, probabil, tot dreptul sa ajute o femeia al carei sot nu mai putea sa o ajute. Stiu ca, pentru ea, vorbele "la bine si la greu" se rezuma doar "la bine". Stiu ca domnul Codita se purta foarte frumos si ca ea organiza treburile pe acasa. Stiu ca are multa imaginatie si talent in a scrie vorbe frumoase, si pe mine m-a cucerit odata.
PARTEA A II-A
Vad strigatul unui om disperat pe blogurile altor oameni de buna credinta si imi pare rau ca lumea il percepe ca pe un nebun. Este doar un om care, ajuns la batranete, voia sa isi pastreze familia. Atunci cand iti asculti inima, ratiunea nu prea mai are loc si mai faci si lucruri prostesti.
Nu s-a gandit doamna Lisandru atunci cand, eleva la liceu fiind, l-a cucerit pe proful de matematica, facandu-l pe acesta sa isi paraseasa sotia si copilul? NU, pentru ca are talent de cuceritoare si ii place la nebunie.Acum , cand domnul profesor, un om minunat, este prea batran, schimbam si noi partenerul, asa cum ai schimba o haina care s-a uzat.
In cazul asta, mi se pare normal ca domnul Codita sa reactioneze si irational. Stiu ca si-a dat seama de mult timp ca doamna Georgeta nu este persoana potrivita pentru el si ca a parasit o femeie minunata pentru a fi cu ea,dar nu este pregatit sa fie singur.Atata tot. NU il tot blamati pe blogurile voastre, oameni buni, ca nu stiti despre ce e vorba!
Noi, cetatenii acestei urbe, stim bine ce se petrece. Geanina Lisandru s-a refugiat pe acel blog pentru a-si hrani egocentrismul, pentru a-si face prieteni care nu ii cunosc adevaratul caracter, pentru a fi adulata. Fara acest blog, ar fi singura!
NU SUNT UNA DIN ACELE PERSOANE INVIDIOASE, CUM NE PERCEPE DOAMNA GEANINA LISANDRU. NU AM PE CINE SA FIU INVIDIOASA SI SUNT MANDRA CA AM COLOANA VERTEBRALA!
mda tot felul de specimene care au rautatea in sange.....
Frumos ai vorbit despre el. Nu am nici un profesor care să îmi fi insipirat asemenea trăiri şi mă bucur că tu ai avut. Nu îl cunosc deşi poate mi-ar fi plăcut
Nu l-am cunoscut personal pe Dl. Codiță ,dar pot spune că este un profesor foarte bun din ceea ce am auzit. Ceea ce vreau să spun este că am fost într-o excursie la Praga anul trecut în care am fost și cu Dna Geanina ,aici dumneaei a încercat să mă convingă să o reprezint la un concurs cu toate că eu eram elev la Grupul Școlar "Nicolae Bălcescu". Atunci dânsa mi-a propus să îmi facă o legitimație în care eu figuram ca elev al liceului "Neagoe Basarab" în momentul acela am refuzat-o. Incă de la început dânsa s-a comportat destul de drăguț cu mine dar cu toate acestea nu știam ce are de gând. Aici consider că am spus tot ce era de spus. Mulțumesc
Cora, ceea ce observ eu, ca unul complet dezinteresat si echidistant, este faptul ca tu ai scris niste cuvinte frumoase despre un om, cuvinte care au generat niste atacuri la adrea adversarilor acestuia. Asta ai vrut?
Eu nu cunosc personal pe niciuna dintre cele 3 persoane, asa ca mi-am permis sa ma pun in pielea fiecaruia. Fata de ceea ce am scris la mine pe blog, ar mai fi de adaugat problema fetitei care este complet nevinovata dar se vede tarata intr-o mizerie de care la varsta ei este perfect constienta. Am spus la mine ca Geanina sufera cel mai mult de pe urma acestui scandal. M-am inselat ! Cel mai mult sufera fetita.
