Drumul de la poalele dealului Mitropoliei până la catedrală îl străbăteam altădată în maxim 10 minute! Ieri a durat 7 ore. Am ştiut însă că orice piedici, dintre care cele mai mari au fost setea şi durerea tălpilor, nu pot anihila bucuria cinstirii Sfintei Cruci!
Pe Sfântul Dimitrie Basarabov obişnuiesc să îl "vizitez" oricând în timpul anului, cu convingerea că de un Sfânt nu trebuie să ne amintim doar de ziua lui (convingere opusă altora, care spun: dacă nici atunci nu te osteneşti să ajungi la raclă, oare când o vei face?!?). Aşadar, nu m-am îmbulzit niciodată pe Dealul Mitropoliei în această perioadă! Însă ieri, dintr-o dată, ceva dinlăuntrul meu (poate dorinţa de a mă bucura de prezenţa celei mai mari bucăţi din Sfânta Cruce) a strigat: du-te acolo!
Am rugat-o pe buna mea prietenă, Ştefania, să mă însoţească! O îmbrăţişez de mii de ori pentru că a răbdat acolo cu mine cele 7 ore, deşi convingerile ei religioase nu sunt tocmai...canonice...
Şi pe la 8 seara eram la picioarele dealului Mitropoliei. Alături de oameni de tot soiul, am aşteptat delegaţii oficiale, am aşteptat să treacă şi sfertul de oră peste miezul nopţii, am păcătuit blamând în gând pe toţi cei care fumau, înjurau, vorbeau tare, în limbaj colorat (ca pielea lor) şi de mahala, am admirat oameni pioşi, credincioşi vii şi îndelung răbdători.
Lângă racle, inima a început să ticăie în ritm alert, spiritualitatea să se hrănească, iar mintea mea să se cutremure: "Vezi, raţionalo, tu care te îndoieşti, pe bucata asta de lemn Dumnezeu s-a jertfit pentru tine!"
M-am îndepărtat cu un vertij special în minte şi suflet, şi, deşi în următoarea oră am revenit la starea mea de păcătoşenie, ştiu că CEVA, pe care acum nu mi-l pot explica, a provocat ecouri adânci în mine.
Dacă cineva îmi spunea ieri, pe vremea asta, că urmează să merg la coada de pe dealul Mitropoliei, i-aş fi spus că e nebun! Dacă cineva mi-ar descrie astăzi în cuvinte bucuria de a fi ajuns acolo ieri, i-aş spune că e cel mai frumos nebun din lume!
****************
La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de astăzi!
****************
Despre evenimentul spiritual puteţi citi aici
****************
Foto preluate de aici şi aici
Eu o am aproape pe Sf. Parascheva si merg la ea oridecate ori am drum in iasi. prefer sa evit aglomeratia de ziua ea, ca mai mari pacate fac atunci
Avem nevoie de ajutor! Sunt invatatoare la Scoala cu clasele I-VIII, Izvoare, com. Bahna, jud. Neamt. Avem un numar mare de elevi in scoala, dar cei mai multi dintre ei au mare nevoie de hainute, ca sa poata veni la scoala in sezonul rece. Noi, cadrele didactice am adus de acasa, de la copiii nostri, hainute si papuci care nu le mai veneau, dar care erau de stricta necesitate pentru acesti elevi.Va rugam, ajutati-ne, daca puteti cu hainute si papucei, pentru niste copii inimosi care vor sa invete! TEL. 0764888975, Inv. CARAIMAN IONELA-LAURA
Copiii va vor fi recunoscatori!
Va multumim pentru intelegere!
Fii binecuvantata!
Am stat si eu intr-un an la Sf. Mare Mc. MINA, pe 11 noimebrie.
A fost un test al rabdarii. Luni dimineata nu era asa aglomeratie, era si cald, am regretat ca nu am stat.
Dar... va veni si ziua aceea probabil.
Sincer ma bucur ptr tine.
In ceea ce priiveste lumea din jur , din nefericire ai dreptate.
liniste iti doresc:)
Veronica,
Inteleg ca suntem pe aceeasi lungime de unda!
Noapte linistita sa ai!
Ioana,
Am sa vad ce pot face, dat fiind ca eu nu am copii...
