Gaston Bachelard numeşte Pământul Magna Mater, îl consideră Matricea Universală şi îi acordă semnificaţii duale: din Pământ este zămislit totul, în Pământ se întoarce totul. Pământul este ca un pântece din care orice lucru ia naştere, Pământul este sicriul în care orice lucru ajunge după moartea sa. Lutul, piatra, ţărâna - toate sunt ipostaze ale Pământului, care au născut reverii poetice emblematice.
