Săptămâna acesta a fost o săptămână splendidă. La școală lucrurile au mers "ca pe roate", vineri am pus bazele unor parteneriate, am avut timp liber din plin, am mers cu prietenul meu la film. Însă, isprava de care mă mândresc cel mai mult este întâlnirea cu prietena mea cu ochii de smarald și cu părul de foc, Ștefania. O cunosc din anul II de facultate, mi-a fost colegă de cameră în cămin. Acel an a fost de departe cel mai frumos an din studenția mea. Iar ea a fost mereu aproape de mine. Pe lângă faptul că ne povesteam câte în lună și în stele, am petrecut momente formidabile împreună. A fost alături de mine când mi-a fost cel mai greu, am plâns și am râs împreună, ne șușoteam toate secretele lumii noaptea, pe întuneric, când celelalte fete dormeau, la lumina beculețelor roșii de la instalația de Crăciun.
Anul următor nu am mai stat împreună, însă am ținut, atât cât s-a putut, să ne vedem și să reluăm, măcar preț de un ceas, povestirile și secretele lumii.
Marți, ne-am văzut pentru prima oară anul acesta. Și am vrut amândouă să facem ceva împreună ce nu mai făcusem până în acel moment. Și am mers la o ceainărie. Mă scuzați: la o CEAINĂRIE. Am căutat pe net o ceainărie frumoasă și cu bun gust, iar ea a găsit. Ceainăria Cotroceni. Cu harta în mână am găsit locul cu pricina, care m-a înmărmurit. Vă recomand cu toată inima să mergeți să beți un ceai la Cotroceni. Locul este magnific, te introduce într-un spațiu primitiv, cu muzică bună, foarte bună. Noi am stat pe niște perne, am fost servite în ceainc și cănuțe de lut, numai după ce am folosit clopoțelul pentru a chema pe cea care ne-a servit atât de frumos. Am băut un ceai minunat la gust, după ce am ales dintr-o sumedenie de pagini dintr-un meniu - carte cu pagini îngălbenite, care oferea detalii despre fiecare tip de ceai - mod de recoltare, preparare sau de consumare. Am șezut pe niște perne moi, la o măsuță dăltuită în lemn, la lumina opaițului. Atmosfera era numai bună pentru împărtășirea secretelor lumii.
La final am cumpărat niște ceai alb (la recomandarea cititorilor - știu ei care :) ) pentru acasă. Și am rămas cu aroma unei atmosfere intime, minunate alături de prietena mea, cu care mă voi întoarce acolo cu prima ocazie. Cât mai curând, sper.
Alte gânduri despre ceainărie puteți citi aici și aici
PS: Am pregătit un filmuleț din fotografiile pe care le-am realizat acolo. Am adăugat o melodie care îmi place mult: Yanni - So long my friend.