Pe 5 iunie, omenirea sărbătorește Ziua Internațională a Mediului. Ocazia este minunată pentru a organiza activități cu elevii, din care aceștia să tragă învățături, să își formeze atitudini corecte vis-a-vis de mediu și de protejarea acestuia.
ECO93 s-a numit acțiunea derulată de elevii Școlii Gimnaziale nr. 93, EMIL RACOVIȚĂ, de Ziua Internațională a Mediului. Activitatea a fost organizată de președintele Consiliului Elevilor, Eduard Dine (14 ani)și susținută de doamna Ioana Ghimbaș (profesor fizică), doamna Stela Pârcălabu (profesor biologie) și de doamna Cora Aprozeanu (consilier psihopedagog).
Ca un preambul al acestei activități, pe data de 31 mai, elevii au fost chemați în curtea școlii în pauza mare și au fost invitați să își înlănțuiască mâinile sub forma literei E (de la Ecologie). Mesajul transmis elevilor (verbal, dar și pe pagina de Facebook a școlii) a fost: Astăzi, ora 14.00, pauza e verde! Scoate-ți tricoul verde de la naftalină și vino să milităm pentru Sănătatea mediului!!! Anunță-ți și colegii!!! Un SMS sau un IM în plus înseamnă două mâini în plus care să se înlănțuiască astăzi și să strige EEEEEEEEEEEECOOO!.
Pe data de 5 iunie 2012, elevii au fost chemați să participe la un marș pentru susținerea sănătății mediului. Marșul a pornit din fața școlii, traseul parcurs fiind: strada Emil Racoviță, Piața Sudului, Calea Văcărești și Parcul Copiilor. Elevii au lucrat ei înșiși pancartele și fluturașii pe care i-au împărțit oamenilor.
De asemenea, ei au purtat în piept un însemn verde pe care era scris sloganul "Ai grijă de natura ta". De asemenea, toții elevii au purtat tricouri de culoare verde.
Oamenii întâlniți pe traseu s-au arătat foarte încântați de inițiativa elevilor, au primit cu drag fluturașii și chiar au făcut fotografii cu unii dintre participanți.
Proiectul derulat pe parcursul întregii săptămâni (două zile de participare directă și cinci zile de pregătire a evenimentelor și a materialelor necesare)a vizat dezvoltarea unor competențe cheie ale elevilor, competențe din spectrul celor civice și ecologice, după cum urmează:
1. Rezolvarea în echipă a unor probleme civice, prin asumarea unor responsabilităţi şi prin relaţionarea pozitivă cu ceilalţi;
2. Manifestarea interesului faţă de problemele mediului şi faţă de problemele comunităţii;
3. Cooperarea cu ceilalţi în vederea exercitării cetăţeniei active, prin asumarea de drepturi şi responsabilităţi;
4. Manifestarea disponibilităţii pentru participare civică şi pentru exercitarea calităţii de cetăţean;
5. Conştientizarea efectelor acţiunii omului asupra naturii;
6. Dezvoltarea sentimentelor de respect pentru natură şi protejarea mediului înconjurător apropiat;
7. Înţelegerea necesităţii acţiunilor în sprijinul unui mediu curat, sănătos şi echilibrat;
8. Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de încălcarea normelor de protejare a mediului;
9. Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii;
10. Utilizarea mijloacelor de comunicare online
11. Competențe digitale în vederea colaborării intercolegiale și cu cadrele didactice;
12. Utilizarea capacităților creative pentru a crea produse promoționale.
La finalul activităților, pe pagina de Facebook a Școlii au fost postate fotografii, în care elevii s-au etichetat singuri și au și comentat pe tema evenimentelor, exprimându-și părerea cu privire la participarea lor:
Cea mai tare scoala !!
Cei mai frumosi♥ Ador scoala 93
♥ihihi ce draguta este poza X:X::Xx suntem cea mai tare sc :X
Suntem cei mai tari!!! forţa 93'u!! suntem eco, suntem cool!! tot orasu' o sa fie invidios pe noi b-)
GENIAL 93...nu o sa uit scoala asta niciodata,nici profesorii...:X:X:X
ce frumos arata cu atatea nuante de verde ''E''-ul:)
Habar nu aveti cat de mandra sunt de voi! :* luv u!
