În urma postului precedent, mi-aţi sugerat că mi se potriveşte mai bine un anumit trend - al anilor '60, '64 sau '00. Evident, a o fost un simplu joc, numai că, nu pot să nu mă întreb. Ce aş fi avut de făcut daca aş fi avut de confruntat moda anilor '62, '65, care nu mi se potrivea deloc?
Sau, mai bine spus, ce aş fi făcut dacă, chiar şi în zilele noastre, aş fi fost obligată să ţin pasul cu moda? Cu siguranţă aş fi fost în afara tuturor legilor modei.
Nu pot sta în Patul lui Procust! ŞI mă uit cu uimire la fetele care se aşează cu atâta ardoare în el. Cum îşi mai taie un călcâi sau un deget mare, pentru a putea încăpea în pantof.
Îmi amintesc de o poveste cu tâlc pe care ne-a împărtăşit-o profa noastră de "Psihologia Adolescentului", la tema "Imaginea de sine". Se pare că, pentru multe adolescente, Kate Winslet a fost un soi de idol, mai ales după succesul Titanicului. Ei bine, într-un interviu, a recunoscut că, în urma şedinţelor foto, stiliştii o mai ajustau pe calculator, "lucrându-o" până atingea imaginea unei sirene. Ei bine, această sirenă se întipărea în memoria vizuală a adolecentelor, care preferau să atingă limita anorexiei, numai să fie precum idolul lor. Şi când colo, idolul...
Ca să numai vorbim despre modelul de frumuseţe al păpuşilor cu care se joacă fetele noastre, despre care am mai scris şi aici
Încep să cred cu o tărie din ce în ce mai mare că în şcoala românească chiar sunt necesare ore de cunoaştere şi autocunoaştere, ore în care elevii să facă o excursie către propriile lor suflete, pentru a-şi crea o imagine de sine corectă. Pentru a şti unde se află în raport cu tendinţele lumii, pentru a şti unde să se oprească în procesul de imitare a modelelor...care se dovedesc de multe ori a fi o himeră.
Şi, pentru a închide ca un cerc micul meu discurs, trebuie să spun că moda care mi se potriveşte este cea care îmi place, care mă face să mă simt în pielea mea. Pentru că, în fond, tendinţele modei sunt rezultatele imaginaţiei unor creatori de modă...şi atât!
Sau, mai bine spus, ce aş fi făcut dacă, chiar şi în zilele noastre, aş fi fost obligată să ţin pasul cu moda? Cu siguranţă aş fi fost în afara tuturor legilor modei.
Nu pot sta în Patul lui Procust! ŞI mă uit cu uimire la fetele care se aşează cu atâta ardoare în el. Cum îşi mai taie un călcâi sau un deget mare, pentru a putea încăpea în pantof.
Îmi amintesc de o poveste cu tâlc pe care ne-a împărtăşit-o profa noastră de "Psihologia Adolescentului", la tema "Imaginea de sine". Se pare că, pentru multe adolescente, Kate Winslet a fost un soi de idol, mai ales după succesul Titanicului. Ei bine, într-un interviu, a recunoscut că, în urma şedinţelor foto, stiliştii o mai ajustau pe calculator, "lucrându-o" până atingea imaginea unei sirene. Ei bine, această sirenă se întipărea în memoria vizuală a adolecentelor, care preferau să atingă limita anorexiei, numai să fie precum idolul lor. Şi când colo, idolul...
Ca să numai vorbim despre modelul de frumuseţe al păpuşilor cu care se joacă fetele noastre, despre care am mai scris şi aici
Încep să cred cu o tărie din ce în ce mai mare că în şcoala românească chiar sunt necesare ore de cunoaştere şi autocunoaştere, ore în care elevii să facă o excursie către propriile lor suflete, pentru a-şi crea o imagine de sine corectă. Pentru a şti unde se află în raport cu tendinţele lumii, pentru a şti unde să se oprească în procesul de imitare a modelelor...care se dovedesc de multe ori a fi o himeră.
Şi, pentru a închide ca un cerc micul meu discurs, trebuie să spun că moda care mi se potriveşte este cea care îmi place, care mă face să mă simt în pielea mea. Pentru că, în fond, tendinţele modei sunt rezultatele imaginaţiei unor creatori de modă...şi atât!
Hehehehe,Cora...intru si eu in clubul tau cu la moda este cu ce ma simt eu bine!:))))
Eu de cand ma stiu am fost o nonconformista....cand se purta tocul cui,eu ma incaltam cu pantofi patratosi.Cand se purta stilul sport,eu umblam in sacou si cravata....deci eu sunt mereu pe invers...si intotdeauna m-am imbracat asa cum mi-a sta mai bine pe silueta si cum m-am simtit mai bine...si nu voi intelege niciodata tinerele fete plinute si durdulii care vor neaparat sa fie la moda si poarta pantaloni cu talie joasa si tricouri mulate si pana la buric,de prin care le atarna "gratios" sunculitele pe afara...Stateam si ma intrebam daca fatucile astea au oglinzi acasa?!
In rest...sa auzim de bine!!!!:))))
Pentru ca esti cuminte si draguta totdeauna un premiu dragalas:ciocolata si zahar,vino iute de'l ridica!te pup!
Asa este! Porti ce iti sta bine, ce te avantajeaza.
Asta fac si eu, desi sunt o slabanoga si as putea purta aproape orice.
Numai bine!
Asta-i moda Cora...aia care o alegi tu. Singura data cind o sa las pe altcineva sa aleaga pentru mine ce sa imbrac va fi...ultima data. Si atunci chiar ca nu-mi mai pasa...