Exact in ziua in care era numit noul inspector scolar general, in persoana profesorului Constantin Tudor, o veste tragica a zguduit Inspectoratul Școlar Judetean (ISJ) Calarasi. Toate cadrele didactice din institutie vorbeau despre moartea fostului inspector scolar general, profesorul Lucian Pavel. Profesorului Pavel, in varsta de 67 de ani, i s-a facut rau in seara de 11 mai a.c., in timp ce se afla in fata blocului in care locuia. La putin timp dupa aceea, Lucian Pavel a incetat din viata. Diagnosticul pus de medici a fost de infarct miocardic. Va reamintim ca profesorul Pavel s-a aflat la conducerea ISJ Calarasi timp de trei ani, in perioada 2005 - 2008. Intre 2004-2008, Lucian Pavel a avut un mandat de consilier judetean ca reprezentant al Partidului National Liberal (PNL). Din anul 1994 si pana in prezent, fostul inspector scolar general a predat ca lector strain la Facultatea de Filologie din Belgrad. De asemenea, acesta era membru al Academiei Romane. Timp de trei ani, cat a fost la conducerea Inspectoratului scolar, Lucian Pavel a reusit sa fie exemplu de urmat pentru cei din jurul sau. Profesoara Silviana Șestacovschi declara in momentul in care a preluat functia de inspector scolar general, ca incearca sa pastreze linia trasata de inspectorul Pavel. Ieri, la predarea mandatului de inspector scolar general, profesoara Șestacovschi a adus, cu lacrimi in ochi, un ultim omagiu fostului inspector scolar general. La aflarea vestii, inspectorii scolari au avut numai cuvinte de lauda la adresa fostului sef al inspectoratului scolar.
12.05.2009, autor Luminita MORARU
(Material preluat de pe http://www.observatorcl.info/index.php)
Nu pot decât să mă aliniez tuturor celor care regretă trecerea în veşnicie a domnului profesor. L-am cunoscut prin cuvintele de laudă ale fostului meu diriginte, domnul profesor Marian Ursu, despre care intuiesc că l-a avut drept model, prin cuvintele de laudă ale dumnului profesor Ioan Neacşu, care lucrează şi în minister şi cu care a colaborat. Şi nu în ultimul rând, din cele povestite de mama mea, ca director al unei unităţi de învăţământ. Dar, dincolo de toate acestea, consider că pentru întregul său parcurs profesional merită să ne plecăm capetele şi să rostim o mică rugăciune: Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească!
PS. Mi-ar fi plăcut să văd şi pe olteniteanul.ro un omagiu pentru cel care va rămâne un om de cultură reprezentativ pentru Olteniţa.
UPDATE: Tocmai m-am întors de la capela unde este depus trupul neînsufleţit al domnului Pavel. Linişte, puţină lume, puţine cadre didactice şi familia îndurerată...M-aş fi aşteptat să văd mai multă lume, mai mulţi profesori, care să stea la priveghi...Gustul pe care îl am în suflet este unul răscolitor. Mi-am amintit încă o dată "cât de muritori" suntem...
O lacrima pentru cel care a fost un si va ramane un simbol al invatamantului oltenitean!P.S. In sfarsit, a aparut articol si pe Olteniteanul.ro.Dar parca preluat din Observatorul de Calarasi , cu aceeasi fotografie in plus niste amanunte legate de momentul decesului care nu cred ca isi aveau locul in ceea ce s-ar fi dorit un omagiu adus marelui om al scolii.
Eu cred totusi, ca domnul profesor a fost totusi apreciat si in timpul vietii! Stiu sigur ca cei din minister l-au rugat sa vina pe postul de inspector general in Calarasi, tocmai pentru ca este un om merituos.
Pentru Anonim: Nu, nu este acelasi material preluat de pe site-ul Observatorul de Calarasi. Cea care a preluat informatia de pe site sunt eu. Pe Olteniteanul.ro apare altceva. Si ma bucur ca s.a scris ceva...
Da-mi voie sa te contrazic1 stiu ca tu ai preluat articolul din Observatorul dar cel de pe olteniteanul a reprodus cam ce s-a spus acolo, de ce sa nu recunoastem?
a mai adaugat vreo 2 floricele si gata! a iesit stirea1 M-as fi asteptat sa fie scris ceva mai din suflet , asa cum ar fi meritat un asemenea om1
Bine ca nu au scris dupa inmormantare!
Ce e viata omului... atarnam de un fir de ata din pacate! Si e trist sa vezi cum in ziua de azi oamenii se sting numai in jurul varstei de 60 de ani:(
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Nu se ridica prea multi oameni la valoarea profesorului Pavel Lucian.
Premiul pentru excelenta i se cuvine cu prisosinta. Dar asta inteleg doar oamenii de mare valoare sufleteasca, pe cand ceilalti, datorita faptului ca sunt constienti cat sunt de mici se comporta ca atare. Asta este si explicatia pentru ceea ce si cum publica stirea asa numitul site MILESCIAN " Olteniteanul.ro".
Pentru a respecta memoria profesorului Pavel trebuie doar sa ignoram acest site comercial si sa nu uitam ca oamenii mari traiesc vesnic iar cei mici se iluzioneaza singuri ca sunt mari, uitand deliberat ca "vine o zi" in care toti ajungem sa fim egali.
Toate omagiile noastre profesorului Pavel si Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!
Veşnicie în pace, Excelenţă!
