Se presupune că astăzi este ziua mea. Pentru că sunt profesor, pentru că am nişte copii de care mă ocup, pentru că îi iubesc şi pentru că poate şi ei mă iubesc!
Dar...sunt eu educator? Cine îmi acordă mie privilegiul să fiu educator? Ce înseamnă să fii educator? Citeam de curând, într-o minunată carte a domnului profesor Cucoş, o "definire" excepţională a relaţiei educaţionale: "Dascălul trebuie să depăşească statutul de simplu funcţionar al informaţiei/informării elevilor săi. Dascălul trebuie să ajute elevul să se apropie de cunoaştere, să-l determine să se descopere în urma unei întâlniri spiritule, autentice, cu o rezonanţă afectivă". Unde este provocarea? De ce mi-am pus toate acele întrebări de la început? "A preda înseamnă a pătrunde în intimitatea celuilalt. Înseamnă a anula obişnuinţe, ticuri, moduri de a fi, a distruge stabilitatea, a doborî obstacole şi a ridica altceva în schimb. Atunci când educi pe cineva, încerci să-l formezi, să-i conturezi personalitatea, să-i impui un BINE care este al tău. Învăţarea presupune anularea unui EU pentru a determina un TU sau mai exact, un sine deschis, perfectibil, în sensul dorit de tine [...]. Oare este potrivit cu ceea ce ar fi putut face el îţi pui această întrebare? A aduce cu forţa pe altul la opinia ta înseamnă o anexare forţată a persoanei, un atentat la libertatea ei. Este drept să facă aşa ceva?".
Deci, cine sunt eu să "formez", sa "determin", să EDUC?
Poate că va mai trece mult timp până ce îmi voi contura propria-mi personalitate pedagogică. Până atunci, nu-mi rămâne decât să merg la ÎNTÂLNIREA cu elevii, aşa cum sunt eu, ca o carte deschisă, ca un model pe care ei îl pot urma. Pentru că, evident, nu le pot impune să fie ca mine. Şi revin la un pasaj pe care îl ador din cartea de care v-am vorbit ("Educaţia. Iubire. Edificare. Desăvârşire"): "Să educi înseamnă să ajuţi pe altul să ajungă mai sus decât ai putut tu urca, să faci din altul ceea ce tu nu eşti".
Aşadar, educatorul din mine îşi promite lui însuşi şi elevilor: am să stau în slujba educaţiei, a copiilor, a tinerei generaţii aşa cum voi şti eu mai bine, voi aduce tot ce am pozitiv, creativ, minunat în mine, pentru voi!
Frumoase ganduri, unite intr-un legamant al profesiei emotionant si nobil!
LA MULTI ANI pentru aceasta zi, Cora, sa obtii rod bogat in campia fertila a educarii, invatarii si calauzirii copiilor in lumea cunoasterii!
Pai daca-i ziua ta, La multi ani !
Ca profesor bine pregatit, intotdeauna ai temeri daca tot ceea ce faci este bine receptat de elevi, daca reusesti sa le produci acele transformari care inseamna devenirea lor ca oameni.Esti la inceput de drum in aceasta cariera frumoasa, nobila si care cere daruire totala,dar vei vedea ca si satisfactiile iti vor fi pe masura , Cineva imi spunea ca unii oameni sunt predestinati a fi educatori si ar fi tare nefericiti daca nu ar practica aceasta arta. Si tu te numeri printre ei. Spun arta pentru ca intr-adevar a educa este o arta, acest lucru necesitand vocatie si talent. E adevarat ca unii ajung din intamplare in sistem si cu un tupeu fantastic se intituleaza profesori chiar daca nu au pregatirea de specialitate necesara acestei meserii. Pacat ca se mai intampla si asa . Si mai grav este faptul ca mutileaza suflete de elevi intinzandu-si tentaculele otravite asupra formarii lor. Ar fi bine ca fiecare sa-si cunoasca locul si statutul chiar daca toti intra pe aceeasi poarta in scoala.
La multi ani, adevaratilor dascali din invatamantul romanesc!Si o plecaciune cu respect pentru munca lor. la multi ani, tie, domnisoara profesoara!
Multumesc, Pescarusule, pentru toate cuvintele frumoase!
Multam, Geocer! Sa vezi ce frumos mi-am petrecut eu ziua! O sa povestesc in urmatorul post!
Anonimule, fiecare sistem are uscaturile lui. Nu inteleg de ce unii se incapataneaza sa pastreze in scoli oamenii care "viruseaza" scoala. In fine, blamez din nou sistemul, care nu sta prea bine la capitolul "desfacerea contractului colectiv de munca". Asa ajung sa ramana la catedra oameni schizofrenici, care au reale probleme mentale (poate am sa va povestesc intr-o postare despre unele cazuri care m-au lasat cu gura cascata...)
In graba cred ca ai scris despre contractul colectiv de munca, Sunt convins ca ai vrut sa spui individual. Cunosc si eu un caz.......mama-mama. Dar toate la timpul lor. Nu stiu ce interese se imbina de nu sunt eliminate asemenea uscaturi, de-si mai zic profesori. Ar vrea ei sa aiba acces la catedra!!!Dar te uiti ca fac tot posibilul si se baga in fata pe orice cai. Cine-i tine sa se califice ? Incompetenta sau teama de examenul psihologic anual?
La multi ani, dragi dascali minunati! Cinste si admiratie pentru tot ceea ce faceti, pentru nobilul apostolat in scoala romaneasca!