Îmi cer scuze că intervin în această discuţie, însă mă simt obligat să o fac plecând de la o afirmaţie - ar exista o anumită campanie de denigrare a domnului profesor Nicolae Codiţă. Ştiu că sunt implicat - există inevitabilul subiectivism - însă la fel de subiectiv este şi dânsul. Nu există o "campanie", iar dacă în blogosferă au apărut astfel de discuţii este pentru că domnul profesor Codiţă a aruncat pe bloguri texte prin care a încercat să o denigreze pe Geanina. Suplimentar, a încercat să facă acelaşi lucru şi cu mine. Eu nu discut aici despre PROFESORUL Codiţă, cu toate că dânsul m-a atacat pe mine pe toate fronturile, în plan strict profesional. Eu nu-i contest dânsului meritele din postura de profesor. Eu vorbesc de OMUL Codiţă, acela pe care am avut neplăcerea de a-l cunoaşte. Într-o seară în care a venit la mine acasă neinvitat, beat, cu gulerul de la haină ridicat, pus pe scandal - chiar promisese că va recurge la violenţă. L-am primit în casă, i-am oferit ţigări, l-am întrebat dacă doreşte să bea ceva, am stat amândoi în fotolii apropiate şi... Dânsul mi-a mărturisit că nu mai avea decât o căsătorie pur formală de cinci ani. Că vom face totul pentru ca lucrurile să evolueze în condiţii amiabile. Că nu poate să urască fiindcă are un suflet bun. Că şi-a dat seama că sunt un băiat citit. Ne-am despărţit dând mâna, l-am condus până la scara blocului. Ce s-a întâmplat ulterior?
OMUL Codiţă, nu profesorul Codiţă, a trecut la atacuri furibunde pe toate planurile, uitând cu lejeritate ceea ce discutase cu mine.
N-am mai fost "citit", am devenit "analfabet". "Nenorocit". "Individ". "Jigodie". "Poet" - cu toate conotaţiile. Jignitoare, evident. M-a prezentat în fel şi chip tuturor celor cu care s-a întâlnit, acuzându-mă că i-am furat nevasta. Nevasta aceea cu care nu mai avea decât o relaţie pur formală de cinci ani. Ca şi cum o nevastă poate fi furată cu arcanul. Ulterior a zis că ea m-a agăţat pe mine. M-a făcut "ţigan", asta însemnând probabil ceva foarte grav în sinea dânsului. N-am astfel de origini, nici nu mă interesează dacă are cineva astfel de origini, suntem oameni cu toţii. Dar dacă domnul profesor Codiţă are un elev ţigan nu-i mai predă matematica?
...La mine în casă au sunat telefoanele de 20-30 de ori pe zi, fiindcă OMUL Nicolae Codiţă dorea neapărat să ne tracaseze, pe mine m-a înjurat ca la uşa cortului, m-a ameninţat cu moartea, m-a ameninţat că mă va introduce în scaun cu rotile, că va reveni ca să îmi spargă uşa sau pentru a-mi da "20 de pumni" (de la dânsul citire). Îmi pare foarte rău, dar dânsul a şuntat dialogul, motiv pentru care am ajuns să ne înjurăm telefonic. Nimeni nu m-a înjurat în 42 de ani, aşa cum am spus şi la mine pe blog, aşa cum m-a înjurat OMUL Codiţă Nicolae. Îi înţeleg şi i-am înţeles tristeţea, însă setea dânsului de răzbunare este evidentă pentru toată lumea. Dorinţa de a mă prezenta drept "satanist" în ochii lumii mi s-a părut o copilărie, iniţial, însă a preluat un text de pe un blog şi l-a aruncat în ochii multora din dorinţa de a-mi terfeli mie imaginea. Nu îl voi da în judecată, mi-am precizat poziţia pe blog. Eu nu sunt răzbunător. Eu nu aş fi scris nimic pe blogul meu despre dânsul dacă nu ar fi aruncat PRIMUL cu noroi.
