Astăzi, plimbându-mă prin blogosferă, am dat de un pasaj, pe blogul lui Adizzi, într-o postare despre jobul pe care îl are:
"eu si asa cu program asta nu am timp de nimic. Adica uneori ma trezesc la ora 14,
rusinica mie, da uneori sunt franta de oboseala si nu reusesc sa ma trezesc mai
devreme. Cora, tu cum reusesti cu 2 joburi? sau nu se suprapun? si master ai!!si iubit!
Esti intradevar modelul meu de vointa si rezistenta. Eu nu stiu ce am..cu toate ca
zilele alea cand ma trezeam la 9 ca renovau vecinii si nu dormeam pana la 3 ca aveam
si examen in ziua aia, au fost ok, nu eram asa obosita, ah bine am dormit in
weekend ala de numa :) am recuperat..dar fie..."
E nevoie de o prezentare a jobului despre care vorbește Adizzi, ca să înțelegeți datele problemei.
Atât ea, cât și eu, lucrăm noaptea :) da, ați citit bine! Noaptea, atunci când majoritatea dintre voi dormiți sau...faceți lucruri plăcute :), noi suntem în câmpul muncii, cu ochii în calculator, alături de colegi, de multe ori cu somnul care ne dă târcoale, însă cu mulțumirea că avem o sursă de venit.
Amândouă mai avem pe lângă toate acestea niște cursuri de urmat, eu la Master, dar și niște iubiți, care au și ei nevoie de atenție, timp, afecțiune, voie bună (voie bună care este uneori greu de atins, dată fiind oboseala).
Ceea ce ne diferențiază este că eu mai merg la un job - cel care este, mai întâi de toate, meseria mea, pe care o practic cu multă pasiune. Pentru acest job m-am pregătit, încă mă pregătesc și nu aș vrea să renunț la el pentru nimic în lume. Știți însă cu toții cât de prost plătită este meseria de profesor. Am cunoscut de la început care sunt riscurile și mi le-am asumat.
Unul dintre beneficiile meseriei de cadru didactic este că oferă puțin mai mult timp liber decât un alt job. Dat fiind că locuiesc în București, unde plătesc o chirie destul de mare, plus contextul de mai sus, am ales să îmi păstrez și jobul de noapte, job pe care îl aveam dinainte de titularizare. Chiar zilele astea mă gândeam că se fac doi ani de când viața mea se împarte între o săptămână de muncă asiduă și una mai liberă. Pentru că da, jobul de noapte este un soi de part-time, unde o săptămână muncesc, una nu.
În săptămâna liberă, când merg doar la școală, am timp să fac de toate, ba chiar am impresia că am atâta timpă că nu am ce face cu el (săptămâna aceasta a fost una și mai norocoasă, pentru că s-a suprapus săptămâna de vacanță, în care mi-am luat concediu, cu cea liberă - așa am avut timp mult de blog, ați observat poate că am fost activă, atât aici, cât și pe 100Ro). Am timp de lectură, de cinema, de prieteni, de mine...
În schimb, în săptămâna în care merg și noaptea la serviciu, e o nebunie generală. La început mi-a fost tare greu, aș fi dormit în tramvai, în cancelarie, în fața calculatorului de la job, oriunde. Între timp, am reușit să mă obișnuiesc, astfel încât reușesc să alung starea de somnolență permanentă. Dar rămân consecințele oboselii: sunt mai sensibilă la orice factor de stres, sunt mai apatică, de multe ori nu am chef nici să mă machiez (preferând să dorm cinci minute în plus decât să le petrec în fața oglinzii).
La aceste două activități se adaugă și Masterul. Pe care de abia aștept să îl termin. Simt că mi-au ajuns cei aproape 17 ani de școală continuă, fără pauză, la care se mai adaugă și anii de grădiniță :) Probabil că mi se pare cu atât mai dificil cu cât programul celor două joburi mă obosește mai tare. În săptămâna liberă pot merge la cursuri în voie, în săptămâna de muncă încerc să mă mai menajez, deși în cazuri extreme, merg și atunci la cursuri. Îmi amintesc cu drag de un colocviu din această sesiune, care a picat exact în săptămâna în care am lucrat noaptea, colocviu care a început la 17 și s-a terminat la 21 și ceva...am prezentat interpretările și concluziile unor cercetări...a durat extrem de mult! În consecință, de la colocviu am plecat direct la job, dat fiind că dacă aș mai fi vrut să ajung și acasă, nu aș fi avut timp apoi să merg și la job la timp: fac o oră de la facultate până acasă...:((
Vă imaginați numai ce fain a fost!!! Sporuri extreme...