De notat este că o altă atitudine creată, fără a fi fost proiectată, a fost dezvoltarea spiritului de apartenență la grupul școlar. De asemenea, prin ieșirea școlii în comunitate, ne-am arătat membrilor comunității imaginea noastră reală, produsele activității școlare și valorile noastre educaționale. De asemenea, elevii și-au exercitat din plin dreptul la participare la viața comunității.
În concluzie, atât profesorii coordonatori, direcțiunea școlii, președintele Consiliului Elevlor, dar, mai ales, elevii înșiși, consideră că activitatea a fost un real succes și că...merită să O ȚINEM TOT AȘA!
ECO93 s-a numit acțiunea derulată de elevii Școlii Gimnaziale nr. 93, EMIL RACOVIȚĂ, de Ziua Internațională a Mediului. Activitatea a fost organizată de președintele Consiliului Elevilor, Eduard Dine (14 ani)și susținută de doamna Ioana Ghimbaș (profesor fizică), doamna Stela Pârcălabu (profesor biologie) și de doamna Cora Aprozeanu (consilier psihopedagog).
Ca un preambul al acestei activități, pe data de 31 mai, elevii au fost chemați în curtea școlii în pauza mare și au fost invitați să își înlănțuiască mâinile sub forma literei E (de la Ecologie). Mesajul transmis elevilor (verbal, dar și pe pagina de Facebook a școlii) a fost: Astăzi, ora 14.00, pauza e verde! Scoate-ți tricoul verde de la naftalină și vino să milităm pentru Sănătatea mediului!!! Anunță-ți și colegii!!! Un SMS sau un IM în plus înseamnă două mâini în plus care să se înlănțuiască astăzi și să strige EEEEEEEEEEEECOOO!.
Pe data de 5 iunie 2012, elevii au fost chemați să participe la un marș pentru susținerea sănătății mediului. Marșul a pornit din fața școlii, traseul parcurs fiind: strada Emil Racoviță, Piața Sudului, Calea Văcărești și Parcul Copiilor. Elevii au lucrat ei înșiși pancartele și fluturașii pe care i-au împărțit oamenilor.
De asemenea, ei au purtat în piept un însemn verde pe care era scris sloganul "Ai grijă de natura ta". De asemenea, toții elevii au purtat tricouri de culoare verde.
Oamenii întâlniți pe traseu s-au arătat foarte încântați de inițiativa elevilor, au primit cu drag fluturașii și chiar au făcut fotografii cu unii dintre participanți.
Proiectul derulat pe parcursul întregii săptămâni (două zile de participare directă și cinci zile de pregătire a evenimentelor și a materialelor necesare)a vizat dezvoltarea unor competențe cheie ale elevilor, competențe din spectrul celor civice și ecologice, după cum urmează:
1. Rezolvarea în echipă a unor probleme civice, prin asumarea unor responsabilităţi şi prin relaţionarea pozitivă cu ceilalţi;
2. Manifestarea interesului faţă de problemele mediului şi faţă de problemele comunităţii;
3. Cooperarea cu ceilalţi în vederea exercitării cetăţeniei active, prin asumarea de drepturi şi responsabilităţi;
4. Manifestarea disponibilităţii pentru participare civică şi pentru exercitarea calităţii de cetăţean;
5. Conştientizarea efectelor acţiunii omului asupra naturii;
6. Dezvoltarea sentimentelor de respect pentru natură şi protejarea mediului înconjurător apropiat;
7. Înţelegerea necesităţii acţiunilor în sprijinul unui mediu curat, sănătos şi echilibrat;
8. Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de încălcarea normelor de protejare a mediului;
9. Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii;
10. Utilizarea mijloacelor de comunicare online
11. Competențe digitale în vederea colaborării intercolegiale și cu cadrele didactice;
12. Utilizarea capacităților creative pentru a crea produse promoționale.
La finalul activităților, pe pagina de Facebook a Școlii au fost postate fotografii, în care elevii s-au etichetat singuri și au și comentat pe tema evenimentelor, exprimându-și părerea cu privire la participarea lor:
Cea mai tare scoala !!