Claudia,
Doamne ajuta! MAre dreptate ai cand spui ca e exercitiu de rabdare!
Monica-Daniela (ca sa nu va incurc),
Sunt dezarmata de faptul ca i-am tot tolerat, fara sa le facem observatie...Asta inseamna ca nu luam atitudine, nu?
Monica,
Asemenea si tie! Si multi pupici energici!
N-ai de ce sa fii dezarmata in fata unor asemenea exemplare. Ei, la fel ca unii din elevii tai, sunt rezultatul multor ani de degradare pe care nu-i poti corecta in citeva secunde. N-ai fi castigat nimic daca te-ai fi implicat intr-o discutie pe teme de etica si civilizatie cu ei. Eventual te-ai fi expus unor jigniri care ti-ar fi stricat tot cheful. Ei trebuie luati ca pe o incercare in drumul spre cruce.
Acum am intrat pe blogul tau si am auzit cea mai frumoasa melodie Ever.
``On ecrit sur le murs``-Demis Roussos .
Se auzea din playlist-ul tau.
Asa ca voi incalca porunca a-8 -a si ti-o fur .
E prea frumoasa ,merita ascultata si de altii.
Ai gusturi faine.
Superb!!!!
"Tu rationalo" spui ca te-ai indoit.Oare nu Apostolii au fost primii care s-au indoit?Oare nu ei au devenit marturisitori ai lui Hristos si inca pana la moarte?
Credinta se naste din ratiune si trebuie hranita si desavarsita cu dragoste.
O credinta fara ratiune duce la manifestari de genul celor la care ai asistat pe dealul Patriarhiei.
O credinta fara dragoste dar plina de ratiune se finalizeaza in conceptii sterpe,fizofice fara traire interioara.Acest tip de credinta exterioara nu isi permite indoieli sub nici o forma.
Numai un om care iubeste isi pune intrebari;un om care iubeste nu ramane indiferent;un om care iubeste isi imbraca ratiunea in dragoste cu discretie.
Ma bucur enorm cand un om are indoieli:inseamna ca este OM pentru el si pentru OAMENII de langa el.
IOAN 20,24-28
APOCALIPSA 3,20
Mi-ai umplut inima de dragoste si bucurie.
Iti multumesc!!!
Baimareanule,
MA tot intreb daca toleranta din teama de a intra in conflict este intotdeauna constructiva! Pana la urma ne vor calca pe gat!
Monica,
Multumesc frumos pentru aprecierile de pe blogul tau!
Noapte linistita sa ai!
Parinte,
Ma misca miscarea dumneavoastra!
In ceea ce ma priveste, am impresia ca sunt mai rationala decat ar fi cazul sa o fac si pun sub semnul indoielii evidente pe care un crestin nu ar trebui sa le puna...
Cora, desi iti citesc articolele imediat ce le postezi, cate unul imi ramane mai drag si revin, il recitesc si cateodata simt si nevoia de a comenta, chiar daca a trecut ceva timp. Asa si acum...
Nu imi plac nici mie aglomeratiile si imbrancelile asa zisilor crestini de moment. I-ai blamat pe buna dreptate. Ca i-ai blamat in gand, eu zic ca ai procedat corect. Nu are nici un sens sa iti pui mintea cu astfel de "crestini". Atitudinea de piosenie, de rabdare si de tacere din jurul lor cred ca e mai "piscatoare" in cazul lor, decat sa le dai ocazia sa se lanseze in tot felul de replici.
Ce doream de fapt sa iti spun...am avut norocul, sansa sa descopar in primavara acestui an o adevarata oaza de spiritualitate, de liniste sufleteasca. E vorba de Manastirea Ramet din judetul Alba. Acum, in toamna, am reusit sa merg impreuna cu familia in fiecare duminica ( sase, deja), desi ne despart cam 80 de km. Ceva deosebit ne atrage acolo si - cu tot efortul - am participat la slujbele oficiate de Parintele Antonie Catinean in biserica "Sfintii Apostoli Petru si Pavel". Mi-a prins bine, mai ales ca am trecut printr-o perioada foarte grea...
Vreau sa mai spun ca aici participa la slujba cateva sute de oameni veniti din toate colturile tarii, dar totul se desfasoara in ordine, liniste, cu rabdare si piosenie.
Domne ajuta!