La toate acestea se adaugă și treburile casnice, pe care le mai neglijez câteodată, atât cât se pot neglija, căci sunt unele lucruri absolut necesare: gătit, minimă curățenie.
Revenind acum la cele spuse de Adizzi, că sunt model de voință și rezistență, recunosc că mă simt mândră câteodată de mine, pentru că realizez că sunt luptătoare. Concluzia amară la care am ajuns este că nu prea are cine să mă ajute în lumea asta și dacă nu muncesc ca să mă întrețin singură, nu va sări nimeni în ajutorul meu. De multe ori îmi vine să renunț, de tot atâtea ori îmi vine să plâng de ciudă că nu pot renunța, pentru că dacă aș renunța aș fi probabil muritoare de foame. Și mă ridic. Mă încurajez și las timpul să treacă. De îndată ce vine săptămâna liberă ma reechilibrez.
Așadar, ați aflat acum de ce sunt săptămâni în care nu scriu niciodată ân timpul săptămânii!!! Scuzele se acceptă, nu?
Care sunt riscurile? Sunt conștientă că sănătatea se șubrezește, sunt la fel de conștientă că probabil viața ar trebui trăită altfel la tinerețe, poate la cote mai înalte ale distracției, însă sunt și multe beneficii, la care nu pot renunța. Deocamdată: independența financiară, faptul că sunt o femeie activă, prietenii și prieteniile pe care le-am legat la acel job de noapte - care sincer, este unul destul de atractiv și care îmi place teribil (altfel nu cred că aș fi rezistat).
Și, până la urmă, deși e greu, aduce satisfacție să știi că alergi după trei iepuri deodată și îi prinzi pe toți!!!
"eu si asa cu program asta nu am timp de nimic. Adica uneori ma trezesc la ora 14,
rusinica mie, da uneori sunt franta de oboseala si nu reusesc sa ma trezesc mai
devreme. Cora, tu cum reusesti cu 2 joburi? sau nu se suprapun? si master ai!!si iubit!
Esti intradevar modelul meu de vointa si rezistenta. Eu nu stiu ce am..cu toate ca
zilele alea cand ma trezeam la 9 ca renovau vecinii si nu dormeam pana la 3 ca aveam
si examen in ziua aia, au fost ok, nu eram asa obosita, ah bine am dormit in
weekend ala de numa :) am recuperat..dar fie..."
E nevoie de o prezentare a jobului despre care vorbește Adizzi, ca să înțelegeți datele problemei.
Atât ea, cât și eu, lucrăm noaptea :) da, ați citit bine! Noaptea, atunci când majoritatea dintre voi dormiți sau...faceți lucruri plăcute :), noi suntem în câmpul muncii, cu ochii în calculator, alături de colegi, de multe ori cu somnul care ne dă târcoale, însă cu mulțumirea că avem o sursă de venit.
Amândouă mai avem pe lângă toate acestea niște cursuri de urmat, eu la Master, dar și niște iubiți, care au și ei nevoie de atenție, timp, afecțiune, voie bună (voie bună care este uneori greu de atins, dată fiind oboseala).
Ceea ce ne diferențiază este că eu mai merg la un job - cel care este, mai întâi de toate, meseria mea, pe care o practic cu multă pasiune. Pentru acest job m-am pregătit, încă mă pregătesc și nu aș vrea să renunț la el pentru nimic în lume. Știți însă cu toții cât de prost plătită este meseria de profesor. Am cunoscut de la început care sunt riscurile și mi le-am asumat.
Unul dintre beneficiile meseriei de cadru didactic este că oferă puțin mai mult timp liber decât un alt job. Dat fiind că locuiesc în București, unde plătesc o chirie destul de mare, plus contextul de mai sus, am ales să îmi păstrez și jobul de noapte, job pe care îl aveam dinainte de titularizare. Chiar zilele astea mă gândeam că se fac doi ani de când viața mea se împarte între o săptămână de muncă asiduă și una mai liberă. Pentru că da, jobul de noapte este un soi de part-time, unde o săptămână muncesc, una nu.
În săptămâna liberă, când merg doar la școală, am timp să fac de toate, ba chiar am impresia că am atâta timpă că nu am ce face cu el (săptămâna aceasta a fost una și mai norocoasă, pentru că s-a suprapus săptămâna de vacanță, în care mi-am luat concediu, cu cea liberă - așa am avut timp mult de blog, ați observat poate că am fost activă, atât aici, cât și pe 100Ro). Am timp de lectură, de cinema, de prieteni, de mine...
