Anul şcolar e pe final. Al doilea an ca profesor în acest sistem de învăţământ este pe final. Cred că aşteptam vacanţa cu mai multă nerăbdare decât elevii.
Resimt nevoia de odihnă mai mult decât oricând. Am aşteptat cu sufletul la gură căldura, vremea toropitoare, cţnd Soarele înmnoaie asfaltul. Îmi era dor de după-amiazele în care să îmi caut oaya de umbră şi linişte în dormitorul meu albastru, alături de o carte ispititoare. De abia aştept să savurez firimitură cu firimitură vacanţa pe pâine. De abia aştept să reîncep să mă ocup de blogul meu, pe care l-am lăsat de izbelişte în ultima vreme.
Finalul de an şcolar m-a găsit îngropată în dosare (finalizarea înscrierii la examenul pentru definitivat, înscrierea la examenul de disertaţie), în toate cărţile, hârtiile, diagramele, tabelele, de care m-am folosit pentru a concepe lucrarea de disertaţie şi într-o acută lipsă de timp şi energie.
Însă, vorba optimiştilor. totul e bine când se termină cu bine, deşi din tine nu mai rămâne decât o epavă! Mă refac eu cu o mare porţie de vacanţă!!!

În altă ordine de idei, ieri am avut ultima oră ca profesor de Educaţie Civică la o clasă a VIII-a, prima din cariera mea didactică pe care o finalizez. Dincolo de izul de vacanţă care plutea în aer şi de ghiduşiile aferente, am trăit o experinţă frumoasă. La final, le-am transmis câteva gânduri cu privire la modul în care au decurs orele împreună. Tocmai când mă pregăteam să ies din clasă, a început un ropot de aplauze care m-a uimit, care m-a amuţit, care m+a bucurat. M-am simţit un actor înaintea căderii cortinei, un actor care şi-a lăsat acolo, printre ei, o fărâmă de talent, de cunoştinţe şi, de ce, de suflet! Sper să le fie bine în săptămânile care urmează, să facă alegerile cele mai bune pentru liceul pe care îl vor urma! Şi sper să crească adulţi responsabili! Şi fericiţi!

PS: Se pare că şi natura s-a cutremurat la gândurile mele...tocmai a fost cutremur :D NU m-am speriat...rău...