Când am ajuns, curtea bisericii părea neîncăpătoare pentru toţi enoriaşii olteniţeni care au venit să ia Lumină! Am intrat în Biserică, unde am aşteptat cuminţi să înceapă slujba. La 12 fara 1 minut, toate luminile s-au stins, lăsându-ne în întuneric deplin. Asociem întunericului moartea. Cu sufletele licărind de speranţă, am văzut cum se ridică o făclie aprinsă, LUMINA noastră, străpungând întunericul şi disipând moartea. "Veniţi să primiţi LUMINĂ"! Am înaintat, am primit LUMINA în sufletele şi în lumânările noastre. Am ascultat apoi vestea ÎNVIERII, a minunii dumnezeieşti, a biruinţei Binelui şi a Vieţii! "Hristos a înviat din morţi, Cu moartea pe moarte călcând, Şi celor din mormânturi, Viaţă dăruindu-le!". Această odă a Învierii a fost pe buzele tuturor! Pentru încă un sfert de oră, toată suflarea i-a dat slavă lui Dumnezeu pentru minunea Învierii. După care, zeci de luminiţe au început să se retragă, mergând spre casele enoriaşilor care le purtau.
REFLECŢII PASCALE
- Cât timp a fost întuneric, i-am şoptit Andreei: Oare aşa va fi şi când vom fi morţi? Cred că da. Aşa va fi. Vom aştepta cu inimile bătând mila lui Dumnezeu, cu ochii plini de speranţă aţintiţi către Altarul Ceresc pentru a fi mântuiţi prin lumina sfântă. În fond, tot ceremonialul religios este alegoria a ce a fost sau a ce va fi să fie!
- Pentru că la un moment dat simţeam că mi se închid ochii, mi-a trecut prin minte întrebarea: De ce o slujbă de Înviere la miezul nopţii, de ce noaptea? Şi mi-au revenit în minte versurile: Iata, Mirele vine in miezul noptii, Si fericita e sluga pe care o va afla priveghind! . Adevărat este că nu se cuvine să dormim, să lenevim, la o asemenea sărbătoare, cea mai importantă pentru întreaga creştinătate!
- Nu sunt în măsură să îi judec pe cei care au plecat pentru nerăbdarea de a mai asista la slujbă. Dar nu pot decât să fiu un pic tristă că nu am fost mai mulţi să ne rugăm şi să îi dăm slavă lui Dumnezeu. Sper numai că anul viitor oamenii vor înţelege că e un lucru nemaipomenit să primeşti Lumina, dar că nu trebuie să ne limităm doar la atât!
- Mi-ar plăcea ca oamenii să înţeleagă taina acestei sfinte sărbători. Să vadă dincolo de miei, ouă, cozonaci şi excursii la munte!
REFLECŢII PASCALE
- Cât timp a fost întuneric, i-am şoptit Andreei: Oare aşa va fi şi când vom fi morţi? Cred că da. Aşa va fi. Vom aştepta cu inimile bătând mila lui Dumnezeu, cu ochii plini de speranţă aţintiţi către Altarul Ceresc pentru a fi mântuiţi prin lumina sfântă. În fond, tot ceremonialul religios este alegoria a ce a fost sau a ce va fi să fie!
- Pentru că la un moment dat simţeam că mi se închid ochii, mi-a trecut prin minte întrebarea: De ce o slujbă de Înviere la miezul nopţii, de ce noaptea? Şi mi-au revenit în minte versurile: Iata, Mirele vine in miezul noptii, Si fericita e sluga pe care o va afla priveghind! . Adevărat este că nu se cuvine să dormim, să lenevim, la o asemenea sărbătoare, cea mai importantă pentru întreaga creştinătate!
- Nu sunt în măsură să îi judec pe cei care au plecat pentru nerăbdarea de a mai asista la slujbă. Dar nu pot decât să fiu un pic tristă că nu am fost mai mulţi să ne rugăm şi să îi dăm slavă lui Dumnezeu. Sper numai că anul viitor oamenii vor înţelege că e un lucru nemaipomenit să primeşti Lumina, dar că nu trebuie să ne limităm doar la atât!
- Mi-ar plăcea ca oamenii să înţeleagă taina acestei sfinte sărbători. Să vadă dincolo de miei, ouă, cozonaci şi excursii la munte!
Ti-am parcurs intreaga postare pornita din bunatatea spirituala a sufletului tau si m-am regasit rugandu-ma in biserica pana la sfarsitul slujbei cinstind cum se cuvine Invierea Sa, iar cand credinciosii isi luau pastele, am batut toaca spre linistea sufletului meu.