În schimb, în săptămâna în care merg și noaptea la serviciu, e o nebunie generală. La început mi-a fost tare greu, aș fi dormit în tramvai, în cancelarie, în fața calculatorului de la job, oriunde. Între timp, am reușit să mă obișnuiesc, astfel încât reușesc să alung starea de somnolență permanentă. Dar rămân consecințele oboselii: sunt mai sensibilă la orice factor de stres, sunt mai apatică, de multe ori nu am chef nici să mă machiez (preferând să dorm cinci minute în plus decât să le petrec în fața oglinzii).
La aceste două activități se adaugă și Masterul. Pe care de abia aștept să îl termin. Simt că mi-au ajuns cei aproape 17 ani de școală continuă, fără pauză, la care se mai adaugă și anii de grădiniță :) Probabil că mi se pare cu atât mai dificil cu cât programul celor două joburi mă obosește mai tare. În săptămâna liberă pot merge la cursuri în voie, în săptămâna de muncă încerc să mă mai menajez, deși în cazuri extreme, merg și atunci la cursuri. Îmi amintesc cu drag de un colocviu din această sesiune, care a picat exact în săptămâna în care am lucrat noaptea, colocviu care a început la 17 și s-a terminat la 21 și ceva...am prezentat interpretările și concluziile unor cercetări...a durat extrem de mult! În consecință, de la colocviu am plecat direct la job, dat fiind că dacă aș mai fi vrut să ajung și acasă, nu aș fi avut timp apoi să merg și la job la timp: fac o oră de la facultate până acasă...:((
Vă imaginați numai ce fain a fost!!! Sporuri extreme...
La toate acestea se adaugă și treburile casnice, pe care le mai neglijez câteodată, atât cât se pot neglija, căci sunt unele lucruri absolut necesare: gătit, minimă curățenie.
Revenind acum la cele spuse de Adizzi, că sunt model de voință și rezistență, recunosc că mă simt mândră câteodată de mine, pentru că realizez că sunt luptătoare. Concluzia amară la care am ajuns este că nu prea are cine să mă ajute în lumea asta și dacă nu muncesc ca să mă întrețin singură, nu va sări nimeni în ajutorul meu. De multe ori îmi vine să renunț, de tot atâtea ori îmi vine să plâng de ciudă că nu pot renunța, pentru că dacă aș renunța aș fi probabil muritoare de foame. Și mă ridic. Mă încurajez și las timpul să treacă. De îndată ce vine săptămâna liberă ma reechilibrez.
Așadar, ați aflat acum de ce sunt săptămâni în care nu scriu niciodată ân timpul săptămânii!!! Scuzele se acceptă, nu?
Care sunt riscurile? Sunt conștientă că sănătatea se șubrezește, sunt la fel de conștientă că probabil viața ar trebui trăită altfel la tinerețe, poate la cote mai înalte ale distracției, însă sunt și multe beneficii, la care nu pot renunța. Deocamdată: independența financiară, faptul că sunt o femeie activă, prietenii și prieteniile pe care le-am legat la acel job de noapte - care sincer, este unul destul de atractiv și care îmi place teribil (altfel nu cred că aș fi rezistat).
Și, până la urmă, deși e greu, aduce satisfacție să știi că alergi după trei iepuri deodată și îi prinzi pe toți!!!
Felicitari Cora!pentru ca esti o harnicuta si foarte activa si ca ai o independenta financiara!
Am sa fac si eu o postare despre asta!
Bine?
Nu te superi asa+i?
Se poate daca vrei !
Felicitari draga mea....:)
esti o luptatoare, poate ca da, esti nevoita sa fii o luptatoare, dar bucara te pt ca esti iubita si barbatul de langa tine te apreciaza:)
te pup si weekend linistit, draga mea:)
Mariana, chiar te rog sa ne impartasesti experienta ta!!!
Monica, multumesc pentru aprecierile tale!
Te pupicesc si eu si iti doresc o sambata seara cat mai placuta!
Si eu am un program ft incarcat,2 joburi, o scoala de tv si facultatea, dar nu te ajung. In schimb, eu nu am un iubit. Felicitari, esti un exemplu pentru oricine
Claudia, nu stiu daca sunt chiar model...cateodata ma gandesc ca sunt un bun model de autodistrugere...