L-am cunoscut în anul 2005, în cadrul unei discuţii aprinse cu câţiva primari călărăşeni, reclamaţi de către sindicatul din învăţământ că nu decontează cheltuielile de deplasare ale unor cadre didactice la şcolile din comunele lor. În ciuda unor demersuri prealabile pentru intrarea în legalitate, problema trena iar tensiunea tindea să se acumuleze pe zi ce trecea. Stilul notificărilor epistolare şi al amabilităţilor de conversaţie telefonică nu dădea roade!
Iritat de perpetuarea conflictului şi potenţialul său impact asupra şcolarilor, am invitat părţile la analiză şi dialog, sub auspiciile instituţiei prefectului. Destul de pus pe harţă, am ajuns rapid la concluzia că ambele tabere erau la fel de culpabile în faţa legii. Profesorii nu făceau toate deconturile conform cerinţelor contabile, iar primarii respectivi considerau că plata deplasărilor este un fel de “droit du seigneur”, chestiune interpretabilă şi strict opţională.
După ce am dezbătut subiectul cu destulă înverşunare, am observat că la periferia diferendului verbal rămăsese tocmai inspectorul şcolar general. Fuma şi ne observa… L-am invitat, fireşte, să îşi precizeze poziţia. Aveam să asistăm la o scurtă demonstraţie de tact şi diplomaţie. Cu puţine cuvinte şi mult calm a reuşit să pună capăt ciorovăielii, tranşând definitiv soluţia. De atunci am început să-l salut, pe jumătate în glumă, dar şi jumătate serios, ca pe un ambasador al păcii: “Vă salut, Excelenţă!”
În anii ce au urmat, am avut onoarea de a-i fi alături domnului profesor Lucian Pavel, la marile competiţii şcolare internaţionale pe care le organiza. “Ion Barbu – Dan Barbilian” sau “Dunărea şi Dunărea” au fost excelente prilejuri de a aduce în Călăraşi mii de tineri competitori, dar şi mari personalităţi ale culturii, pe care m-am bucurat să le cunosc. Avea darul de a fi egalul natural al unor Eugen Simion, Marius Sala, Dan Berindei ori Silviu Angelescu, ca să menţionez doar câţiva dintre academicienii pe care a avut eleganţa de a mi-i prezenta.
Am traversat împreună vâltoarea anilor cu inundaţii, care au fost urmaţi de etapa celor mai mari investiţii din istorie în refacerea şi modernizarea şcolilor din judeţul Călăraşi. Profesorul de literatură se transformase în diriginte itinerant de şantier şi organizator de licitaţii ce refuza “recomandările politice”.
Între consultările la care îl invita frecvent ministrul învăţământului şi drumurile către studenţii săi de la Facultatea de Filologie din Belgrad, îmi făcea cinstea de a mă vizita. Fuma cinci ţigări, bea două guri din ceaşca de cafea “de proastă calitate” la care îl invitam şi parcurgeam împreună fascinante şi imprevizibile trasee istorice, literare, ecumenice. M-a invitat de nenumărate ori să-l vizitez la Olteniţa, oraş de suflet pentru amândoi. Domnia sa, giurgiuvean, eu, brăilean…
Am amânat zilele întâlnirii, aşa cum un gurmand păstrează bucatele cele mai alese pentru momente de tihnă. Rămăsese stabilit să caute articolele scrise în China, studiile creionate la Belgrad şi să le adunăm într-o operă care să ne dea nouă, celorlalţi, privilegiul de a cunoaşte ceea ce dânsul cu strădanie descoperise. N-a mai fost posibil. A trecut în Eternitate tocmai atunci când părea mai mulţumit ca oricând.
S-a dovedit că am avut dreptate atunci când îi spuneam că nu atât cărţile scrise ci zecile de instituţii de învăţământ din judeţul Călăraşi, pentru a căror refacere şi modernizare a trudit, vor rămâne opera sa, clădită din cărămidă şi beton. O operă dedicată Şcolii. Exegi monumentum! Excelentă realizare… Excelenţă!
Veşnicie în pace!
pentru Anonim: Nu stiu cum o fi ssite-ul, dar e bine ca exista. Decat deloc...Cu toate astea, mi s-ar fi parut normal ca stirea sa apara la fel de repede pe cat apareau si cele despre accidentele alea...In fine! Ideea e ca mie imi plac atat de cei care lucreaza la el, cat si mnca lorcu anumite exceptii din cand in cand :)
Pentru CC: Va multumesc ca ati folosit spatiul meu virtual pentru a lasa povestea unor experiente atat de nobile despre domnul profesor. Ma alatur regretului si durerii dumneavoastra!
Pacat cand oamenii valorosi capata adevarata valoare odata cu disparitia lor din aceasta lume.
Dumezeu sa-l ierte!
Iti dau dreptate si-mi cer scuze!
Paul, eu tind sa cred ca oamenii l-au valorat si l-au respectat pe domnul Pavel si in timpul vietii. Sa ma contrazica cineva, daca nu e asa! Dar eu asa stiu, ca era recunoscut de toata lumea, respectat, pentru ca a lasat URME pe unde a trecut.
ceea ce I was privire pentru, multumesc
A fost cercetator asociat al Academiei, nu membru. Eu inteleg ca statuia face pe om, dar sa ne pastram masura.
Iertată să fie lipsa măsurii autoarei de la care am preluat materialul! Cu drag, Cora - absolventă a Școlii în curtea căreia a fost plasată statuia, viitoare absolvitoare (sic!) de Spiru Haret! :) Zile magice!