Vreau să fiu foarte bine înţeles - campania de denigrare a fost declanşată de domnul Codiţă, nu de mine. Nu de Geanina. Nimeni - nici chiar eu - nu poate să ştie cu adevărat ce s-a întâmplat în casa acestor oameni de-a lungul timpului. Nimeni - nici eu - nu doreşte să lovească în statutul de profesor al domnului Codiţă. Nu-i neagă nimeni meritele. Dânsul m-a atacat pe mine cu o ferocitate ieşită din comun în plan profesional, fără să reuşească să demonstreze ceva.
Eu l-am cunoscut - repet - pe OMUL Codiţă. Un om care s-a comportat lamentabil într-o situaţie de criză şi care nu a acceptat pierderea femeii cu care nu mai avea decât relaţii pur formale, după cum dânsul - repet - mi-a declarat. Dacă Geanina a plecat de lângă el înseamnă că OMUL Codiţă nu are nicio vină în plan familial?
Îmi cer scuze pentru că am lăsat un astfel de comentariu lung, dar am considerat necesar să precizez că aici nu se discută despre PROFESORUL Codiţă, ci despre OMUL/BĂRBATUL Codiţă. Tot respectul pentru activitatea sa profesională - întrebaţi-l dacă poate să spună aşa ceva despre mine (a declarat public că eu sunt cel mai mare duşman al său) - însă nu acesta este fondul problemei... Eu am cunoscut un Nicolae Codiţă care este la distanţă de ani lumină de profesorul de la catedră...
Atât am avut de spus, mulţumesc
Andreea, stiu de comentariu tau nepublicat, imi amintesc ca mi-ai vorbit despre el atunci. Multumesc frumos pentru interventie, fata-fata!
Anonimule, numai cine nu spera nu dispera...
Maria,
Ma bucur ca ai trecut pe aici si ca ai scris ceva! Multumesc frumos!
Ana-Maria,
Eu nu stiu ce s-a intamplat joi, eu de abia azi am ajuns prin blogosfera, plecata fiind de luni.
Sunt convinsa ca nimeni nu a incercat sa iti faca rau, poate doar s-a dorit ca tu sa stii...ceea ce tu nu stii, iar altii stiu. :)
Adina, multumesc pentru confirmari!
Antiignorantule...nu e rautate...e ceva...ce nu pot defini. Inca...
Hordy, ma bucur ca ai trecut pe aici si ti-ai lasat impresiile despre materialul meu.
Bogdan, multumesc de trecere, multumesc pentru ganduri, multumesc ca ti-ai scris numele...mi s-a mai intamplat sa mi se spuna ca de fapt, imi trimit singura comentarii...
Geocer,
Inca nu am citit ce ai scris pe blogul tau...
Da, ai dreptate! Copilul sufera cel mai mult! Copiii sufera cel mai mult din povestile astea!
Cristian, Cristian,
Ce as putea sa zic eu la cele scrise de tine? In afara de faptul ca te admir teribil pentru felul in care iubesti...nu stiu daca as mai putea sa iti zic ceva care sa fie credibil pentru tine in acest moment.
Ah! Stiu ce as putea sa iti spun! Domnul Codita poarta mai mereu gulerul ridicat! Nu din neglijenta, ci pentru ca acesta este stilul dumnealui. Ah! As mai putea adauga ceva. Eu am scris despre om, despre profesor...stim cu totii ca este un om echilibrat. De altfel, meseria aceasta se practica cu toata fiinta. In momentul in care mergi in fata elevilor, te expui cu tot ce ai in dotare: umanism, profesionalism, carisma... Nu neg cele spuse de tine, dar nici nu pot sa ma apuc sa cred orice...
Ma bucur totusi, ca mi-ai scris!
PS. Am lasat un comentariu pe blogul sotiei tale, pe care vad ca inca nu l-a publicat. Am sa imi rezerv dreptul la replica la mine pe blog.