Draga Cora, acum ca stiu mai mute despre tine, iti doresc mult spor la toate!:)
Nu vreau sa zic ceva,ca mi-e mila de voi, respectiv de tine si fiica mea, ca sunteti tinere si aveti putere de munca.:)
Dar nu trebuie sa uitati ca si organismul vostru are o limita!
Si eu am trudit in felul meu, am invatat, am avut serviciu, si cresteam 2 copii in acelasi timp.
Acum insa stresul e mult mai mare si calculatorul va arde ochii si poate are si alte efecte...
Ai grija de tine, ca dupa ce te imbolnavesti, ramii atit de singura...:)
Ce-i aia 100ro??? eu nu citesc acolo ....sincer nici nu vreau :D ce e prea mult strica :P
Totul tine de obisnuinta! Si eu am doua joburi, ultimul an la master, mai nou anul doi la a 2-a facultate, am pe deaspura si meditatii si si invat mult acasa ptr. job si uite ca se poate.
Cred sincer ca as innebuni daca nu as avea 2 joburi.
Sincer eu la master, la faculta ma simt tare bine! ;) Imi place si nu astept sa se termine ...poate doar de examene sa mai scap ;)) dar inca un an si ceva de acum incolo n-am sansa asta....
Ce departe e faculta de tine ....dar ziceai ca ai masina nu?
hehe si eu fac treburi casnice ..saptamanal curatenie in toata casa ...urmeaza imediat sa fac :(... + mancare .... e tare greu sa fiu si femeie :))))))))
Si eu ma simt cateodata mandru de mine ca am 2 joburi - adica ca pot! :D
Intr-adevar riscuri exista ....
Acest comm a fost scris pe parcursul citirii postarii ...daca nu era asa sigur scapam cate ceva ...deci a fost scris cu Notepad-ul pornit :)))
Numai bine!
Am trecut la curatenia aia generala ....nu de alta dar iarasi se face 8 seara si innebunesc vecinii cu aspiratorul :)))
hai tu Cora ....model de autodistrugere ...chiar asa ...chiar la cate ai e lucru mare ca stii zambi ...eu stiu ca esti o pers. care-si traieste viata ..deci inceteaza cu prostiile :)))))
..acest comm nu a fost scris cu Notepad-ul deschis :)))
Mariana, iti multumesc frumos pentru gandurile bune!
Avem putere de munca, multa! Energie nu mai zic! Insa ma uit asa, la alti tineri, ca nu se spetesc atat si tot au parte de mai multe decat mine...In fine, e greu sa ma ridic, greutatea imi apasa umerii prea mult, dar nu ma las eu cu una cu doua! Imi iau zambetul la purtare, nu uit de voia buna, care face atat bine si trec mai departe!
Cora...unul din atuurile tineretii ,consider eu,este si puterea de a face doua joburi , energia si oleaca de nebunie aceea a varstei tinere , cand poti face multe.Bravo,eu una , sincer , te admir si din punctul asta de vedere!:)
Manu,
Sper nu uit a-ti da replica la vreuna dintre afirmatiile tale, ca apoi ma apostrofezi...si nu vreau sa iti dau ocazia!
100Ro este un blog pe care scriu 100 de romani , printer care si eu. Stiu ca totul tine de obisnuinta, scriam si eu de asta in postare. Deja nu mai dorm pe mine toata ziua, asta e un mare pas inainte.
Nu stiu ce inseamna pt tine “a innebuni” fara al doilea job ...imi explici? Eu stiu doar ca m-as descurca greu cu banutii – care si asa nu-s prea multi!
Sincer, si mie imi place la cursuri. Insa, am impresia ca daca nu va mai fi masterul, as fi mai libera, as avea mai mult timp de dormit, pentru mine etc. Oricum, nu cred ca ma va rabda mult dupa – poate un an, doi, de lancezeala – ma bate gandul doctoratului...dat, sst, sa nu mai spui nimanui!
Se vede ca nu stii cum e traficul din bucuresti si ca nu te confrunti cu el zilnic. Pai, daca as pleca cu masina, nu o ora, ci trei as face pana acasa. Asa, merg cu tramvaiul, care are linia lui, pe care nu se imbulzesc masinile si e mai ok!
Simt si eu ca e nasol sa fii femeie. Dar e o idée foarte buna sa responsabilizezi si barbatul cu treburi casnice, caci e si caminul lui, nu doar al nostrum...by the way...ziceai ceva de aspirator?
