Prima zi de studenție - deschiderea Anului Universitar, în Aula Magna a Facultății de Drept. Dincolo de toate prezentările marilor profesori și discursurile acestora, am avut o mare surpriză.
Facultatea de Psihologie și Științele Educației nu avea în acea perioadă un sediu suficient de mare, ci doar un etaj din Clădirea Politehnicii din Leu. Numai că, exact cu un an înainte, avusese loc punerea pietrei de temelie a noului sediu din Panduri. Parcă îmi și amintesc cuvintele decanului: "sediu care se află în apropierea Cotrocenilor. Este și o Biserică părăsită acolo". Am privit și o filmare a evenimentului, unde am văzut...Biserica ce mă înspăimântase pe mine cu ceva ani în urmă. Aha, așadar, este posibil să petrec și eu ceva ani din tinerețea mea pe locurile adolescenței mamei mele.
De asemenea, un alt anunț care m-a șocat, dar în cel mai plăcut mod cu putință, a fost faptul că locurile în care vor avea loc cursurile vor varia, de la Leu, la Facultatea de Matematică, la Universitatea Nicolae Titulescu, la...Facultatea de Chimie, PANDURI.
Așadar...chiar aveam să învăț în aceeași clădire în care învățase și mama, în care au învățat și orfanele de la Elena Cuza.
În anul I nu am avut cursuri mai deloc în locația din Panduri, însă în anul II și III, mai toate cursurile au avut loc aici.
Vă putetți imagina încântarea mamei, care îmi spune și acum...Mamă, când mi-aș fi imaginat eu vreodată că te vor purta pașii pe acolo unde m-au purtat pe mine în adolescență...