Am primit ieri vestea trecerii la cele veşnice a părintelui Damaschin, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor! Aseară am citit mai multe despre lucrarea sa misionară şi duhovnicească, pe net. Puteţi citi şi voi aici, aici şi aici mai multe.Mai mult decât din cele povestite de Răzvan, care şi-a petrecut o mare parte din adolescenţa lui în Slobozia, mi-am format o idee despre episcopul nostru în zilele în care a venit la Olteniţa, o dată când a fost târnosită Biserica "Sf. Gheorghe" (era pentru prima oară când aveam contact cu un ierarh...îmi amintesc şi acum cât de şocată am fost de opulenţa veşmintelor...) şi altădată când s-a resfinţit Biserica "Sf. Nicolae" (biserica mea de suflet, unde am stat mult mai aproape de dumnealui şi mi-am dat seama că sub "cupola aurită" pe care o purta pe cap se afla un om smerit - chiar reţin imaginile diferite care mi s-au impregnat în minte). Deşi este posibil să epatez mai mult decât e cazul, vă mărturisesc că regret plecarea lui dintre noi. Şi pentru nimic altceva decât pentru faptul că, mai întâi de toate, s-a rugat pentru noi toti, pentru binele nostru. Sper că se va ruga pentru noi şi e acum încolo, acolo sus, din dreapta lui Dumnezeu!




Fotografiile sunt preluate de pe Olteniteanul.ro, dintr-un filmulet al domnului Iulian Călin şi din arhiva personală.