Cora, Cora, iartă-mă, dar răspunsul tău este departe de a face vreo lumină prin decor. Faptul că domnul profesor poartă gulerul ridicat mai tot timpul arată nu prestanţă, ci cu totul altceva. Eu nu dau lecţii de modă, dar am precizat contextul în care a venit la mine acasă. Şi bătea în uşa MEA ca pe stadion, la ore mari. TA-TA! TA-TA-TA! TA-TA-TA-TA-TA-TA! Venise să mă pună pe coji de nucă. Chiar trebuie să repet că se poate observa - din data şi din ziua postărilor - că domnul Codiţă a declanşat acest război? Nu se simte în atmosferă că dânsul a dorit să lovească şi în MINE? Hai să lăsăm iubirea, acum, nu e momentul. Vorbim despre umanism şi carismă? Foarte bine. Limbajul de zi cu zi al OMULUI Codiţă m-a deranjat de la bun început. Îi doresc numai bine în plan profesional. A fost şi este un formator de opinie. Dar acelaşi formator de opinie a ameninţat cu una şi cu alta, obligându-mă să-mi pierd timpul pe la Poliţie, pentru a informa pe cei abilitaţi. La o viitoare "ieşire" în decor a domnului Codiţă lucrile nu vor mai sta în stand by... Cele spuse de bine sunt purul adevăr, iar domnul Codiţă ştie asta... O seară bună!
"lucrurile"... Sorry..
"mine" în loc de bine pe final... Iar sorry. Poţi edita tu dacă vrei...
Cristian,
:)
Nu pot face lumina in fata unui orb.
Vezi tu, Cristian, cum oamenii gresesc tastele din viteza?
Eu aş fi orbul acela? Mulţumesc, Cora, ce să mai spun, rămân în acest dulce întuneric... Nu te chinui să mă mai "luminezi", n-am nici guler ridicat şi nici nu duhnesc a alcool atunci când merg la o discuţie despre propria viaţă... Am pus punct aici, îi doresc domnului Codiţă la cât mai multe realizări în plan profesional... Să ştii că încerc să fiu foarte calm, pentru că replica ta de la final m-a dezamăgit... Numai bine îţi doresc!
Da, domnul Codiţă scrie "a-i" despărţit, deşi ar trebui să scrie "ai" în toate cazurile, şi la calculator şi în mesajele SMS. Asta nu mai e greşeală, scuzată să-mi fie îndrăzneala. Dar cred că am discutat deja prea mult. Noapte bună...
Exista cazuri in care "a-i" se scrie in forma cu cratima. "A-i cunoaste calitatile cuiva", "A-i sti secretele cuiva" etc.
Sa stii ca nu e de rau cand spun orb. Pe toti ne orbeste iubirea.
Cora, ha, ha, tu chiar crezi că eu nu ştiu când sunt respectivele cazuri?
Era vorba despre exemple clare în care respectivul domn a pus cratima greşit. Şi a repetat această greşeală de cel puţin trei ori, în diferite mesaje.
Crezi că meseria mea este scrisul pentru că nu am înţeles că a greşit domnul Codiţă tastarea? Mă dezamăgeşti, dar asta este cu totul altă problemă. Mă retrag din această discuţie fiindcă îmi place "miştocăreala", dar numai atunci când este de calitate. Fondul problemei rămâne omul Codiţă, care a dorit şi doreşte să mă terfelească, nu profesorul. Profesorul este - repet - demn de tot respectul meu. Sper să spună şi dânsul că JURNALISTUL LISANDRU este demn de tot respectul său... Ar fi o dovadă a unei atitudini normale...
Cristian,
Nu stiu ce anume din ceea ce am spus a adus a mistocareala. A fost probabil o greseala a mea de perceptie. In fine, am inteles mesajul, nu e nevoie sa revii si sa arunci aceleasi vorbe care m-au facut sa scriu postarea aceasta.
Noapte buna!
Tot ceea ce stiu despre domnul Codita vine sa confirme parerea pe care ti-ai expus-o in postare: un bun pedagog, cu o pregatire profesionala de exceptie, iar mai presus de toate, un om echilibrat, pe care nu il consider capabil de gesturi extreme, asa cum se incerca a se sugera prin blogosfera asta a voastra.
