Mă întreb de multe ori de ce nu mai au elevii stare. De ce se mişcă tot timpul, de ce ar ieşi din bancă din două în două minute, de ce nu se pot concentra mai mult de un sfert de oră. Aţi putea spune că suferă de ADHD. Aproape toţi? Nu cred (oricum, treaba asta cu ADHD-ul mi se pare neclară şi un pic susectă...poate am să scriu cândva şi despre asa...). Consider că principala cauză a acestui tip de comportament este faptul că elevii nu sunt învăţaţi cu un stil de învăţare aşezat, ordonat. De ce? Păi, hai să ne aruncăm privirea pe fereastra unei grădiniţe să vedem cum se petrec activităţile de învăare acolo.
O să vedem o sală de grupă frumos aranjată, colorată, împărţită pe arii de stimulare (Artă, Ştiinţe, Biblioteca etc). Ce trebuie să facă acei copii în aceste arii? Păi, spare că la un anumit moment al zilei, copiii trebuie să îşi aleagă un domeniu - pe care îl preferă - unde să lucreze. Educatoarea, minunea aceasta de cadru didactic, ar trebui să fie prezentă în toate aceste arii de stimulare, penru a-i sprijini pe toţi. Eh, asta e doar în teorie. În practică, avem copii care fug de colo colo, care deşi aleg domeniul Ştiinţe, peste două minute constată că e mai frumos la Arte, lasă totul baltă acolo şi se duce la Ştiinţe. Sau, mai bine, se duc după educatoare, care se plimbă cu neobosire între aceste colţuri.
Şi acum...noua găselniţă a unor oameni care chiar nu cunosc psihologia copilului, care probabil nu au mai intrat la o grup de copii de 10 ani, care stau cu fundul pe un scaun în minister şi sunt taaaaaaaare creativi. Şi au inventat activităţile integrate, pe care le-au şi impus aproape ca obligatorii în învăţământul preşcolar. Ca idee, teoretic, pare o foarte bună idee. Activităţile se leagă între ele, sunt complementare, activităţile sunt transdisciplinare.
Numai că, vai! Rezultatele sunt monstruoase. Cum se întâmplă activităţile integrate în grădiniţe:
La activităţile comune, educatoarea trebuie să găsească un moment în care să lege cele două tipuri de activităţi. De pildă, avem Domeniul Limbă şi Comunicare şi Estetic şi creativ. Să presupunem că cei mici memorizează o poezie despre primăvară, după care trebuie să picteze un tablou de primăvară, cu aspecte pe care le-au învăţat în poezie. Numai că aceste activităţi se întrepătrund. Adică, la un moment dat te opreşti cu memorizarea, treci la pictură, după care te mai întorci niţel la memorizare. Poftim? Păi, ce înţelege copilul meu? Nimic. Doar că se plimbă de colo colo. Ce să vorbim de finalizarea unei activităţi? Ce să mai vorbim despre un fir logic pe care copilul să-l urmeze? Oricum, precară, atenia celui mic este supusă chinului de a trece de la o activitate la alta, ddupă care să revină la ce făcea mai înainte. Nu ştiu cine îşi imaginează că un copil de trei anişori poate să facă faţă acestor solicitări. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu este timp de pauză. Copiii lucrează la foc continuu. Teoretic. Căci practic...cere unui voie să bea apă, cer toţi, cere unul voie la toaletă, mai cer încă 10. Şi uite aşa se sfarâmă farmecul ... activităţilor integrate.
Să fim înţeleşi: mi se pare minunată ideea de a ne folosi de transdisciplinaritate, de a face transferul a ceea ce copiii învaţă la un domeniu către un alt domeniu. Dar nu aşa. Nu intercalând activităţile, nu nefinalizând o sarcină ca să trecem la altă sarcină, pentru ca apoi să ne întoarcem. Păi, ce stil de lucru creăm la acel copil? De ce ne mai mirăm că nu au stare? S-ar plimba elevii mei, aşa cum se plimbau la grădiniţă între ariile de stimulare. Da, pot spune fără niciun fel de teamă de a greşi. Copilul trebuie deprins încă din grădiniţă cu un stil de învăţare algoritmizat, ordonat. Aşa se învaţă să facă faţă cerinţelor şcolare. Şi tipului de învăţare şcolară..sau scolastică.
Numai că în învăţământul românesc nu există nicio coerenţă, nicio continuitate între învăţământul preşcolar şi cel primar. Şi singurii care au de suferit sunt, bineînţeles...copiii!