Cei mai frumosi♥ Ador scoala 93
♥ihihi ce draguta este poza X:X::Xx suntem cea mai tare sc :X
Suntem cei mai tari!!! forţa 93'u!! suntem eco, suntem cool!! tot orasu' o sa fie invidios pe noi b-)
GENIAL 93...nu o sa uit scoala asta niciodata,nici profesorii...:X:X:X
ce frumos arata cu atatea nuante de verde ''E''-ul:)
Habar nu aveti cat de mandra sunt de voi! :* luv u!
De notat este că o altă atitudine creată, fără a fi fost proiectată, a fost dezvoltarea spiritului de apartenență la grupul școlar. De asemenea, prin ieșirea școlii în comunitate, ne-am arătat membrilor comunității imaginea noastră reală, produsele activității școlare și valorile noastre educaționale. De asemenea, elevii și-au exercitat din plin dreptul la participare la viața comunității.
În concluzie, atât profesorii coordonatori, direcțiunea școlii, președintele Consiliului Elevlor, dar, mai ales, elevii înșiși, consideră că activitatea a fost un real succes și că...merită să O ȚINEM TOT AȘA!
Deodată, am hotărât să merg la Biserică. Impropriu spus. Aveam 18 ani și decisesem să merg, în fiecare duminică, la slujba Sfintei Liturghii.
La câțiva ani depărtare de participarea mea la slujbe alături de bunica mea, de unde îmi rămăseseră întipărite în minte numai câteva linii melodice și practici de rânduială (de pildă, pe unde trebuie să o apuci când ești în Biserică astfel încât să nu scandalizezi tot poporul prezent), a merge duminica dimineață la slujbă, însemna mai mult decât o simplă prezență. Aveam nevoie să înțeleg ce se întâmplă acolo. De ce una și nu alta, cum și ce fel s-au întâmplat diverse evenimente.
Fapte istorice rețineam și înțelegeam ușor.
Dar ce să mă fac cu înțelegerea dogmelor, pe care nu vroiam doar să le știu! Vroiam să le înțeleg!
Cu un teolog în devenire lângă mine (astăzi preot), mi-am putut arăta toate nedumeririle.
Cea mai grea? Dogma Sfintei Treimi! Cum adică Trei Persoane și O Ființă? Cum adică Nedespărțită? Cum adică Care de la Tatăl purcede?
Uitându-mă în urmă, conștientizez că acele întrebări și răspunsurile ulterioare au fost esențiale în creșterea mea duhovnicească. Departe de mine ideea de a vă face să credeți că acum mă aflu pe vreo culme. Însă sunt oarecum deasupra nivelului solului :).
Cu răbdare, cu lentoare, cu exemple multe, am reușit să ÎNȚELEG! Am reușit să înțeleg, atât cât poate înțelege mintea unui om de rând, cu rezerva unui strop de minune de necuprins umanului. Am reușit să înțeleg numai după ce mi-am închis supapa rațiunii științifice și am deschis ochii sufletului rațional (adică acel suflet care, pe lângă simțire, deține un filtru rațional, care îl ajută să se păstreze bine înrădăcinat).
Exemplele cărămizii (alcătuită din pământ, apă și foc)- minunea Sfântului Spiridon al Trimitundei, și cel al copacului îmi erau greu de înțeles. Și de asemuit lui Dumnezeu. Însă, prin întrebările pe care le puneam și prin răspunsurile primite, mă apropiam pas cu pas de marea dezvăluire.
De abia când mi-a picat în mână o carte de dogmatică și am cercetat dilematica, am găsit un exemplu care mi-a luminat deodată mintea. Așa cum psihologii afirmă că OMUL are trei însușiri - rațiunea, voința și sentimentele - și totuși, el tot UNUL este, așa spun și teologii, că Dumnezeu are trei Persoane - Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Sfântul Duh, fiecare cu menirea Sa, însă tot UNUL este, o singură FIINȚĂ.