In schimb, nu pot spune aceleasi lucruri despre fosta sotie, pe care am avut nefericirea sa o cunosc "destul" de personal, datorita relatiei dintre voi. Cred ca iti amintesti cat de greu am inghiti aceasta relatie, vazand cu cata usurinta reusea sa manipuleze adolescenta care erai atunci. Si nu erai singura. Din teama de a nu te pierde, am acceptat sa iti petreci foarte mult timp alaturi de ea. Lucrurile pe care le realizati erau frumoase, insa munca era in mare parte a voastra, iar laurii nu ii purtati voi. Iar cand, voi, copiii, ati incercat sa ripostati, v-ati ales cu niste jigniri pe care, daca va fi cazul, le voi face publice, caci da, ea stie sa rosteasca si cuvinte urate, nu numai zahar si miere ca pe blog. Nu crezi ca era cazul sa fac si eu atunci o plangere penala impotriva ei?
Ceea ce m-a bucurat enorm a fost faptul ca ai stiut cand sa pui punct. Si poate ti-a fost folositoare o asemenea experienta in sensul ca ai invatat sa te feresti. Mi se pare nedemn din partea ei (dar nu ma mir) sa arunce vorbe grele inspre omul prin care a devenit Cineva. Sub umbrela protectoare a sotului a fost ferita de multe consecinte neplacute ale faptelor sau vorbelor sale. Personal, mi se pare ca domnul Codita a fost un adevarat monument de toleranta. Pacat!
Ceea ce incepe sa ma distreze pe mine acum, cand se intra tot mai adanc in problema, este faptul ca ea incepe sa isi dezvaluie adevarat fata. Oare unde au disparut mierea si zaharul? Si uite asa, se lupta sa demonstreze ca fostul sot nu a valorat doi bani. Poate sa o creada cine nu o cunoaste, insa in oraselul nostru nu prea mai are spor.
PS: Cora, observi, nu-i asa, ca ma strauiesc din rasputeri sa nu fac public motivul pentru care imi repugna cel mai mult persoana ei. (sper ca nu isi inchipuieste cineva ca este acela ca ti-a facut plangere). Mai stii? Poate in urma acestui comentariu, ma aleg si eu cu vreuna. Ce zici, Adinateach, facem fata?
Bineinteles, mama Corei! Daca ar fi sa ne dam unii pe ceilalti in judecata doar din motive de antipatie, avocatii ar fi multimiliardari. Trebuie sa invatam sa mai acceptam si critici, mai ales atunci cand sunt fondate. Trebuie sa recunoasca doamna Lisandru ca nu am spus nimic neadevarat, iar acolo unde am speculat, am precizat.
In legatura cu inregistrarile, incearca sa il faca pe saracul om sa spuna ce vrea ea. Patetic, lamentabil, josnic si toate sinonimele acestora!Parerea mea.
Am urmarit discutia. Interventia lui Cristian Lisandru a fost initial chiar convingatoare. Aproape m-a descumpanit. Insa urmatoarele comentarii ale domniei sale au revenit in notele de pe blogul personal, dezvaluind prea mult din ceea ce nu trebuia sa fie niciodata dezvaluit (si poate nu iesea atata scandal daca dupa ce a destramat o familie isi vedea de treaba lui), cu o reala placere de a spala niste chestiuni urat mirositoare in public. Referitor la comentariul mamei Corei, pentru o scurta perioada am facut si eu parte dintre acei copii care s-au implicat in SPOT. De fapt chiar am fost impreuna cu Ioana Coraci si Arzu cele care au initiat SPOT, au alergat pe strazi si prin parc sa stranga semnaturi de la tineri pentru infiintarea legala a organizatiei, s-au intalnit zilnic la cofetarie unde langa o savarina puneau pe hartie planuri pentru spectacole si activitati distractive... Pana a aparut in decor dna Codita. Nu vreau sa fie un atac la persoana. Dar din acel moment eu m-am retras, pentru simplul motiv ca nu am inteles cum a aflat despre ce facem, si cum si-a permis sa intre in sanul nostru fara sa intrebe pe nimeni. Nu am inteles ce cauta un adult printre noi copiii, adolescentii, care faceam o organizatie condusa de noi, pentru noi si pentru altii de varsta noastra. M-a deranjat insistenta, nu m-au convins vorbele dulci si zambetele, desi le-am raspuns cu politete. Le-am admirat pe Cora, pe Iulia, pe Ioana, pe Arzu, care s-au implicat in continuare si au facut atat de multe, si la un momnent dat m-am blamat pentru ca am renuntat, insa nu puteam sa inteleg cum dintr-un grup in care toti eram egali am ajuns sub "coordonarea" Geaninei Codita. Si nu intelegeam la vremea respectiva de ce la spectacole se spunea "Asociatia SPOT condusa de Geanina Codita", cand stiam ca ideile erau ale noastre, alergatura tot a noastra, pe scena tot noi... Acum inteleg multe, la fel cum am inteles multe si cand SPOT a disparut, si prietenele mele au fost tratate cu venin in loc de miere.
