Mai văd oameni prin blogosferă care sunt atât de prinşi în viaţa politică, dar puţini dintre ei sunt şi femei.
Poate că ar trebui să explic cumva ce e cu atâta politică pe capul meu:
În clasa a 11-a am colaborat la un ziar local, iar coordonatoarea noastră era o împătimită a politicului! Uşor uşor m-a prin în vraja comentariilor politice şi m-a alfabetizat într-o oarecare măsură în acest sens. Atunci a început pasiunea mea pentru politic. Am început să urmăresc îndeaproape tot ceea ce se întâmpla pe scena politică (atât la nivel local, cât şi naţional).
Astfel m-am trezit în clasa a XII-a că îmi doream cu o putere de nedescris să urmez Ştiinţe Politice. Facultate la care m-am şi înscris. Cei care ştiu despre admiterea acolo, cunosc faptul că există două etape: 1. depunerea unui dosar; 2. interviul.
Mi-am depus dosarul...Şi am fost admisă pentru interviu.
Numai că atunci a avut loc un declic, poate un gând bun venit de la Dumnezeu. Şi fix cu o seară înainte de a mă prezenta la interviu, am decis să aleg Pedagogia (posibilitate care îmi încolţise orium de o grămadă de vreme în minte).
După cei 3 ani de facultate plus unul de master, mă felicit pentru alegerea mea! Politica nu se face cu studii, politica se face cu mult tupeu şi cu susţinerea unui mare partid - cu maşinării solide!
Posibilităţile de intrare pe piaţa muncii ale unui absolvent de Ştiinţe Politice sunt destul de vagi.
Eu, în schimb, am învăţat să practic o meserie la Pedagogie.
Iar una dintre practicile acestea este predarea disciplinei "Cultură civică". Da, am obligaţie de catedră în calitate de consilier psihopedagog: două ore de educaţie civică. Iar un mare capitol al Educaţiei Civice este "Sistemul politic în România".
Ca o reminiscenţă a nebuniei cu Ştiinţe Politice, dar şi ca o consolidare a menirii mele de a - i alfabetiza politic pe tinerii ţării, urmăresc - poate mai mult decât e cazul - viaţa politică. Şi mă implic emoţional în tot ceea ce se petrece acolo, în acea lume cu legi de junglă.
Iar postările mele de pe blog sunt oglinda acestei implicări.
Poate că ar trebui să explic cumva ce e cu atâta politică pe capul meu:
În clasa a 11-a am colaborat la un ziar local, iar coordonatoarea noastră era o împătimită a politicului! Uşor uşor m-a prin în vraja comentariilor politice şi m-a alfabetizat într-o oarecare măsură în acest sens. Atunci a început pasiunea mea pentru politic. Am început să urmăresc îndeaproape tot ceea ce se întâmpla pe scena politică (atât la nivel local, cât şi naţional).
Astfel m-am trezit în clasa a XII-a că îmi doream cu o putere de nedescris să urmez Ştiinţe Politice. Facultate la care m-am şi înscris. Cei care ştiu despre admiterea acolo, cunosc faptul că există două etape: 1. depunerea unui dosar; 2. interviul.
Mi-am depus dosarul...Şi am fost admisă pentru interviu.
Numai că atunci a avut loc un declic, poate un gând bun venit de la Dumnezeu. Şi fix cu o seară înainte de a mă prezenta la interviu, am decis să aleg Pedagogia (posibilitate care îmi încolţise orium de o grămadă de vreme în minte).
După cei 3 ani de facultate plus unul de master, mă felicit pentru alegerea mea! Politica nu se face cu studii, politica se face cu mult tupeu şi cu susţinerea unui mare partid - cu maşinării solide!
Posibilităţile de intrare pe piaţa muncii ale unui absolvent de Ştiinţe Politice sunt destul de vagi.
Eu, în schimb, am învăţat să practic o meserie la Pedagogie.
Iar una dintre practicile acestea este predarea disciplinei "Cultură civică". Da, am obligaţie de catedră în calitate de consilier psihopedagog: două ore de educaţie civică. Iar un mare capitol al Educaţiei Civice este "Sistemul politic în România".
Ca o reminiscenţă a nebuniei cu Ştiinţe Politice, dar şi ca o consolidare a menirii mele de a - i alfabetiza politic pe tinerii ţării, urmăresc - poate mai mult decât e cazul - viaţa politică. Şi mă implic emoţional în tot ceea ce se petrece acolo, în acea lume cu legi de junglă.
Iar postările mele de pe blog sunt oglinda acestei implicări.
Foarte interesanta aceasta asociere dintre pedagogie si politica care are loc in viata ta. Important este ca faci ceea ce iti place.
Si acum fara legatura:
te invit la concurs
http://www.andronicf.blogspot.com/
Eu te felicit , Cora!
Eu te felicit, Cora!