Pentru o înțelegere vizuală, cea mai grăitoare icoană pe care am văzut-o vreodată este cea 3 in 1, de la Peștera Sfântului Dimitrie Basarabov, din Bulgaria:
Aș extrapola ușor exemplul, pentru a-l face mai simplu de înțeles, pentru alții cu aceleași dileme ale mele.
Eu, de pildă, sunt SOȚIE, sunt PROFESOR și sunt BLOGGERIȚĂ. Deși mă arăt oamenilor în trei ipostaze diferite, eu tot una sunt. Am aceeași personalitate, pe care mi-o mulez în funcție de menirea pe care o am în fiecare dintre cele trei ipostaze.
Iar povestea cu Născut, nu Făcut, Care de la Tatăl purcede, însă de o VEȘNICIE cu El...eh, aici a fost mai greu. Însă exemplul lumânării care se aprinde de la altă lumânare, fără să îi știrbească acesteia în vreun fel lumina și fără să existe vreo diferență de calitate de luminii (căci am putea spune că dacă una preia lumina de la cealaltă, o sărăcește pe aceasta sau ea însăși este mai săracă în lumină - ceea ce este perfect incorect), m-a făcut să înțeleg, ușurel și cât de cât, pe mine, cea care nu se ruga suficient și nici nu credea, până în acel moment, ci, din contră, se îndoia și vroia să înțeleagă cu mintea, să vadă cu ochii ei și să simtă cu mâna ei.
Și totuși, acum, după 7 ani, mi se pare că acele dileme nu le-am avut niciodată. Și am acceptat cu ușurință un strop de magic, de minune în credința mea. Căci altfel nu ar mai CREDINȚĂ. Ar fi totul atât de evident, încât OMUL nu ar fi supus niciunei îndoieli, care, odată depășite, l-ar urca duhovnicește cu încă o treaptă.
La câțiva ani depărtare de participarea mea la slujbe alături de bunica mea, de unde îmi rămăseseră întipărite în minte numai câteva linii melodice și practici de rânduială (de pildă, pe unde trebuie să o apuci când ești în Biserică astfel încât să nu scandalizezi tot poporul prezent), a merge duminica dimineață la slujbă, însemna mai mult decât o simplă prezență. Aveam nevoie să înțeleg ce se întâmplă acolo. De ce una și nu alta, cum și ce fel s-au întâmplat diverse evenimente.
Fapte istorice rețineam și înțelegeam ușor.
Dar ce să mă fac cu înțelegerea dogmelor, pe care nu vroiam doar să le știu! Vroiam să le înțeleg!
Cu un teolog în devenire lângă mine (astăzi preot), mi-am putut arăta toate nedumeririle.
Cea mai grea? Dogma Sfintei Treimi! Cum adică Trei Persoane și O Ființă? Cum adică Nedespărțită? Cum adică Care de la Tatăl purcede?
Uitându-mă în urmă, conștientizez că acele întrebări și răspunsurile ulterioare au fost esențiale în creșterea mea duhovnicească. Departe de mine ideea de a vă face să credeți că acum mă aflu pe vreo culme. Însă sunt oarecum deasupra nivelului solului :).
Cu răbdare, cu lentoare, cu exemple multe, am reușit să ÎNȚELEG! Am reușit să înțeleg, atât cât poate înțelege mintea unui om de rând, cu rezerva unui strop de minune de necuprins umanului. Am reușit să înțeleg numai după ce mi-am închis supapa rațiunii științifice și am deschis ochii sufletului rațional (adică acel suflet care, pe lângă simțire, deține un filtru rațional, care îl ajută să se păstreze bine înrădăcinat).
Exemplele cărămizii (alcătuită din pământ, apă și foc)- minunea Sfântului Spiridon al Trimitundei, și cel al copacului îmi erau greu de înțeles. Și de asemuit lui Dumnezeu. Însă, prin întrebările pe care le puneam și prin răspunsurile primite, mă apropiam pas cu pas de marea dezvăluire.
