Anunţam chiar de duminică o săptămână incendiară...incendiară pentru mine şi hrana mea culturală! Marţi şi miercuri au fost două zile pline de intrări pe la muzee şi galerii de artă. De o grămadă de timp îi promisesem domnişoarei Otilia că o voi duce pe la muzee prin Bucureşti, iar săptămâna aceasta de vacanţă a fost una nemaipomenită pentru a-mi îndeplini promisiunea. Domnişoara a mai venit cu o domnişoară, le-am găzduit la noi acasă şi le-am plimbat atât cât ne-a permis timpul. Şi, ca să îmi organizez relatarea, am să încep aşa:
ZIUA 1:
- Răzvan, Oty şi Flory au venit şi m-au luat de la şcoală, unde cu multă sârguinţă îmi desfăşuram activitatea metodico-ştiinţifică. Şi nu au ratat ocazia să îmi facă o fotografie în toaleta cadrelor didactice:
- am mers apoi către Catedrala Sf. Spiridon, care m-a impresionat întotdeauna prin măreţie, somptuozitate şi încărcătură istorică.
- am vizitat apoi Facultatea de Teologie, unde învaţă pe rupte Răzvan ;)
- următoarea oprire a fost La Steguleţe, unde am înfulecat cu mare poftă o porţie de fasole, genial gătită!
- apoi ne-am urcat în metrou cu destinaţia Aviatorilor - Arcul de Triumf - despre care auzisem că este deschis pentru vizită luni şi marţi; nu puteam rata ocazia, nu? Dat fiind că foarte foarte rar apare o asemenea ofertă.
Turul Arcului de Triumf, prin interior, a fost o adevărată lecţie de patriotism, o frântură de istorie a românilor care ne-a săltat inimile şi a readus păe buzele noastre cântece patriotice (Trei culori, Pui de Lei ş.a.) pentru că da, erau amplasate undeva în centru nişte boxe imense care ne (în)cântau cu toate aceste cântece. Din nefericire, acest aspect nu l-am putut imotraliza în niciun fel. De subliniat este faptul că mi s-a părut că această expoziţie a fost cea mai bine organizată dintre toate cele pe care le-am văzut. Foarte pedagogic aranjate toate informaţiile, fotografiile. Ba mai mult, pe un mare perete erau proiectate filmări de la evenimentele ce au avut loc în timpul Marii Uniri. Ne-am lăsat şi impresii pe un caiet special realizat pentru a ne aşterne gândurile la finalul vizitei. Nu mai ştiu ce am scris acolo, dar fac un bis aici: Mă înclin în faţa unei asemenea iniţiative, care m-a făcut să îmi să fiu recunoscătoare bravadei românilor ce mi-s strămoşi. Dar nu pot totodată să nu îmi exprim teama faţă de deciziile conducătorilor ce vor urma... . Mai mult de atât cred că nu pot spune. Las fotografiile să vorbească de la sine:
Turul Arcului de Triumf a inclus şi ieşirea pe o terasă din vârful acestuia, care ne-a dat o excelentă ocazie de a ne fotografia, de a imortaliza frânturi din Bucureştiul văzut de foarte sus:
- am mers apoi către Universitate, năuciţi totuşi de Triumful Românilor,unde am vurt să vizităm Palatul Şuţu, care era închis în acea zi, dar am vizitat Facultatea de Chimie, Facultatea de Istorie, care le-a impresionat în mod neplăcut pe viitoarele noastre studente.
- am mers apoi către galeriile de la Cercul Militar. Aici am rămas înmărmurită şi absolut răvăşită de povesştile de viaţă ale Sfinţilor Închisorilor: părintele Arsenie Boca, părintele Daniil - Sandu Tudor, părintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu şi părintele Arsenie Papacioc. Am regăsit aici sentinţe, decizii de urmărire ale Securităţii, declaraţii scrise de toţi aceştia, fotografii..destine afişate pe panouri tocmai pentru ca noi să facem cunoştinţă cu acestea, pentru a lua exemplu de îndurare în numele lui Hristos. Vă recomand o carte impresionabilă, din care am găsit pagini de manuscris pe panoul dedicat lui Ioan Ianolide, "ÎNTOARCEREA LA HRISTOS"! Tulburătoare mărturisire din închisoare!
