Veronika s-a hotărât să moară. Pentru că lumea în care trăieşte este ipocrită, este nepăsătoare. Pentru că bărbaţii dezamăgesc. Pentru că...
Iar aici puteţi urmări trailerul:
Veronika i-a pastile şi îşi aşteaptă Marea Trecere revoltându-se pe reviste de modă care distorsionează noţiunea de frumuseţe.
Veronika însă nu moare. Veronika de abia acum începe să trăiască. Într-un sanatoriu, unde medicul curant îi spune că pastilele i-au provocat o problemă cardiacă serioasă.
Veronika descoperă iubirea. Într-un bărbat care şi-a înecat tristeţea morţii iubitei lui în tăcere, refuzând să mai comunice sau să mai rostească vreun cuvânt.
Priviţi-i pe cei internaţi aici. Au lumea lor. Perfectă. Aici sunt ei înşişi. Aici nimeni nu-i obligă să se comporte ca toţi ceilalţi. Aici se pot bucura de ei înşişi nepervertiţi de cerinţe ale societăţii.
"Demenţa reprezintă încapacitatea de a ne exprima ideile"! "Realitatea e ceva ce majoritatea consideră că există pur şi simplu. Nu neapărat mai bună sau mai logică, însă e cea care s-a adaptat la dorinţele societăţii ca un întreg. Anumite lucruri sunt guvernate de simţul realităţii. Altele nu se mai schimbă până când din ce în ce mai mulţi oameni cred că aşa trebuie să fie". "Realitatea morţii e ceva ce nu poţi controla". "Există doar două variante: să vă controlaţi raţiunea sau să lăsaţi raţiunea să vă controleze pe voi".
Veronika şi Ed se lasă însă controlaţi de iubire. Şi fug din sanatoriu. Să se bucure unul de celălalt. Să se iubească.
Veronika însă nu moare. Veronika de abia acum începe să trăiască. Într-un sanatoriu, unde medicul curant îi spune că pastilele i-au provocat o problemă cardiacă serioasă.
Veronika descoperă iubirea. Într-un bărbat care şi-a înecat tristeţea morţii iubitei lui în tăcere, refuzând să mai comunice sau să mai rostească vreun cuvânt.
Priviţi-i pe cei internaţi aici. Au lumea lor. Perfectă. Aici sunt ei înşişi. Aici nimeni nu-i obligă să se comporte ca toţi ceilalţi. Aici se pot bucura de ei înşişi nepervertiţi de cerinţe ale societăţii.
"Demenţa reprezintă încapacitatea de a ne exprima ideile"! "Realitatea e ceva ce majoritatea consideră că există pur şi simplu. Nu neapărat mai bună sau mai logică, însă e cea care s-a adaptat la dorinţele societăţii ca un întreg. Anumite lucruri sunt guvernate de simţul realităţii. Altele nu se mai schimbă până când din ce în ce mai mulţi oameni cred că aşa trebuie să fie". "Realitatea morţii e ceva ce nu poţi controla". "Există doar două variante: să vă controlaţi raţiunea sau să lăsaţi raţiunea să vă controleze pe voi".
Veronika şi Ed se lasă însă controlaţi de iubire. Şi fug din sanatoriu. Să se bucure unul de celălalt. Să se iubească.
Ed: - Cum te simţi? Veronika: - Ca şi cum aş trăi pentru totdeauna.
Medicul curant a ales cea mai bună variantă de a-i alunga Veronikăi teama de viaţă, obsesia morţii: "Majoritatea sinucigaşilor îşi repetă tentativa până reuşesc. Mi-am asumat un risc minţind-o despre starea ei. Am decis să testez singurul remediu în care aveam încredere: CONŞTIENTIZAREA VIEŢII. Până ce va afla de la alt doctor că e absolut sănătoasă, va considera fiecare zi un miracol. Ceea ce, după părerea mea, CHIAR ESTE".
******************
Astăzi am văzut fimul - ecranizare a cărţii lui Coelho care mi-a plăcut cel mai mult dintre scrierile lui. Am avut temeri, crezând că mi se vor şterge ecourile cărţii citite acum ceva timp. Însă, am avut surpriza să retrăiesc povestea "nebunilor" şi, în plus, să găsesc noi sensuri.
Răsuflări zgomotoase, respiraţie accelerată, tic-tac tic-tac şuierător, muzică dizarmonică, sunetul amplificat al paşilor mici pe podeaua sanatoriului, picuri de ploaie enervanţi, joc de lumini şi umbre, alternaţe clar-obscur. Cadre ce redau perfect neliniştea. Depresia. Şi, în cele din urmă, ECHILIBRUL!
Da, cartea mi-a plăcut. V-o recomand. Filmul m-a fascinat. Vi-l recomand.
******************
Am prins câteva cadre din film care mi s-au părut simbolice:
******************
Astăzi am văzut fimul - ecranizare a cărţii lui Coelho care mi-a plăcut cel mai mult dintre scrierile lui. Am avut temeri, crezând că mi se vor şterge ecourile cărţii citite acum ceva timp. Însă, am avut surpriza să retrăiesc povestea "nebunilor" şi, în plus, să găsesc noi sensuri.
Răsuflări zgomotoase, respiraţie accelerată, tic-tac tic-tac şuierător, muzică dizarmonică, sunetul amplificat al paşilor mici pe podeaua sanatoriului, picuri de ploaie enervanţi, joc de lumini şi umbre, alternaţe clar-obscur. Cadre ce redau perfect neliniştea. Depresia. Şi, în cele din urmă, ECHILIBRUL!
Da, cartea mi-a plăcut. V-o recomand. Filmul m-a fascinat. Vi-l recomand.
******************
Am prins câteva cadre din film care mi s-au părut simbolice:
Iar aici puteţi urmări trailerul:
cand am citit cartea, mi-a placut...acum dupa alte carti...nu mai pot sa zic ca e foarte tare....
dar mi-au placut fotografiile surprinse de tine...:)
si mie mi-a placut cartea, insa mi-ar placea sa vad si filmul..a trecut mult timp de cand am citit-o si cred ca mi-ar aminti mai bine cele petrecute cu si de catre Veronica
Cora filmul il poti descarca de pe filmealese.com ,daca vei dori vreodata sa-l revezi.
scz...uitasem sa ti zic...sapt trecuta cred...ti-am pasat o leapsa dar cred ca nu ai avut timp sa treci sa vezi postul acela...se numeste 10 Ciudatenii...o gasesti la mine pe blog:P
Monica, în comparaţie cu alte cărţi citite de mine, evident aceasta trece pe un loc inferior. Dar, am cam încetat să fac ierarhizări ale cărţilor citite. În fond, din toate învăţ câte ceva!
Anne, să ştii că filmul merită văzut! Seară bună îţi doresc!
Monica Daniela, îţi mulţumesc de sursă! Sunt sigură că am să găsesc şi alte filme bune acolo! Te pup!
Monica, am preluat leapşa! Am să o "rezolv" după ce vin din oraş! ;)