Nu am cuvinte să descriu tăria cu care mi-am dorit pe la vreo 7-8 ani să am o păpuşă aşa cum vedeam în reclamele frumos animate de pe posturile străine (în special nemţeşti) de televiziune. În cele din urmă am primit .. vreo două deodată...zvelte, cu picioare drepte şi luuungi, cu un bust de invidiat, asemănătoare fotomodelelor din zilele noastre. Bineînţeles, pe urmă aveam vreo 6-7 astefle de fotomodele. Şi cred că, în subconştient mai aveam ceva ce mi-a rămas în minte şi azi. Tipul de frumuseţe feminină inoculat! Apreciez femeile înalte, cu picioare până-n gât şi cu oarcecare ruşine afirm că sunt frustrată că nu sunt ca ele.
Chiar ieri, plimbându-mă printre rafturile unui supermarket, am văzut asemenea păpuşi şi am conştientizat că ele sunt formatoare de stereotipuri. Copilele, adolescentele de mai târziu, îşi imprimă acest model de frumuşeţe care le vor fi ulterior grilă de "măsurat" lumea şi chiar pe ele însele. Şi nu este exclus ca, în complementaritate cu 90-60-90 -ul fotomodelelor, să planteze în mintea fetelor că aceasta este perfecţiunea, perfecţiune care este atât de greu de atins! Consecinţele? Frustrări, diete, operaţii estetice, poate chiar anorexie...Soluţia? Educaţia în spiritul acceptării de sine, formarea unei imagini de sine corecte şi sănătoase!