O să vedem o sală de grupă frumos aranjată, colorată, împărţită pe arii de stimulare (Artă, Ştiinţe, Biblioteca etc). Ce trebuie să facă acei copii în aceste arii? Păi, spare că la un anumit moment al zilei, copiii trebuie să îşi aleagă un domeniu - pe care îl preferă - unde să lucreze. Educatoarea, minunea aceasta de cadru didactic, ar trebui să fie prezentă în toate aceste arii de stimulare, penru a-i sprijini pe toţi. Eh, asta e doar în teorie. În practică, avem copii care fug de colo colo, care deşi aleg domeniul Ştiinţe, peste două minute constată că e mai frumos la Arte, lasă totul baltă acolo şi se duce la Ştiinţe. Sau, mai bine, se duc după educatoare, care se plimbă cu neobosire între aceste colţuri.
Şi acum...noua găselniţă a unor oameni care chiar nu cunosc psihologia copilului, care probabil nu au mai intrat la o grup de copii de 10 ani, care stau cu fundul pe un scaun în minister şi sunt taaaaaaaare creativi. Şi au inventat activităţile integrate, pe care le-au şi impus aproape ca obligatorii în învăţământul preşcolar. Ca idee, teoretic, pare o foarte bună idee. Activităţile se leagă între ele, sunt complementare, activităţile sunt transdisciplinare.
Numai că, vai! Rezultatele sunt monstruoase. Cum se întâmplă activităţile integrate în grădiniţe:
La activităţile comune, educatoarea trebuie să găsească un moment în care să lege cele două tipuri de activităţi. De pildă, avem Domeniul Limbă şi Comunicare şi Estetic şi creativ. Să presupunem că cei mici memorizează o poezie despre primăvară, după care trebuie să picteze un tablou de primăvară, cu aspecte pe care le-au învăţat în poezie. Numai că aceste activităţi se întrepătrund. Adică, la un moment dat te opreşti cu memorizarea, treci la pictură, după care te mai întorci niţel la memorizare. Poftim? Păi, ce înţelege copilul meu? Nimic. Doar că se plimbă de colo colo. Ce să vorbim de finalizarea unei activităţi? Ce să mai vorbim despre un fir logic pe care copilul să-l urmeze? Oricum, precară, atenia celui mic este supusă chinului de a trece de la o activitate la alta, ddupă care să revină la ce făcea mai înainte. Nu ştiu cine îşi imaginează că un copil de trei anişori poate să facă faţă acestor solicitări. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu este timp de pauză. Copiii lucrează la foc continuu. Teoretic. Căci practic...cere unui voie să bea apă, cer toţi, cere unul voie la toaletă, mai cer încă 10. Şi uite aşa se sfarâmă farmecul ... activităţilor integrate.
Să fim înţeleşi: mi se pare minunată ideea de a ne folosi de transdisciplinaritate, de a face transferul a ceea ce copiii învaţă la un domeniu către un alt domeniu. Dar nu aşa. Nu intercalând activităţile, nu nefinalizând o sarcină ca să trecem la altă sarcină, pentru ca apoi să ne întoarcem. Păi, ce stil de lucru creăm la acel copil? De ce ne mai mirăm că nu au stare? S-ar plimba elevii mei, aşa cum se plimbau la grădiniţă între ariile de stimulare. Da, pot spune fără niciun fel de teamă de a greşi. Copilul trebuie deprins încă din grădiniţă cu un stil de învăţare algoritmizat, ordonat. Aşa se învaţă să facă faţă cerinţelor şcolare. Şi tipului de învăţare şcolară..sau scolastică.
Numai că în învăţământul românesc nu există nicio coerenţă, nicio continuitate între învăţământul preşcolar şi cel primar. Şi singurii care au de suferit sunt, bineînţeles...copiii!
au ramas fara copilarie piticii astia!
Parerea mea!
Unde am lasat joaca?! Distractia unei picturi cu degetelul? Alergarile prin iarba din curtea gradinitie? Topoganul unde rupeam fiecare pereche de ciorapei frumos colorati?!
Cuburile ce nu-si luau forma pe care vroiam eu?!
Halal copilarie, dom'le!
Copiii noştri învaţă să citească e la 3 ani, apoi ne întrebăm de ce se plictisesc la şcoală, când trebuie să facă bastonaşe. Copiii noştri nu se mai joacă cu torturi de nisip, că se murdăresc pe mâini, e mai "constructiv" la calculator...
Sunt total de acord cu tine.
Copii mei alearga desculti prin parc, Alex (3ani 8 luni)mi-a cerut sa -l invat sa scrie si sa citeasca... am raspuns ca vom face si acest lucru la momentul potrivit (imi "citeste" insa povestile el:))
La gradinita unde il am se incearca ceea ce ai sus tu in postarea ta, nu se si reuseste 1005, DAR ESTE UN INCEPUT.
Imi place mult cum scri... daca ar citi si ametitii care pot face ceva in tara asta... ce bine ne-ar fi:))
Pentru Gabriella:
Ameţiţii de care vorbesti n-au habar de ce se întâmplă într-o grupă de prichindei. Stau pe scaune înalte şi fac reformă. Normal că nu se reuşeşte 100% pentru că educatoarele îşi dau seama că este un vis treaba asta cu integratele şi îşi văd de ale lor, făcându-şi treaba aşa cum ştiu.
