Anul trecut pe vremea asta cam încheiam socotelile cu facultatea. Mai aveam de dat examenul de licenţă. Dar terminasem sesiunea, avusesem ultimul curs (am să ţin minte toată viaţa acel ultim curs - Managementul Resurselor Umane, unde am lăsat deoparte frântura de materie pe care trebuia să ne-o mai predea domnul profesor, pentru că l-am invitat pe domnul profesor la un pahar de vorbă, schimburi de păreri la finalul facultăţii. Ne-am împărtăşit proiectele de viitor, ne-am luat La revedere!). Ce a rămas după un an? Aproape tot ce am studiat, prietenii, vise - care acum au început să se împlinească.
Pot să spun cu mâna pe inimă că anii studenţiei au fost cei mai frumoşi din viaţa mea. Am studiat ce îmi place, mi-am consolidat prietenii puternice, am trăit cu intensitate maximă atât bucuriile cât şi necazurile ce mi-au fost date să le întâmpin.
Cum am ajuns să fiu studentă la Pedagogie? POate o să vi se pară amuzant, dar aproape toată clasa a 12-a am ţinut-o sus şi tare că vreau să dau la Ştiinţe Politice. Am pregătit un ditamai dosarul...Culmea, am şi fost admisă! Numai că după Bac, unde am obţinut o medie care ştiam că îmi asigură un loc bun la orice facultate, mi-am schimbat planurile. Chiar cu o seară înainte să merg să îmi depun dosarul la FSPUB. Eram cu mama şi Răzvan pe bancă, îşi făceau ei planuri cum să ajungem la sediul facultăţii, ce troleu să luăm. Eu stăteam cu pe gânduri, după care le-am dat vestea: Eu nu mă mai duc la nicio Stiinţă Politică. Eu vreau la Pedagogie. Cred că mocnise dorinţa de a fi EDUCATOR în mine de o grămadă de vreme. Poate din clasa I când îmi imaginam că sunt învăţătoare, îmi făceam catalog, ascultam păpuşile, le puneam note şi le certam când nu învăţam. Renunţasem pe parcurs la visul meu pentru că ştiam că salariile sunt mici, iar eforturile unui cadru didactic sunt foarte mari şi prost răsplătite. Nmai că am avut atunci curajul să îmi iau inima în dinţi şi să spun: NU! Am gândit că orice ar fi, dacă practic cu plăcere, găsesc eu o soluţie să fac şi bani în plus. Şi aşa am mers numai la FPSE, am depus dosarul, am intrat...a doua pe lista...:)ceea ce mi-a asigurat în primul an salariul meu de studentă - Bursa (pe care, de altfel, am obţinut-o în fiecare an universitar - deh, am fost studioasă!).
Mi-a fost tare greu la început. Departe de mama, departe de casă, departe de Răzvan. Colegi noi, materie multă. Limbaj pe care cu greu l-am deprins (Îmi amintesc că stăteam cu Pedagogia domnului profesor Cucoş în braţe şi cu dicţionarul lângă mine...aşa de încifrat mi se părea limbajul). Am început să mă acomodez de abia prin al doilea semestru. Când a început să-mi placă la facultate. Am cunoscut-o pe Corina (căreia îi sunt datoare vândută pentru tot ce a făcut pentru mine în toată perioada asta!!!), m-am împrietenit cu Corina, Simona, Nina, Andreea - cel mai bine, dar şi cu alte colege.
Anul II de facultate cred că a fost cel mai fructuos. Şi pentru că anii studenţiei nu aduc cu ei numai cursuri, ci şi viaţă de cămin, cum să nu pot aminti de roşcata mea preferată, una dintre cele mai minunate persoane pe care le-am întâlnit, după care am plâns zile în şir după ce am părăsit căminul? Da, chiar ea, Ştefania, sora mea de suferinţă într-un cămin...pe care nici nu ştiu cum să-l descriu...
Mediul academic mi-a format un stil de învăţare sănătos, mi-a format un mod de lucru organizat, am învăţat să lucrez în echipă, să pun în valoare creativitatea mea, să dau frâu liber întregii energii ce stătea până atunci bine ascunsă în mine.
Toţi profesorii cu care m-am întâlnit în facultate sunt adevăraţi pedagogi, de la care am furat câte un pic de ştiinţă, un pic de meserie.
Mi-e dor de studenţie - deşi şi acum tot studentă mă numesc pentru că sunt la Master. Dar mi-e dor de acea studenţie: când singura mea preocupare era facultatea, când nu munceam, când aveam grijă numai de mine. A zburat un an..or să mai zboare muuuulţi de acum încolo, iar eu am să rămân cu acelaşi gust plăcut ai anilor de studenţie.
********************************************************************************

Ceea ce am surprins în acest colaj este o mică parte din viaţa de student: prezentări de proiecte, lucrul în echipă, prietenii, marele Brad de Crăciun din holul facultăţii:)
*********************************************************************************
Vă promit că am să revin, la timpul potrivit, şi cu amintiri de la Balul de absolvire şi de la Festivitatea de Absolvire (dar vreau să o fac când se împlineşte fix un an de la aceste evenimente).