De abia când mi-a picat în mână o carte de dogmatică și am cercetat dilematica, am găsit un exemplu care mi-a luminat deodată mintea. Așa cum psihologii afirmă că OMUL are trei însușiri - rațiunea, voința și sentimentele - și totuși, el tot UNUL este, așa spun și teologii, că Dumnezeu are trei Persoane - Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Sfântul Duh, fiecare cu menirea Sa, însă tot UNUL este, o singură FIINȚĂ.
Pentru o înțelegere vizuală, cea mai grăitoare icoană pe care am văzut-o vreodată este cea 3 in 1, de la Peștera Sfântului Dimitrie Basarabov, din Bulgaria:
Aș extrapola ușor exemplul, pentru a-l face mai simplu de înțeles, pentru alții cu aceleași dileme ale mele.
Eu, de pildă, sunt SOȚIE, sunt PROFESOR și sunt BLOGGERIȚĂ. Deși mă arăt oamenilor în trei ipostaze diferite, eu tot una sunt. Am aceeași personalitate, pe care mi-o mulez în funcție de menirea pe care o am în fiecare dintre cele trei ipostaze.
Iar povestea cu Născut, nu Făcut, Care de la Tatăl purcede, însă de o VEȘNICIE cu El...eh, aici a fost mai greu. Însă exemplul lumânării care se aprinde de la altă lumânare, fără să îi știrbească acesteia în vreun fel lumina și fără să existe vreo diferență de calitate de luminii (căci am putea spune că dacă una preia lumina de la cealaltă, o sărăcește pe aceasta sau ea însăși este mai săracă în lumină - ceea ce este perfect incorect), m-a făcut să înțeleg, ușurel și cât de cât, pe mine, cea care nu se ruga suficient și nici nu credea, până în acel moment, ci, din contră, se îndoia și vroia să înțeleagă cu mintea, să vadă cu ochii ei și să simtă cu mâna ei.
"Fiecare om Îl poate cunoaste pe Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieții. (pr. Dumitru Stăniloaie)
Și totuși, acum, după 7 ani, mi se pare că acele dileme nu le-am avut niciodată. Și am acceptat cu ușurință un strop de magic, de minune în credința mea. Căci altfel nu ar mai CREDINȚĂ. Ar fi totul atât de evident, încât OMUL nu ar fi supus niciunei îndoieli, care, odată depășite, l-ar urca duhovnicește cu încă o treaptă.
Se numește copil interior. El adună în tine toate experiențele tale din vremuri apuse. El este partea ta care cere atenție, afecțiune, bucurii mici, el este cel care se miră, cel care visează cu ochii deschiși, el este inocența din tine!În timpul vieții, oamenii consideră că, dacă fizic eu crescut, maturitatea s-a instalat și că nimic din ceea ce a fost copilăria nu mai e cu tine! Și totuși, habar nu ai cât de mult ai avea de câștigat dacă ai lua seama de copilul care va trăi întotdeauna în tine, care nu s-a mânjit cu ipocrizii sociale, cu platitudine, cu conformism sau cu rutină.
Într-o carte pedagogică, copilul este asemănat unui demiurg. Pentru că el reconstruiește lumea, se crede atotputernic, simte că are puterea să mute munții din loc, consideră că la porunca lui totul devine posibil! Ce se întâmplă cu demiurgul când copilul crește? Devine un roboțel social!
La mulți ani copilului tău interior!
Ati auzit vreodata live vreun candidat? Ati fost vreodata la o auto-reclama, cum isi indeamna el poporul sa il aleaga?
Eh, am, fost eu! Intr-o comunitate mica, cu oameni simpli, a venit el, marele mahar, sa isi faca publicitate. Eu nu stiu de unde atata stima de sine si incredere in propria persoana, nu stiu de unde atata lipsa crasa de modestie. Nu stiu de unde atata patetism si atata vorbarie de bine despre propria persoana.