Pai daca ne place sa facem reforma doar de dragul de a schimba? De asta ne intalnim cu asemenea aberatii. O sa mi se spuna ca asa e in occident , ca trebuie sa ne modernizam, sa ne adaptam. Dar hai sa ne mai intrebam in ce conditii se lucreaza in occident: cati copii sunt intr-o grupa, cat personal, ce materiale didactice se pun la dispozitie si pana la urma si ce salarii sunt acolo.Numai ca la noi stim bine conditiile, biata educatoare e pusa sa faca din rahat bici si sa mai si trosneasca. Ma uimeste nespus faptul ca mari somitati in domeniu , specialisti in psihologie si pedagogie , de care inca Romania nu duce lipsa, nu si-au exprimat punctul de vedere in mod oficial in legatura cu activitatile integrate din gradinita. Tare mult as dori sa ascult parerea dansilor!
Am citit cu atentie cele scrise de tine...Eu am facut un curs in care am aflat(daca mai era nevoie) ca evaluarea ar trebui sa apara la 12 ani,pana atunci copilarim...Ori la noi calificative de la nastere...Ar fi foarte multe de spus,tu ai dreptate dar cine te ajuta?
Pentru Anonim:
Corect spus! Si ce daca nu avem conditiile occidentului? Nu am auzit oare de forme fara fond?
Pentru Elite:
Poate sunt naivă, dar cred că dacă am avea mai mult curaj să protestăm, să ne spunem punctul de vedere...
sunt de acord cu tine.Sunt si eu educatoare si stiu foarte bn ce inseamna copilaria pentru un copil.Nu sunt de acord cu activitatiile integrate.
Sunt educatoare de 32 de ani, receptiva la tot ce e nou si mereu intr-o continua perfectionare, dar NU sunt de acord cu acest tip de activitate.
Actuala reforma in invatamant este centrata pe copil, acesta invatand prin descoperire. Dar eu predau de atatia ani copiilor prin acelasi procedeu.Nu dau de-a dura marul si ajung la concluzia ca e rotund? Nu gusta marul si descopera ca are un gust dulce-acrisor? Intotdeauna finalizam o tema prin concurs intre grupe sau o expozitie...Si exemplele pot continua...dar pe noi nu ne asculta nimeni! Iar metoda proiectelor poate fi un lucru bun( de fapt e aceeasi Marie cu alta palarie), dar inteleasa rau de unii inspectori si suntem obligate la ,,genocid". In urma faceam tema mare ,,Toamna" in 7-8 saptamani, iar copiii ramaneau cu cunostinte solide, iar acun in 2 saptamani ,intervine saptamana ,,Sa citim ptr. Milemiul III" si iar o saptamana ,,Toamna" (cand deja intrasem in iarna.
Ce sa mai zic...o aiureala totala !!!
Va rog daca imi puteti raspunde sau unde ma pot interesa daca copiii prescolari au pauze ca si copiii scolari?
foarte adevarat d-lor educatoare si "anonim" si eu sunt educatoare la tara,unde lucrez de vreo cativa ani cu un efectiv de peste 20 de copii prezenti dar inscrisi peste 30 spre norocuul meu ca sunt de 3 -4 ani si nu sunt prezenti toti zilnic . Ce ati spune ca am ajuns sa-i sterg si la fund si asta chiar si in timpul activitatilor pentru ca nu dispunem de personal care sa fie prezent in cele 5 ore el este platit 4 ore: el face focul ,si-l inretine educatoarea iar dupa program matura si mai spala din cand in cand iar praful se sterge cand este vreo inspectie de grad,definitivat sau vreo vizita a vreunui proiect de parteneriat si cum toti au nevoie de bani nuuse poate desface contractul de munca se blocheaza postul si uite asa traim Uite asa se roaga educatoarea sa ii aduca copilului strictul necesar iar altii daca nu au pune doamna iar cel care nu are se bate cu celalalt ca vrea si el ,plastilina acuarele lipici si multe altele Daca insisti la parinti nul mai trimite,de constrans nui putem constrange ca chiar si la televizor sa zis ca nu este obligatoriu sa-i trimita dar cand ajunge la 5-6 ani tragi de el si eventual mai ridici tonul cand te plange si devine agresiv frumos nimic de zis nul ppoti atinge ca esti imediat reclamat de ajuungi pe la televizor de rasul tuturor tu cel care ai ros coatele pe banca in timpul raposatului sa si cate betisoare ,corji de nuci graunte ca sa ajungi "cadru didactic" asta este un cadru didactic din ziua de astazi. Multuumesc frumos pentru timpul acordat.