Cred ca oricine s-a simti mandru in locul nostru! S-apoi, daca noi nu am fi, cine ar face-o?
Riscurile sunt mai multe la mine pentru ca pierd noptile, desi sunt aproape sigura ca si tu coompensezi din timpul ocupat ziua cu joburile in timpul noptilor.
Spor la aspirat! Uite o chestie in plus pentru care te admir!
Tie din nou,
Am cateodata impresia ca am sa ajung ca fata aia care a murit la birou...poate iti mai amintesti cazul. Cand suna ceasul sa plec la scoala, desi nu am dormit decat 2 ore, imi amintesc mereu de tipa aia.
Pai, daca nu as zambi si nu as fi optimista, cred ca nu reuseam sa supravietuiesc! Imi traiesc viata la maxim, nu asa! Insa as vrea cateodata sa o traiesc la altfel de maxim...
Auzi, apropos de trait viata...tu sambata seara dai cu aspiratorul? Hai sa ne distram nitel! La naiba, doar meritam!!!
Multam fain, Ana Maria!!! Sper sa reusesc sa si rezist!!!
``e tare greu sa fiu si femeie :))))))))``
Mi s-a parut genial comentariul asta.
Daca si un barbat spune ca e greu sa fii femeie ...
Gata ,i rest my case ,cum ar spune Marele licurici.
Replica asta s-o pui la panoul de onoare !
știu cum e :-) și eu sunt cam în aceeași postură: jobul de la școală, al doilea job, mai nou un proiect care echivalează cu al treilea job... ba mai mult, io sunt și măritată :-) și mai am și un motan de crescut :-)) îmi amintesc anul 2008... pe lângă joburi aveam de terminat a doua facultate... deci cursuri, examene, licență :-)
dar toate astea au farmecul lor, nu mă plâng :-)
100 de romani?? wow!!!! Cei 100 care au speriat blogosfera! :))
Eu sicer m-am obisnuit tare mult cu doua joburi ...eu as putea trai cu un singur job ...desi mi-ar fi mai greu ....dar as putea - ma reer dpdv financiar. Imi place sa stiu ca am doua .... sa stiu ca am activitate si fiindca sunt si diferite imi da si o mai mare satisfactie!
Si eu vroiam sa fac doctoratul ..dar dupa ce am discutat cu cineva legat de el mi-a cam pierit cheful si asta din cauza ca e bine sa stii si ptr. ce anume il faci.... ar fi multe de zis aici ...
Pai eu stand singur spal buda :D, cada, chiuveta, faianta, dau cu aspiratorul, sterg praful, fac de mancare si toate alea ... era mai greu la inceput ..acum m-am obisnuit!
P.S.: eu nu stau noaptea treaz ... mai devreme m-am trezit :)))=))
...siu de faza cu tipa aia care a murit la birou ...don't think to deeply ..ti-am mai spus asta parca :)))
Eu sincer nu prea am timp de distractii ...pierd sambatele si duminicile studiind ...citind sau ascultand tutoriale ...
asa ceva - inca macar o perioada ....vreau sa ma afirm si acum tre' sa trag tare .... am in plan pentru viitor si cateva distractii mai mari ca sa zic asa - nu doar de o seara- doua! ;)))
Tu - cum te-ai distrat?
Chiar 100! Gasesti link-ul udeva pe pagina mea...daca te macina vreo curiozitate!
Sincer, si eu m-am obisnuit cu 2 joburi, insa nu m-as supara sa am unul singur pentru care sa fiu platita cum sunt la astea doua, iar restul timpului s ail petrec altfel. Ma atrage, de pilda, activitatea de voluntariat...dar, ma abtin, de nevoie, bineinteles.
Eu as face doctoratul numai sa scap de gradele astea didactice care sunt atat de chinuitoare...
Asa, asa, fii harnic! Si sa iti pastrezi obiceiul si dupa ce nu vei mai sta singur!!!
Eh, e imposibil sa nu ma gandesc la tipa cu pricina...si nici nu ma gandesc in profunzime. E suficient sa ma simt foarte obosita si gata...imi fuge gandul la ea!
multumesc de raspuns :) Raman la ce am sustinut si in postarea mea ..esti modelul meu
Chiar ca esti un model de rezistenta. Stiam ca ai 2 joburi, dar credeam ca la mediafax te duci vreo 4 ore, seara. Felicitari pentru ca poti sa faci fata la atatea solicitari.
Off topic : n-am inteles niciodata de ce m-ai sters de la blogroll. Te-am suparat cu ceva?