- pentru că am vrut să simţim Bucureştiul cu tot ce ne poate oferi el, am mers apoi într-un mall, unde ne-am plimbat prin magazine, după care am savurat un film franţuzesc, Eden a l'Ouest în regia lui Costa-Gavras, a cărui cronică o puteţi găsi aici
- am mers apoi pe Dealul Patriarhiei pentru a asista la Denie. Înălţătoare!!! Însă, am o mică reţinere: totuşi, parca linia melodică grecească nu mă încântă atât de tare...
- apoi am avut destinaţia ACASĂ, căci eram frânţi, înfometaţi şi pe jumătate adormiţi. Am gătit, am povestit, am râs, am adormit!
ZIUA 2
- le-am pregătit fetelor şi băiatului meu niste sandwich-uri hazlii, după care am pornit pe la magazinele de prin cartier, după care am pornit din noi pe traseu.
- prima oprire: Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. De ce? Pentru că am vrut să le şterg fetelor gustul amar al facultăţilor vizitate cu o zi înainte. Am avut şi cu ce, nu?
- Următoarea oprire: Palatul Cotroceni. Multă securitate la intrare. Fast, bun gust, diferite stiluri arhitecturale şi de decoraţiuni interioare. Formidabil. Am închis ochii pentru un moment şi m-am străduit să îmi imaginez cotidianul vieţii regale, copiii jucându-se cu bibelourile lor de porţelan la masa unde aveau voie să se joace, regina scriind la biroul său înmiresmat, regele cel mic de statură primindu-şi oaspeţii în picioare, pentru a se asigura că vizitele sunt scurte. Deşi mai vizitasem de două ori acest palat, nu am încetat nici acum să mă minunez de diverse aspecte, de fiecare dată descoperind altele şi altele. Aş vrea sa mă întorc şi la toamnă, când se va deschide şi Biserica din centrul complexului Cotroceni pentru vizitare.
- Am alergat apoi într-un suflet la Palatul Parlamentului. Doamne Dumnezeule, ce mici suntem pe lângă asemenea clădire, care uimeşte numai prin cifrele care îţi sunt date de ghid: 1.000.000 m³ de marmura, 5.500 de tone de ciment, 7.000 de tone de otel, 20.000 de tone de nisip, 1.000 de tone de bazalt, 900.000 m³ de esense de lemn, 3.500 de tone de cristal, 200.000 m³ de sticla, 2.800 de candelabre, 220.000 m² de covoare si 3.500 m² de piele. Casa Poporului are o inaltime de 84 m, 12 nivele la suprafata si 8 in subteran, o suprafata de 330.000 m² si este construtia in forma de piramida fara varf. Ceauşescu a vrut să construiască ceva cu adevărat grandios şi chiar i-a ieşit. Păcat numai că nu a avut timp să se bucure de ea...Totuşi, când am ieşit pe balconul central, am început să înţeleg puţin din ceea ce te face să devii dictator. Imaginează-ţi că ai totul la picioare, că ieşi pe balconul celei de-a doua clădiri ca mărime din lume, că mulţimea te aclamă, te aplaudă, că îţi strigă numele, că dacă spui: "Vreau să văd fântâni de aici şi până în capătul bulevadrului Unirii", porunca ta se va transforma în realitate! Cum să nu fii tentat să dezvolţi cultul personalităţii?
- am mers apoi La steguleţe (da, din nou!), unde am diversificat meniul, ne-am hrănit aşa cum se cuvine, după care am pornit spre casă, spre Olteniţa. Numai că traicul s-a încăpăţânat să ne întârzie...am făcut o oră până la centură şi 40 de minute până acasă. Acesta este un aspect tare important al Bucureştiului, de care nu le puteam priva pe fete.
CONCLUZIE
Deşi obositoare, zilele astea două m-au hrănit prin încărcătura lor culturală. C toate astea, îmi pare tare rău că timpul a fost scurt, că nu am apucat să vedem casa memorială a lui Bacovia, muzeul literaturii şi palatul Şuţu, aşa cum ne promisesem. Dar nu e timpul trecut, putem reveni oricând, nu?