mineni dintre cei de pe blogosfera nu stie ce a fost si ce este cu adevarat intre porfesorul codita si geanina lisandru,povestea lor de viata si intima de ce trebuie critica ta de toti asa cum le taie capul,sunt probelme personale,daca si voi ati fi in plielea lor oare cum v-ati simti?de ce agravati mai mult situati de cat este,este un copil la mujloc si prin aberatiile voastre acel copil sufera,treziti-va odata.draga cora poti sa publici acest comentariu sau nu dar pur si simplu sunt niste lucruri pe care noi nu ar trebui sa ne implicam in viata intima a unor persoane,imi cre scuze daca te-am deranjat.
Gabriela, nu m-am amestecat in viata nimanui...nu stiu de unde a reiesit asta din postarea mea. Eu am dorit sa vorbesc despre un om si atat. Ca au facut cititorii legatura cu altceva...e problema celor care au prea multe rufe de spalat si nu mai au loc decat in public. Nu eu sunt cea care se joaca cu mizeriile pe blog. In plus, atata timp cat povestea e facuta publica...la ce te astepti?
da asa este cora,dar uni din tantar fac armasar,si nu este corect.imi cer inca o data scuze ca te-am suparat nu am nimic cu nimeni,dar este jenant cand un anomim isi da cu parerea si nici macar nu cunoaste persoanele.
Gabriela,
Te asigur ca toti anonimii de pe blogul meu ma cunosc. Si nu numai pe mine!
Sunt oameni din Oltenita.
Sa nu mai spui niciodata ca m-ai suparat. Pentru ca eu nu ma supar pentru o parere spusa sincer.
Moise, scuze, dar "nota de pe blogul personal" nu este una aşa cum crezi... Eu nu am avut plăcerea să spăl nicio rufă în public. Domnul Codiţă a aruncat asupra mea unele acuzaţii şi am răspuns. Că vrem sau nu vrem să credem nu este problema mea. Toate atacurile fost declanşate de domnul Codiţă, or asta se poate observa foarte uşor. Conform orelor postărilor. Mă surprinde lejeritatea cu care se trece peste fondul problemei. Eu nu am destrămat nicio relaţie, relaţia era destrămată de cinci ani. Dacă aţi fi fost în locul Geaninei cum aţi fi procedat? Aţi fi trăit în continuare aşa? Domnul Codiţă şi-a distrus relaţia cu Geanina singur, înainte să apar eu... Hai să spunem lucrurilor pe nume, să nu ne mai ascundem după plop... Mie îmi place să las lucurile aşezate în conformitate cu evidenţele. Partea cu blogul denigrator - din primul comentariu al dumneavoastră - mi se pare o exagerare şi v-am transmis pe mail de ce.
1. Domnul Codiţă nu este un sfânt.
2. Relaţia dânsului cu Geanina nu era perfectă.
3. Domnul Codiţă nu este o victimă.
4. Atacurile au fost declanşate de dânsul, acum câteva zile.
5. Eu am reacţionat, ceea ce aţi fi făcut şi dumneavoastră în locul meu.
6. Comentariul meu nu este convingător fiindcă am întors frazele, reprezintă adevărul.
Cu tot respectul, dar dacă eu accept faptul că sunt subiectiv vă rog să acceptaţi şi dumneavoastră acelaşi lucru.
