- "Scoateţi o foaie de hârtie!"
- "Dăm test?"
Anunţat sau nu, testul scris dă emoţii oricărui elev. Rup cu aceleaşi emoţii hârtii de la mijlocul caietului, îşi scriu numele în partea stângă, notează data şi Test la... în centru. Notele mari depind de cât de bine au învăţat, de ce coleg stă lângă ei sau de ... neatenţia profesorului.
Totuşi, ce se ascunde în spatele acestor teste scrise? Evident, dorinţa profesorului de a evalua parcursul fiecărui elev, de a nota progresul sau regresul fiecăruia.
Un test nu poate fi construit la întâmplare. Fiecare profesor are în vedere nişte obiective, trebuie să cunoască tehnici de construire a itemilor - care să se plieze cât mai bine pe tipul de achiziţie pe care doreşte să îl evalueze şi trebuie să îşi formuleze un barem de apreciere şi notare a lucrărilor.
De ce trebuie neapărat să se ţină cont în construirea itemilor de tipul de achiziţie ce se doreşte a fi evaluat? Pentru că sunt itemi care se potrivesc unui anumit tip de competenţe şi sub nicio formă altui tip. De exemplu, nu pot evalua niciodată printr-un item de tip grilă dacă un elev se exprimă corect şi coerent. Sau, pur şi simplu dacă ştie să scrie corect. Aşa cum, de asemenea, el nu indică sub nicio formă originalitatea elevului sau aptitudinile lui creatoare.
De aceea, într-un test scris, profesorul trebuie să folosească mai multe tipuri de itemi - obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi, pentru a se asigura că evaluează un palier cât mai larg de achiziţii.
Aş vrea să mă opresc cu precădere asupra itmilor de tip grilă, pentru că există o tendinţă din ce în ce mai mare de utilizare a lor în diverse medii şcolare.
Evident, testele care conţin numai itemi de tip grilă sunt cele mai uşor de corectat şi de notat. Probabil de aceea universităţile cu număr exorbitant de studenţi aleg această formă de evaluare.
Totuşi, ce evaluăm prin acest tip de itemi? Evident, o arie foarte restrânsă de achiziţii.
Urmând taxonomia lui Bloom, care ierarhizează procesele gândirii de la simplu înspre complex - dobândirea de cunoştinţe, înţelegerea acestora, aplicarea lor în contexte noi, analiza, sinteza şi evaluarea (emiterea de judecăţi de evaluare asupra unor informaţii, cunoştinţe etc.)
Itemii de tip grilă pot merge cel mult până la aplicare, ajung acolo chiar forţat şi numai printr-o iscusinţă deosebită a profesorului. De cele mai multe ori, evident, nu se apelează decât la dobândirea de cunoştinţe.
Este probabil o tendinţă a învăţământului românesc, despre care cred că e enervant de longevivă, de a umple capul elevilor cu exagerat de multe cunoştinţe, pe care ei le tocesc, uneori neînţelegându-le (şi, evident, nici măcar treapta a doua a lui Bloom nefiind atinsă). Iar itemii aceştia se potrivesc ca o mănuşă acestei obsesii a învăţământului românesc de a forma "savanţi".
Spuneam la începutul postării că nota depinde şi de cât de mult au studiat elevii, dar şi de cât de norocoşi sunt. Evident, e uşor de suflat sau de copiat: la 1 - c, la 2 - b, la 3 - b. Astfel, nu reuşim să evaluăm decât cunoştinţele unui singur elev şi capacitatea altora de a se "inspira" de la el.
Utilizarea în exces a grilelor mi se pare periculoasă, căci induce cu uşurinţă în eroare profesorul în legătură cu progresul elevilor, ineficientă - căci rezolvarea corectă a unor grilă nu vorbeşte deloc despre creativitatea şi originalitatea elevilor, neuitând că acesta este una dintre părţile esenţiale ale idealului educaţional.
Nu aş vrea să se înţeleagă faptul că sunt total împotriva acestui tip de itemi. Mi se pare că au locul lor corect şi bine definit într-un test. Chiar şi eu îi folosesc în evaluarea scrisă. Dar cu multă precauţie şi întotdeauna alături de un eseu.
- "Dăm test?"
Anunţat sau nu, testul scris dă emoţii oricărui elev. Rup cu aceleaşi emoţii hârtii de la mijlocul caietului, îşi scriu numele în partea stângă, notează data şi Test la... în centru. Notele mari depind de cât de bine au învăţat, de ce coleg stă lângă ei sau de ... neatenţia profesorului.