ZIUA 1:
- Răzvan, Oty şi Flory au venit şi m-au luat de la şcoală, unde cu multă sârguinţă îmi desfăşuram activitatea metodico-ştiinţifică. Şi nu au ratat ocazia să îmi facă o fotografie în toaleta cadrelor didactice:
- am mers apoi către Catedrala Sf. Spiridon, care m-a impresionat întotdeauna prin măreţie, somptuozitate şi încărcătură istorică.
- am vizitat apoi Facultatea de Teologie, unde învaţă pe rupte Răzvan ;)
- următoarea oprire a fost La Steguleţe, unde am înfulecat cu mare poftă o porţie de fasole, genial gătită!
- apoi ne-am urcat în metrou cu destinaţia Aviatorilor - Arcul de Triumf - despre care auzisem că este deschis pentru vizită luni şi marţi; nu puteam rata ocazia, nu? Dat fiind că foarte foarte rar apare o asemenea ofertă.
Turul Arcului de Triumf, prin interior, a fost o adevărată lecţie de patriotism, o frântură de istorie a românilor care ne-a săltat inimile şi a readus păe buzele noastre cântece patriotice (Trei culori, Pui de Lei ş.a.) pentru că da, erau amplasate undeva în centru nişte boxe imense care ne (în)cântau cu toate aceste cântece. Din nefericire, acest aspect nu l-am putut imotraliza în niciun fel. De subliniat este faptul că mi s-a părut că această expoziţie a fost cea mai bine organizată dintre toate cele pe care le-am văzut. Foarte pedagogic aranjate toate informaţiile, fotografiile. Ba mai mult, pe un mare perete erau proiectate filmări de la evenimentele ce au avut loc în timpul Marii Uniri. Ne-am lăsat şi impresii pe un caiet special realizat pentru a ne aşterne gândurile la finalul vizitei. Nu mai ştiu ce am scris acolo, dar fac un bis aici: Mă înclin în faţa unei asemenea iniţiative, care m-a făcut să îmi să fiu recunoscătoare bravadei românilor ce mi-s strămoşi. Dar nu pot totodată să nu îmi exprim teama faţă de deciziile conducătorilor ce vor urma... . Mai mult de atât cred că nu pot spune. Las fotografiile să vorbească de la sine:
Turul Arcului de Triumf a inclus şi ieşirea pe o terasă din vârful acestuia, care ne-a dat o excelentă ocazie de a ne fotografia, de a imortaliza frânturi din Bucureştiul văzut de foarte sus:
- am mers apoi către Universitate, năuciţi totuşi de Triumful Românilor,unde am vurt să vizităm Palatul Şuţu, care era închis în acea zi, dar am vizitat Facultatea de Chimie, Facultatea de Istorie, care le-a impresionat în mod neplăcut pe viitoarele noastre studente.
- am mers apoi către galeriile de la Cercul Militar. Aici am rămas înmărmurită şi absolut răvăşită de povesştile de viaţă ale Sfinţilor Închisorilor: părintele Arsenie Boca, părintele Daniil - Sandu Tudor, părintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu şi părintele Arsenie Papacioc. Am regăsit aici sentinţe, decizii de urmărire ale Securităţii, declaraţii scrise de toţi aceştia, fotografii..destine afişate pe panouri tocmai pentru ca noi să facem cunoştinţă cu acestea, pentru a lua exemplu de îndurare în numele lui Hristos. Vă recomand o carte impresionabilă, din care am găsit pagini de manuscris pe panoul dedicat lui Ioan Ianolide, "ÎNTOARCEREA LA HRISTOS"! Tulburătoare mărturisire din închisoare!
- pentru că am vrut să simţim Bucureştiul cu tot ce ne poate oferi el, am mers apoi într-un mall, unde ne-am plimbat prin magazine, după care am savurat un film franţuzesc, Eden a l'Ouest în regia lui Costa-Gavras, a cărui cronică o puteţi găsi aici
- am mers apoi pe Dealul Patriarhiei pentru a asista la Denie. Înălţătoare!!! Însă, am o mică reţinere: totuşi, parca linia melodică grecească nu mă încântă atât de tare...
