Sarbătoarea de astăzi este una care fascinează prin căldura care o înconjoară, prin lumina bucuriei Naşterii Domnului, prin clinchetul colindelor. Pe lângă toate acestea, Crăciunul este şi o ocazie cu care fiecare dintre noi ne străduim să fim mai spirituali, mai buni, mai milostivi şi mult mult mult mai iubitori. In principiu, aceasta este lecţia pe care ne-o dă această Sfântă Sărbătoare! Cu mic, cu mare, noi şi toţi cei dragi ne înfruptăm din bucuria Naşterii Mântuitorului, facem cadouri celor dragi, mergem la Biserică, colindăm, primim colindători!
Pentru mine, acestea sunt lucrurile care se subsumează Crăciunului. Totuşi, nu pot omite să fac ceva referiri şi la alte obiceiuri, pe care românul le păstrează...le perpetuează, cu mai multă sau mai puţină logică duhovnicească:
1. Vine Moş Crăciun! Imi amintesc cu câtă ardoare îl aşteptam pe Moşul, câte scrisori i-am scris, cât il iubeam pe Moş Crăciun! Moş Crăciun era minunea mea, pe care o aşteptam an de an. Până când, am aflat: "Moş Crăciun nu există. Aşa fraieră eşti?" Şi aşa s-a spulberat vraja Crăciunului, minunea mea. Şi de atunci a pierit cu totul, iar Crăciunul a devenit..o zi ca oricare alta. Toate acestea până acum câţiva ani, când am înţeles care este cu adevărat taina acestei Sărbători, când mi-a fost tâlcuiut rostul ei. Şi atunci am realizat că Moşul e mereu lângă noi, că nu e altcineva decât Bunul Dumnezeu, şi că, de fapt, alta trebuia să fie MINUNEA MEA! Şi de atunci, am început să-mi formez din ce în ce mai aprig convingerea că un copil nu trebuie păcălit cu Moşul. Unui copil trebuie să i se tâlcuiască Craciunul, să i se explice semnificaţia darurilor prin prisma milosteniei şi a bunătăţii.
2. S-aveţi masa bogată! Observ, adesea, cum oamenii de abia aşteaptă Crăciunul..momentul multelor sarmale, a pârâurilor de vin, a friptanelor, a tobelor, a cârnaţilor. Rămâne ceva de comentat în cazul celor pentru care Crăciunul are doar această însemnătate?
3. Primiti cu colindul?Datina străbună este astăzi trădată de calicie! Copiii nostri nu-si numără nucile şi covrigii, ci leii grei, care dacă nu le sunt daţi de gazde...îi fac să păcătuiască cu o mică injurătură. Da, si eu am fost ieri la colindat şi m-am imaginat o fătucă de la munte plecată să vestească Naşterea Domnului, să povestească împrejurările petrecerii evenimentului, povestea celor trei crai, drumul Stelei...Numai că nici pe mine nu m-a iertat ochiul dracului...prietenii ştiu de ce!
Şi oare cum mi-aş putea încheia postare, dacă nu cu învăţătura: "Hristos se naşte! „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!"
Pentru mine, acestea sunt lucrurile care se subsumează Crăciunului. Totuşi, nu pot omite să fac ceva referiri şi la alte obiceiuri, pe care românul le păstrează...le perpetuează, cu mai multă sau mai puţină logică duhovnicească:
1. Vine Moş Crăciun! Imi amintesc cu câtă ardoare îl aşteptam pe Moşul, câte scrisori i-am scris, cât il iubeam pe Moş Crăciun! Moş Crăciun era minunea mea, pe care o aşteptam an de an. Până când, am aflat: "Moş Crăciun nu există. Aşa fraieră eşti?" Şi aşa s-a spulberat vraja Crăciunului, minunea mea. Şi de atunci a pierit cu totul, iar Crăciunul a devenit..o zi ca oricare alta. Toate acestea până acum câţiva ani, când am înţeles care este cu adevărat taina acestei Sărbători, când mi-a fost tâlcuiut rostul ei. Şi atunci am realizat că Moşul e mereu lângă noi, că nu e altcineva decât Bunul Dumnezeu, şi că, de fapt, alta trebuia să fie MINUNEA MEA! Şi de atunci, am început să-mi formez din ce în ce mai aprig convingerea că un copil nu trebuie păcălit cu Moşul. Unui copil trebuie să i se tâlcuiască Craciunul, să i se explice semnificaţia darurilor prin prisma milosteniei şi a bunătăţii.
2. S-aveţi masa bogată! Observ, adesea, cum oamenii de abia aşteaptă Crăciunul..momentul multelor sarmale, a pârâurilor de vin, a friptanelor, a tobelor, a cârnaţilor. Rămâne ceva de comentat în cazul celor pentru care Crăciunul are doar această însemnătate?
3. Primiti cu colindul?Datina străbună este astăzi trădată de calicie! Copiii nostri nu-si numără nucile şi covrigii, ci leii grei, care dacă nu le sunt daţi de gazde...îi fac să păcătuiască cu o mică injurătură. Da, si eu am fost ieri la colindat şi m-am imaginat o fătucă de la munte plecată să vestească Naşterea Domnului, să povestească împrejurările petrecerii evenimentului, povestea celor trei crai, drumul Stelei...Numai că nici pe mine nu m-a iertat ochiul dracului...prietenii ştiu de ce!
Şi oare cum mi-aş putea încheia postare, dacă nu cu învăţătura: "Hristos se naşte! „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!"