Nu i-am cerut domnului Codiţă decât să nu mai arunce cu noroi în mine, indiferent de supărarea dânsului. Ar fi lumea fericită dacă m-aş retrage şi aş trimite-o pe Geanina la dânsul? Ei, asta n-am s-o fac, pentru că o iubesc... A iubit-o şi domnul Codiţă, nu neg asta, însă acum a greşit prin modul în care şi-a acuzat fosta soţie de infracţiuni pe care - dacă sunt adevărate - le-a acceptat. Mie asta îmi miroase a răzbunare... Vă rog foarte mult să vă vedeţi de viaţa dumneavoastră, e cea mai bună soluţi dintre toate. Domnul Codiţă este matur, ştie să se apere şi singur...
Cristian,
As dori ca acesta sa fie ultimul comentariu pe care-l trimiti. Orice dialog intre noi a fost compromis din momentul in care mi-ai cerut sa nu mai fac niciun comentariu la postarile tale. Tu ai impus regula si tot tu ai incalcat-o! Ti-am publicat comentariile anterioare deoarece am considerat ca ai dreptul la replica spre deosebire de sotia ta care nu a procedat la fel.Daca ai fi vrut ca ceea ce ai scris sa ajunga la Moise, stiai bine ca are blog si adresa de mail.
Iti urez numai de bine!
O seară bună, numai bine... Sincer, mi-e dor de oameni care să-şi vadă de vieţile lor, aşa cum or fi. Şi de oameni care să nu mai tragă concluzii pripite. Oi fi eu mai sentimental, aşa... Nu deţin adevărul absolut. Nu ne cunoaştem, nu avem absolut nimic de împărţit, au apărut fragmente din vieţi pe tăvi. Păcat. Eu n-am dorit asta...
Respect orice opinie, în ultimă instanţă. Aş vrea să fiu lăsat în pace. De domnul Codiţă. Mi-ar plăcea ca respectul să fie reciproc - făcând abstracţie de Geanina... Se pare că dânsul nu poate...
Cristian, Cora a iesit in oras intre timp, si nu ma pot abtine sa nu iti spun si eu cateva cuvinte. Chiar cu riscul ca ea sa ma certe cand va veni. Vreau sa-ti spun ca te inteleg perfect, te-ai trezit in mijlocul unei situatii greu de rezolvat asa cum ti-ai dori tu. Imi cer scuze ca voi fi probabil putin brutala , dar ar fi trebuit sa te astepti si sa accepti orice reactie din partea fostului sot atata timp cat te-ai implicat intr-o relatie cu o femeie inca nedivortata.Si care mai provine si dintr-un oras mic unde ne cunoastem foarte bine unii pe altii. Ca nu te intereseaza nimic din trecut, din nou te inteleg, dar nu poti opri pe nimeni sa spuna ceea ce stie.
In speranta ca nu ma vei lua de dusman, iti doresc o seara buna! Si liniste!
Cristian,
Observ ca ai tendinta sa continuam dialogul...
Din ceea ce scrii reiese ca nu voi ati fost cei care ati inceput acest razboi online.
Insa, am o nelamurire :)
A fost la un moment dat o postare pe blogul tau in care povesteai despre un prieten de-ai tai, care traia o istorioara asemanatoare cu a ta. La un moment dat ai scris despre sotul parasit ca pune viata intre paranteze patrate (defect profesional). M-am mirat atunci de marea coincidenta. Si prietenul tau avea de-a face tot cu un matematician? Inevitabil, am intuit ca era vorba despre povestea ta, insa nu ai vrut sa etalezi amanuntele ca apartinand din contextul vietii tale. Eh, dupa parerea mea, acela a fost momentul care a declansat toata povestea. Poate ma insel, insa e bine sa iei in calcul si faptul ca domnul profesor s-a simtit "atacat"...