Pentru o clipita, m-am intrebat daca as putea sa fac asta ever in viata mea. Daca as putea sa dau pe rascoale de mine, atat de mult incat sa nu ma mai sufar eu pe mine, asa. Vai, mie, si eu care ziceam ca sunt perfect constienta de valoarea mea!? Nu, asemenea reclama personala nu as putea in vecii vecilor sa imi fac. De ce? Pentru ca am o limita. A bunului simt. Si tare mi-as dori sa o fi aflat si la candidatii astia ai nostri.
Vreau sa stiu ca ma duc sa pun stampila pe un om destept, rational si cu bun simt. Hai ca pentru primarie, votez cu oarecare incredere, asa. Dar mai departe...mi se strepezesc dintii, zau! Ma apuca cu tremurici numai cand ma gandesc pe cine aleg cel mai putin rau dintre rai...vai mie...am ametit...si nici macar nu-s turmentata!
Eh, am, fost eu! Intr-o comunitate mica, cu oameni simpli, a venit el, marele mahar, sa isi faca publicitate. Eu nu stiu de unde atata stima de sine si incredere in propria persoana, nu stiu de unde atata lipsa crasa de modestie. Nu stiu de unde atata patetism si atata vorbarie de bine despre propria persoana.
Pentru o clipita, m-am intrebat daca as putea sa fac asta ever in viata mea. Daca as putea sa dau pe rascoale de mine, atat de mult incat sa nu ma mai sufar eu pe mine, asa. Vai, mie, si eu care ziceam ca sunt perfect constienta de valoarea mea!? Nu, asemenea reclama personala nu as putea in vecii vecilor sa imi fac. De ce? Pentru ca am o limita. A bunului simt. Si tare mi-as dori sa o fi aflat si la candidatii astia ai nostri.
Vreau sa stiu ca ma duc sa pun stampila pe un om destept, rational si cu bun simt. Hai ca pentru primarie, votez cu oarecare incredere, asa. Dar mai departe...mi se strepezesc dintii, zau! Ma apuca cu tremurici numai cand ma gandesc pe cine aleg cel mai putin rau dintre rai...vai mie...am ametit...si nici macar nu-s turmentata!
Paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol - asta este incorect formulat. Se spune că paharul are două jumătăți: una plină, una goală. Degeaba te faci tu că nu vezi partea goală, încerci să o ignori, degeaba îți arunci ochii numai la jumătatea plină. E clar. Deasupra plinătății este golul.
Nu cred că e bine să fii ori optimist ori pesimist, să vezi o parte sau numai alta. Ești prost să nu iei în calcul întregul, așa întreg cum poate fi el: pe jumătate plin și jumătate gol.
Pliniriea poate fi bucurie, câștig, oameni frumoși, bani, gogoși vanilate sau o după-amiază pe o plajă însorită cu soarele mângâindu-ți catifelat pielea.
Goliciunea poate fi minciună, urât, abținere, oameni dezumanizați, zâmbete false. Goliciunea e dezamăgire. Jumătatea goală a paharului este mărturia urâtului din viața ta. Și a mea. Jumătatea goală există și nu are rost să o ignori. Poți accepta că trebuie să trăiești cu ea?
Nu cred că e bine să fii ori optimist ori pesimist, să vezi o parte sau numai alta. Ești prost să nu iei în calcul întregul, așa întreg cum poate fi el: pe jumătate plin și jumătate gol.
Pliniriea poate fi bucurie, câștig, oameni frumoși, bani, gogoși vanilate sau o după-amiază pe o plajă însorită cu soarele mângâindu-ți catifelat pielea.
Cineva să fie alături de părerea mea: Băsescu e deștept. Malefic deștept. Dar deștept.
Mi-ar plăcea ca oamenii, toți oamenii, să simtă Paștele ca pe o sărbătoare cu învățăminte alese. Cu valori pe care să le aducă în viața lor și să le așeze la loc de cinste în cutia cu nestemate ale traiului de zi cu zi.
Mi-ar plăcea ca oamenii să învețe că SACRIFICIUL este piatra de temelie în orice fel de relație interpersonală.
Mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că lupta pentru mântuire se adaugă luptei pentru supraviețuire. Este vorba despre supraviețuirea de dincolo de viața de pe acest pământ.
Mi-ar plăcea ca semenii mei să ocrotească IUBIREA, acele sentimente alese care ar trebui să sedimenteze relațiile dintre oameni.
Mi-aș dori ca oamenii să învețe că după tristețe vine bucurie, mi-ar plăcea ca oamenii să creadă în frumosul care succede urâtul, mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că, cei BUNI nu vor fi niciodată călcați de cei RĂI.
Și, mai presus de toate, mi-ar plăcea ca oamenii să îl simtă pe Iisus Salvator, Mântuitor, veșnic îndrăgostit de lucrarea Tatălui Său, gata să ne ia între brațele Sale și să ne ocrotească în orice clipă a vieții.
Nu,nu mă supăr că oamenii tind să învețe mai degrabă o nouă rețetă de drob. În fond, tradiția trebuie respectată. Dar TRADIȚIA nu trebuie pusă înaintea CREDINȚEI!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Mi-ar plăcea ca oamenii să învețe că SACRIFICIUL este piatra de temelie în orice fel de relație interpersonală.
Mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că lupta pentru mântuire se adaugă luptei pentru supraviețuire. Este vorba despre supraviețuirea de dincolo de viața de pe acest pământ.
Mi-ar plăcea ca semenii mei să ocrotească IUBIREA, acele sentimente alese care ar trebui să sedimenteze relațiile dintre oameni.
Mi-aș dori ca oamenii să învețe că după tristețe vine bucurie, mi-ar plăcea ca oamenii să creadă în frumosul care succede urâtul, mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că, cei BUNI nu vor fi niciodată călcați de cei RĂI.
Și, mai presus de toate, mi-ar plăcea ca oamenii să îl simtă pe Iisus Salvator, Mântuitor, veșnic îndrăgostit de lucrarea Tatălui Său, gata să ne ia între brațele Sale și să ne ocrotească în orice clipă a vieții.
Nu,nu mă supăr că oamenii tind să învețe mai degrabă o nouă rețetă de drob. În fond, tradiția trebuie respectată. Dar TRADIȚIA nu trebuie pusă înaintea CREDINȚEI!
HRISTOS A ÎNVIAT!
 |
| preluat de pe http://pixdaus.com/new-life-by-andrew-borisov1-birch-leaves-nature-spring/items/view/144800/ |
Cum este sunetul privirii pline de dor, de entuziasm? Care este sunetul inimii ahtiate după...VERDE? Cum se aude zâmbetul înecat în mugurii ce stau să plesnească în copaci, în arbuști, în ... suflet?
Închide-ți ochii chipului, deschide-i larg pe cei ai inimii, lasă-ți urechea interioară să se lipească de pereții sufletului. Acum....spune....ce sunet are verdele?
La mulți ani mamei mele, care m-a învățat să fiu, mai întâi de toate, femeie! M-a învățat feminitatea, eleganța, duioșia și bunul simț! Îți mulțumesc, mama, pentru tot ceea ce sunt!
Astăzi, de ziua femeii, m-am simțit femeie de-adevăratelea:
- m-am răsfățat cu un somn pe cinste
- am fost prin piață, dar nu am uitat sa trec și pe la magazinul de OJĂ
- am gătit - inclusiv dulcii și aromații măcinici pentru mâine
- am făcut ordine prin șifonier
- am aranjat hârțoagele (Doamne! ce de mai sunt!!!)
- am ascultat muzică bună bună
- mi-am aranjat unghiile, dințișorii (care îmi fac ceva probleme de ceva vreme)
- am găvărit cu my very best friend
- am răspuns domnilor galanți care m-au felicitat pentru feminitate
- am primit un trandafir roșu de iubire de la soțul meu, un pumni de ghiocei proaspeți, sărmăluțe de post delicioase și pâine de casă, pe care mi le-au trimis doamnele din parohia lui, care m-au făcut să uit de calculat calorii...
