Paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol - asta este incorect formulat. Se spune că paharul are două jumătăți: una plină, una goală. Degeaba te faci tu că nu vezi partea goală, încerci să o ignori, degeaba îți arunci ochii numai la jumătatea plină. E clar. Deasupra plinătății este golul.

Nu cred că e bine să fii ori optimist ori pesimist, să vezi o parte sau numai alta. Ești prost să nu iei în calcul întregul, așa întreg cum poate fi el: pe jumătate plin și jumătate gol.

Pliniriea poate fi bucurie, câștig, oameni frumoși, bani, gogoși vanilate sau o după-amiază pe o plajă însorită cu soarele mângâindu-ți catifelat pielea.

Goliciunea poate fi minciună, urât, abținere, oameni dezumanizați, zâmbete false. Goliciunea e dezamăgire. Jumătatea goală a paharului este mărturia urâtului din viața ta. Și a mea. Jumătatea goală există și nu are rost să o ignori. Poți accepta că trebuie să trăiești cu ea?