Monica mă invită să vorbesc despre ciudăţeniile mele. Grea încercare. Aş putea să vorbesc zile la rând despre mine, cu calităţile şi defectele mele. Dar să vorbesc despre ciudăţenii, mi se pare tare dificil. Pentru că îmi e greu să descopăr ce anume la mine e ciudat. Dat fiind că sunt aspecte din viaţa mea, mie mi se par normale. Iar acu mă găsesc în postura de a îmi face un proces de comparare cu normalul, cu alţii, şi să constat care-mi sunt ciudăţeniile. Bun. Să vedem:
1. Cel mai ciudat lucru mi-l găsesc în dorinţa foarte mare de a slăbi şi slaba voinţă de a realiza acest lucru. Nu îmi pot da seama când anume de produce declicul şi când renunţ la tentativele de dietă. Am o minte tare şmecheră, căci mereu reuşesc să mă fentez pe mine însămi.

2. Când am ceva de zis, arunc tot! Deşi cunosc bine reguli de comunicare, deşi dau sugestii altora despre cum e eficient să transmită idei, când vine vorba de mine, se şterge orice regulă. Poate pentru că am întiprit bine în minte faptul că sinceritatea este încă o virtute. Aşadar, dacă mă supără ceva, spun! Indiferent de consecinţe!

3. Două săptămâni din lună nu dorm nopţile! E suficient de ciudat acest lucru pentru voi? Motivele? Jobul, evident...

4. Deşi am 23 de ani, îmi place să mă simt copil, iar cei care mă iubesc să mă alinte în consecinţă. Adesea mă maimuţăresc, mă alint, mă joc!

5. Nu am o culoare preferată! Lumea mă întreabă care e culoarea mea preferată, iar eu mă găsesc adesea în mare dificultate. Nu am o culoare preferată! Am însă, dispoziţii în funcţie de care aleg culori pentru haine, de pildă. Am trecut prin perioada roşie, verde, mov, orange. Acum sunt la multicolor! :-P

6. Îmi place să citesc! Dar am un obicei atât de "disonant" de a citi!?! Las să treacă săptămâni la rând în care citesc maxim 100 de pagini! Dar am câteodată o explozie de lectură, în care termin cartea într-o zi - sau noapte. Ah, de asemenea, mă apuc de multe cărţi în intervalul ăsta! Pe care le termin în timp - pe cele care îmi plac sau îmi folosesc. Pe celelalte, niciodată :).

7. Am un semn mare mare de tot pe umărul şi braţul stâng. Din naştere. Asta e ciudat, nu? Cu adevărat ciudat - dat fiind că nimeni nu mai e ca mine! În schimb, tocmai el mă face unică. Şi, de fiecare dată când un binevoitor îmi aminteşte că "pot scăpa de el prin operaţie", mă simt jignită! Este semnul meu! Face parte din mine! Mă defineşte, iar fără e nu sunt eu! Doamne, cum să trăiesc fără semnul meu? Asta e şi mai ciudat, aşa-i?

8. Până şi numele meu e ciudat! Rar întâlnit! Am mai scris despre el aici. Ciudat ca ciudat, dar am un mare atu că îl port: lumea mă reţine mai uşor ;)

9. Dorm cu lumina aprinsă! Că o fi de teamă, că o fi din obişnuinţă, dar, zău, mă simt mai bine când dorm cu lumina aprinsă!

10. E oare ceva mai ciudat decât faptul că ceasul arată ora 03.41, iar mâine la ora 9 mă trezesc să merg la slujbă, iar eu încă nu mă dezlipesc de calculator şi, implicit de blogul meu (aceasta este a treia postare pe care o scriu!)?!?

Pasez provocarea la Ana-Maria, Lory, Terra, Mariana, Monica Daniela şi la Sergiu!