Da, sunt femeie! Și aș fi vrut în postarea asta să vorbesc despre feminitate și să critic acele femei care uită să fie femei. Aș fi fost tentată să arăt cu degetul pe femeile care sunt NUMAI mame, NUMAI gospodine, uitând să își celebreze în fiecare zi gingășia și senzualitatea.
Dar nu am să o fac. Pentru că aș fi acea femeie care bate câmpii, care vede viața numai din punctul ei de vedere, acea femeie mai puțin înțeleaptă, altfel de cum mă consider. Așadar, evident, am să îmi echilibrez punctul de vedere și am să vorbesc despre femeile fericite.
Nu contează dacă femeile aleg să fie ba mame, ba gospodine, ba iubite, ba amante. Nimic nu e mai important decât să fie FERICITE cu alegerile pe care le fac. Și să aibă lângă ele bărbatul care să le aprecieze pentru ceea ce sunt ele. Căci, în zadar aș sfătui eu o doamnă să aibă mai multă grijă să își coafeze părul, dacă soțul ei ar aprecia-o mai mult pentru plăcinta bună pe care o coace în cuptor, deși părul va căpăta aromă de măr copt.
Așadar, FEMEIE, nu uita de tine! Dacă tu vei fi fericită, vei împrăștia în jur iubire, armonie, prospețime, pasiune și poftă de viață! Nu te încorseta în prejudecăți sau nu te lăsa pradă rebeliunii dacă nu îți este benefic! Fii naturală, fii TU, fii fericită! Și luptă pentru asta! O meriți!
La mulți ani!
Astăzi, de ziua femeii, m-am simțit femeie de-adevăratelea:
- m-am răsfățat cu un somn pe cinste
- am fost prin piață, dar nu am uitat sa trec și pe la magazinul de OJĂ
- am gătit - inclusiv dulcii și aromații măcinici pentru mâine
- am făcut ordine prin șifonier
- am aranjat hârțoagele (Doamne! ce de mai sunt!!!)
- am ascultat muzică bună bună
- mi-am aranjat unghiile, dințișorii (care îmi fac ceva probleme de ceva vreme)
- am găvărit cu my very best friend
- am răspuns domnilor galanți care m-au felicitat pentru feminitate
- am primit un trandafir roșu de iubire de la soțul meu, un pumni de ghiocei proaspeți, sărmăluțe de post delicioase și pâine de casă, pe care mi le-au trimis doamnele din parohia lui, care m-au făcut să uit de calculat calorii...
Da, sunt femeie! Și aș fi vrut în postarea asta să vorbesc despre feminitate și să critic acele femei care uită să fie femei. Aș fi fost tentată să arăt cu degetul pe femeile care sunt NUMAI mame, NUMAI gospodine, uitând să își celebreze în fiecare zi gingășia și senzualitatea.
Dar nu am să o fac. Pentru că aș fi acea femeie care bate câmpii, care vede viața numai din punctul ei de vedere, acea femeie mai puțin înțeleaptă, altfel de cum mă consider. Așadar, evident, am să îmi echilibrez punctul de vedere și am să vorbesc despre femeile fericite.
Nu contează dacă femeile aleg să fie ba mame, ba gospodine, ba iubite, ba amante. Nimic nu e mai important decât să fie FERICITE cu alegerile pe care le fac. Și să aibă lângă ele bărbatul care să le aprecieze pentru ceea ce sunt ele. Căci, în zadar aș sfătui eu o doamnă să aibă mai multă grijă să își coafeze părul, dacă soțul ei ar aprecia-o mai mult pentru plăcinta bună pe care o coace în cuptor, deși părul va căpăta aromă de măr copt.
Așadar, FEMEIE, nu uita de tine! Dacă tu vei fi fericită, vei împrăștia în jur iubire, armonie, prospețime, pasiune și poftă de viață! Nu te încorseta în prejudecăți sau nu te lăsa pradă rebeliunii dacă nu îți este benefic! Fii naturală, fii TU, fii fericită! Și luptă pentru asta! O meriți!
La mulți ani!