Cora,...o simpla analiză cred ..si poţi trage o concluzie:
Cu COPY_PASTE..şi compară...
apar:
A.Pasărea Phoenix
februarie 16, 2010
B.ATITUDINE 2010 februarie 17
si...
apar:
1.Cacarea lumii in patru acte....:))))
>> vineri, 19 februarie 2010
2.MISA – Bivolaru >>Episodul 2: un nou ierusalim in bucuresti
Feb18 2010
3.miercuri, 17 februarie 2010
Nervi (cugetaristocate)
Hannah Montana spunea... 17/2/10
Amy
Am ajuns din intamplare pe acest blog..Am fost uimita!...Foarte uimita de ceea ce se scrie despre unchimul meu, Codita Nicole.Ce pot sa spun...Imi pare rau verisoara mea ca a ramas fara mama.Ca Geanina a lasat-o la o varsta la care se poate rataci foarte usor.Ma bucur insa ca are un tata minunat, care in ciuda varstei e un tata model ! Respect ! Respect, pentru cel care isi asuma si responsabilitatile unei mame...
Cat despre Geanina -imi pare rau ca trebuie sa spun asta- dar este o mama imorala ! Mi se pare strigator la cer sa-ti abandonezi propiul copil pentru un barbat.Adevarat, iubirea nu o poti ocoli, dar trebuie totusi sa gandesti ceea ce faci. La varsta de 40 de ani nu te poti purta ca o adolescenta.Ce crede oare Ana-Maria despre mama ei? Ce model feminin are ea? Ce va spune ea oare daca va vedea cuvintele lui Cristin Lisandru adesate tatalui ei, cel care acum are atat responsabilitatile unui tata cat si cele ale unei mame?!
Pentru as ocroti cat de cat fata doamna GEANINA LISANDU ar trebuie sa se limiteze : sa nu-si faca declaratiile de dragoste publice la care fata poate avea acces !
P.S : Imi pare rau ca a trebuit sa aduc la adresa Geaninei atatea critici, dar nu m-am putut abtine de la acest comentariu. Ma intereseaza acel copil, Ana-Maria. Imi pasa de ea ! Nu merita aceasta suferinta !
am nimerit absolut intamplator pe blog-ul asta, cauatand, la intamplare, nume ale unor vechi cunoscuti, amici, prieteni samd....printre care si Codita, profu' de mate.
m-am mai gandit daca e cazul sa mai lansez vreun mesaj, fata de vechimea posturilor deja lansate, precum si la "ce sens ar mai avea" !
e patetic ce am putut citi in istoria asta dintre Nicu Codita si Geanina Nitu si sunt departe de a dori sa dezgolesc adevarul istoriei dintre ei doi.
Oameni buni !!!! din punct de vedere calitativ, intre Codita si geanina (n-am scris-o degeaba cu litera mica) nu exista niciun element de comparatie. Si el are hibele, bubele si petele lui, dar ex-(inteleg abia acum)- nevasta-sa, numita geanina, nu-i sta nici pe umbra varfului de pix !
parasirea nevesti-si prin 1989-1990 a fost ca mai mare gafa a lui Codita, gafa derivata , probabil, din conflictul existential al barbatului de 40 de ani, teama de imbatranire, dorinta de a-si dovedi ca inca poate, dracu stie ce altceva, dar, totusi, MARE GAFA!
sunt extrem de mirat ca mariajul asta de recuzita a rezistat pana in 2010 ! ....si-i doresc lui Codita sa se bucure ca a scapat atata vreme cat se mai tine inca pe propriile picioare, sa se "consoleze" cu faptul ca nu a pierdut 20 de ani degeaba, ca a ramas cu un al doilea copil pe care sunt sigur ca-l iubeste, sa-i urez puterea de a si-l creste si educa si intelepciunea de a realiza ca ii poate acorda o educatie mai buna decat putea sa o faca reindragostita lui ex-nevasta.
Cat despre perspectiva lui proprie asupra intamplarii relativ recente, sa o trateze ca "rasplata" pentru palma similara pe care i-a dat-o primei sotii.
Una peste alta, daca a pierdut ceva, atunci s-a intamplat cu mult timp inainte, nu in 2010 si nici in cei cinci ani anteriori de simulacru ....dupa cum aflu de la tertii postatori de mesaje.