Totuşi, ce se ascunde în spatele acestor teste scrise? Evident, dorinţa profesorului de a evalua parcursul fiecărui elev, de a nota progresul sau regresul fiecăruia.
Un test nu poate fi construit la întâmplare. Fiecare profesor are în vedere nişte obiective, trebuie să cunoască tehnici de construire a itemilor - care să se plieze cât mai bine pe tipul de achiziţie pe care doreşte să îl evalueze şi trebuie să îşi formuleze un barem de apreciere şi notare a lucrărilor.
De ce trebuie neapărat să se ţină cont în construirea itemilor de tipul de achiziţie ce se doreşte a fi evaluat? Pentru că sunt itemi care se potrivesc unui anumit tip de competenţe şi sub nicio formă altui tip. De exemplu, nu pot evalua niciodată printr-un item de tip grilă dacă un elev se exprimă corect şi coerent. Sau, pur şi simplu dacă ştie să scrie corect. Aşa cum, de asemenea, el nu indică sub nicio formă originalitatea elevului sau aptitudinile lui creatoare.
De aceea, într-un test scris, profesorul trebuie să folosească mai multe tipuri de itemi - obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi, pentru a se asigura că evaluează un palier cât mai larg de achiziţii.
Aş vrea să mă opresc cu precădere asupra itmilor de tip grilă, pentru că există o tendinţă din ce în ce mai mare de utilizare a lor în diverse medii şcolare.
Evident, testele care conţin numai itemi de tip grilă sunt cele mai uşor de corectat şi de notat. Probabil de aceea universităţile cu număr exorbitant de studenţi aleg această formă de evaluare.
Totuşi, ce evaluăm prin acest tip de itemi? Evident, o arie foarte restrânsă de achiziţii.
Urmând taxonomia lui Bloom, care ierarhizează procesele gândirii de la simplu înspre complex - dobândirea de cunoştinţe, înţelegerea acestora, aplicarea lor în contexte noi, analiza, sinteza şi evaluarea (emiterea de judecăţi de evaluare asupra unor informaţii, cunoştinţe etc.)
Itemii de tip grilă pot merge cel mult până la aplicare, ajung acolo chiar forţat şi numai printr-o iscusinţă deosebită a profesorului. De cele mai multe ori, evident, nu se apelează decât la dobândirea de cunoştinţe.
Este probabil o tendinţă a învăţământului românesc, despre care cred că e enervant de longevivă, de a umple capul elevilor cu exagerat de multe cunoştinţe, pe care ei le tocesc, uneori neînţelegându-le (şi, evident, nici măcar treapta a doua a lui Bloom nefiind atinsă). Iar itemii aceştia se potrivesc ca o mănuşă acestei obsesii a învăţământului românesc de a forma "savanţi".
Spuneam la începutul postării că nota depinde şi de cât de mult au studiat elevii, dar şi de cât de norocoşi sunt. Evident, e uşor de suflat sau de copiat: la 1 - c, la 2 - b, la 3 - b. Astfel, nu reuşim să evaluăm decât cunoştinţele unui singur elev şi capacitatea altora de a se "inspira" de la el.
Utilizarea în exces a grilelor mi se pare periculoasă, căci induce cu uşurinţă în eroare profesorul în legătură cu progresul elevilor, ineficientă - căci rezolvarea corectă a unor grilă nu vorbeşte deloc despre creativitatea şi originalitatea elevilor, neuitând că acesta este una dintre părţile esenţiale ale idealului educaţional.
Nu aş vrea să se înţeleagă faptul că sunt total împotriva acestui tip de itemi. Mi se pare că au locul lor corect şi bine definit într-un test. Chiar şi eu îi folosesc în evaluarea scrisă. Dar cu multă precauţie şi întotdeauna alături de un eseu.
Da!Din pacate traim o realitate
cruda.Politica!Bat-o vina.Acolo unde au intrat multi mediocrii
si oameni fara capatai.
In 20 de ani au lasat cultura de
izbeliste, folosind tot felul de ineptii.Iar cand vre-unul incearca ceva aproape de normalitate se izbeste ca de ... un zid!
Felicitari pentru atitudine.
Foarte buna postarea Cora, si ai mare dreptate, cu toate ca de mute ori si elevii si profesorii prefera evaluarea pe tip grila, aceasta modalitate nu arata cu adevarat capacitatea...pe grila poti sa dai raspuns corect sau incorect nu sti termenul exact ai pierdut, la evaluarea scrisa daca ai macar cateva notiuni si reusesti sa intelegi subiectul si problema poti sa rezolvi foarte usor...
sunt pro testelor scrise!
