CORA
De unde atâta interes pentru un azil, pentru o clădire, pentru niște locuri?
Din pasiunea mamei mele pentru toate acestea. Din mândria ei de a-și fi trăit întreaga adolescență pe acele locuri încărcate de istorie, în acele clădiri care au adăpostit zeci, poate sute de destine ale fetelor orfane, dar cu o educație aleasă.

Povestirile mamei încep cu mândria de a fi intrat la un astfel de liceu, despre care îmi spune că era unul dintre cele mai prestigioase: Liceul Pedagogic București. Adăugăm fala de a fi licean de București, departe de viața monotonă a Olteniței, dincolo de stilul de viață provincial de aici. Nu am să îi pot exprima niciodată lumina mândriei acesteia pe care o poartă în ochi ori de câte ori îmi povestește despre anii ei de liceu. Liceu pe care nu îl consideră nicidecum cimitir al tinereții ei, ci ca pe un prilej de creștere personală! Uneori mă întreb cum ar fi fost mama dacă nu ar fi trecut prin experiența Liceului Pedagogic...
Sunt convinsă că viața la Liceul Pedagogic nu a fost deloc ușoară. Internat, departe de casă, dezrădăcinarea, bilete de voie, 10-le numai pentru Dumnezeu, 9 numai pentru profesor, de la 8 în jos pentru elev, veșnica și mereu obligatoria bentiță, directoare de neîncumetat...
Profesori i-au fost unii dintre cei mai buni specialiști în domeniu, despre care îmi vorbește cu atâta mândrie. Și cu bucuria întâlnirii cu ei.
Povestește mama mea, că pasiunea ei pentru acele locuri a născut din povestirile profesoarei de istorie, care cunoștea detalii savuroase și pline de culoare despre azil, despre fete, despre profesori.
Mă voi folosi de aceste detalii povestite și repovestite pentru episoadele următoare!
11 Responses
  1. Mariana Says:

    Eu astept cu mare interes!
    O seara placuta!


  2. CORA Says:

    Macar cate unul pe zi am sa postez, Mariana!

    Saptamana aceasta am sa dau gata serialul :)


  3. Corina Says:

    Era si momentul!!! 3 ani de facultate m-ai ametit cu amintirile Cozetei(mama lu'Cora)!!! Cea mai importanta locatie: biserica! De ce???:P


  4. CORA Says:

    Corinaaaaaaaaaaaaaaa!!!!
    Nu anticipa!!!!!!
    Cu dragoste, nu-i asa?


  5. ATY Says:

    Culmea, in ciuda conditiilor grele si a mentalitatii unii isi aduc aminte cu drag, respect si recunostinta de profesorii lor. Acum lucrurile sunt la polul opus, profesorii nu mai sunt modele, din pacate.
    Spor cu serialul!


  6. rebelu Says:

    am avut si eu stupizi de profesori care aveau asemenea stupide idei ca elevul indiferent cit ar invata si cit de destept ar fi nu poate sa ia mai mult de nota 8, 9!


  7. Ana-Maria Says:

    Si eu astept continuare povestirlor savuroase de la profa de istorie...:))


  8. tasha Says:

    Cora,noi am trait alte timpuri,de aceea ti se par fascinante povestile mamei,eram mai ordonati ,mai chibzuiti,mai smeriti desi religia era interzisa...poate ca regimul ne calauzea,nu stiu? cert este ca lumea tineretii noastre era diferita de a voastra,a tinerilor de azi.


  9. CORA Says:

    Aty, acu sunt niste pretentii de nedescris din partea parintilor, in primul rand...ceea ce conduce semnificativ la scaderea respectului copilului pentru scoala si profesori


  10. CORA Says:

    Ana-Maria, am mai scris azi vreo doua episoade


  11. CORA Says:

    Tasha, chiar ma fascineaza povestea ei. Nu stiu cum as fi fost eu in acel peisaj...e un exercitiu de imaginatie prea greoi!