- apoi am avut destinaţia ACASĂ, căci eram frânţi, înfometaţi şi pe jumătate adormiţi. Am gătit, am povestit, am râs, am adormit!
ZIUA 2
- le-am pregătit fetelor şi băiatului meu niste sandwich-uri hazlii, după care am pornit pe la magazinele de prin cartier, după care am pornit din noi pe traseu.
- prima oprire: Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. De ce? Pentru că am vrut să le şterg fetelor gustul amar al facultăţilor vizitate cu o zi înainte. Am avut şi cu ce, nu?
- Următoarea oprire: Palatul Cotroceni. Multă securitate la intrare. Fast, bun gust, diferite stiluri arhitecturale şi de decoraţiuni interioare. Formidabil. Am închis ochii pentru un moment şi m-am străduit să îmi imaginez cotidianul vieţii regale, copiii jucându-se cu bibelourile lor de porţelan la masa unde aveau voie să se joace, regina scriind la biroul său înmiresmat, regele cel mic de statură primindu-şi oaspeţii în picioare, pentru a se asigura că vizitele sunt scurte. Deşi mai vizitasem de două ori acest palat, nu am încetat nici acum să mă minunez de diverse aspecte, de fiecare dată descoperind altele şi altele. Aş vrea sa mă întorc şi la toamnă, când se va deschide şi Biserica din centrul complexului Cotroceni pentru vizitare.
- Am alergat apoi într-un suflet la Palatul Parlamentului. Doamne Dumnezeule, ce mici suntem pe lângă asemenea clădire, care uimeşte numai prin cifrele care îţi sunt date de ghid: 1.000.000 m³ de marmura, 5.500 de tone de ciment, 7.000 de tone de otel, 20.000 de tone de nisip, 1.000 de tone de bazalt, 900.000 m³ de esense de lemn, 3.500 de tone de cristal, 200.000 m³ de sticla, 2.800 de candelabre, 220.000 m² de covoare si 3.500 m² de piele. Casa Poporului are o inaltime de 84 m, 12 nivele la suprafata si 8 in subteran, o suprafata de 330.000 m² si este construtia in forma de piramida fara varf. Ceauşescu a vrut să construiască ceva cu adevărat grandios şi chiar i-a ieşit. Păcat numai că nu a avut timp să se bucure de ea...Totuşi, când am ieşit pe balconul central, am început să înţeleg puţin din ceea ce te face să devii dictator. Imaginează-ţi că ai totul la picioare, că ieşi pe balconul celei de-a doua clădiri ca mărime din lume, că mulţimea te aclamă, te aplaudă, că îţi strigă numele, că dacă spui: "Vreau să văd fântâni de aici şi până în capătul bulevadrului Unirii", porunca ta se va transforma în realitate! Cum să nu fii tentat să dezvolţi cultul personalităţii?
- am mers apoi La steguleţe (da, din nou!), unde am diversificat meniul, ne-am hrănit aşa cum se cuvine, după care am pornit spre casă, spre Olteniţa. Numai că traicul s-a încăpăţânat să ne întârzie...am făcut o oră până la centură şi 40 de minute până acasă. Acesta este un aspect tare important al Bucureştiului, de care nu le puteam priva pe fete.
CONCLUZIE
Deşi obositoare, zilele astea două m-au hrănit prin încărcătura lor culturală. C toate astea, îmi pare tare rău că timpul a fost scurt, că nu am apucat să vedem casa memorială a lui Bacovia, muzeul literaturii şi palatul Şuţu, aşa cum ne promisesem. Dar nu e timpul trecut, putem reveni oricând, nu?
Foarte frumos turul. Cand mai "organizezi" asa ceva da-mi de veste :)
Salut Ottie !
Cross my heart ca te anunt! Poate schitam impreuna un tur!
22.am citit postul sau afishu qm se numeste el:P mi s-a parut super tare,apropos de prieteni si plimbari cand mai punem de o plimbarica la padure:D ca am o pofta nemarginita de aer curat si padure:) am semnat comentul si l-am dat anonim:P
Duminica dupa-amiaza o punem de un gratarel la Razvan. Anunta-ma daca vrei sa vii!