Profesorul, poate decide o nota mai reala decat la un test grila!
Acolo, se pot exprima si la intamplare - si daca e noroc, se pot atinge scoruri maxime, pe degeaba!
Parerea mea este ca testele grila sunt binevenite cand nu avem chef sa invatam sau la o materie care necesita multe calcule, gen matematica, fizica, chimie si informatica. Totusi, e destul de urat ca cineva sa invete bine bine, iar altii sa copieze de la el si sa ia toti aceeasi nota, eventual una mare.
Domnule Negoita, ne furam caciula unul altuia in lumea asta! E un cerc vicios si ma tem ca ne intoarcem la formele fara fond.
Dar, ce faci cand elevul rezolva testul prin varianta "ala-bala-portocala" si nimereste la un test majoritatea raspunsurilor!? Chiar daca ulciorul nu merge de multe ori la apa!
(Sub)semnat sau (re)semnat, Fortuna :))
Cristina, asta-i scoala romaneasca....cu multe informatii inutile...ne facem ca-nvatam...de fapt copiem.
orianda, no comment! Ai dreptate!
Ale, raspunsul tau e tipic elevului din romania. Furam cat putem, ca si asa nu ne ajuta la nimic atatea teorii...
Gabrielle, nu facem nimic! Fugim de teste grila! :) Eu o fac...altii isi posteaza grilele pe site si le rezolva studentii pe forum...
Cora, recunosc. Ai dreptate.
cORA!SCUMPA!TE ROG SA TRECI PE LA MINE SA RIDICI 3 PREMII PT.TINE DE LA MINE CU DRAG!O ZI FRUMOASA!
Intereseaza-te cum se dau lucrari de evaluare la mariel facultati din SUA! Folosesc numai itemii de tip grila!!! Asta e un nou model spre care se tinde!!!! Dana
Stiu foarte bine cum se dau examenele in SUA si cat pret se pune pe grile. Stiu ca exista banci de itemi grila. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu de acord cu tendinta asta! Mai ales in evaluarea continua...
... aoleu ce uram faza aia cu "scoateti o foaie de hirtie". Incerca sa o dam noi cotita da' nu ne iesea intitdeauna ...
şi totuşi... itemii de tip grilă sunt foarte greu de formulat (e mai simplu un examen tip eseu care pune în valoare memoria). Vorbesc ca absolvent de pedagogie, dar şi ca prodesor de 7 ani. Tre să fii deştept ca să formulezi itemi grilă de valoare...
oricum, evaluarea trebuie să combine eseul (din păcate la universităţile de stat eseul este mult prea des folosit) cu itemi grilă...
Cora putini sunt profesorii care chiar stiu sa realizeze un test de tip grila. Si trebuie sa recunosc ca acestia chiar exista! Tin minte ca aveam un examen la facultate pentru care mi-am invatat o saptamana intreaga. Imi placea, nu mi se parea greu. Ghici ce? Nu am luat examenul. De ce? Pentru ca grila mi s-a parut atat de confuza, atat de destept facuta incat m-a derutat total. Pe langa problema asta cu grila mai e si problema cu testul de tip eseu, si asta pentru ca exista foarte multi profesori in universitati care au trecut de 60 si...ani...si ce crezi? Simturile ii cam lasa, de ce ti-ar citi tie tot eseul cand e mai simplu sa scanezi si sa arunci o nota. Dupa cum spune celebra replica "Binele o duce rau in Romania".
Ana Maria, ma tem ca daca acei itemi te induceau in eroare...nu erau tocmai bine construiti.
Parerea mea e ca oricum ar fi construita, o grila apeleaza adesea numai la memorie.
Cat despre profesorii in varsta, am avut si eu o gramada, dar niciunul nu s-a "incurcat" cu grile. Ma tem ca grilele sunt mai degraba o gaselnita modernista a tinerilor.
Depinde si de cum sunt facute grilele. Din pacate, pe parcursul a doua facultati (minus un an cat mai am la una :P ) eu nu tin minte sa fi avut decat un singur profesor capabil sa alcatuiasca o grila inteligenta, care sa solicite intr-adevar gandirea si nu capacitatea de a memora... sau norocul. Insa la acelasi prof s-a dat si scris si oral la examen. Si asa mi se pare mie ca e cel mai bun mod de evaluare. Grila (dar bine facuta!) + examen scris si oral sau doar oral.