Ieri a fost o zi cu totul deosebită! Biserica mea de suflet a fost resfinţită! Locul în care mă apropii de El. Spaţiul meu de comunicare cu Divinul a fost în sărbătoare, iar eu nu mă pot simţi altfel decât foarte împlinită. Izul sărbătorii, bucuria luminii, toate m-au încercat de când am intrat în biserică. Şi apoi întâlnirea cu PS-ul, târnosirea, Sfânta Liturghie (căldura Sfintei Jertfe, Lumina Sfintei Evanghelii, clinchetul colindelor). Şi, zău, azi m-am convins mai mult ca oricând: Gusty este de departe cel mai bun dascăl pe care îl are Olteniţa. Şi zău, parcă nici Răzvan nu cântă aşa rău!