Uneori inutil, însă de cele mai multe pori benefic, îmi place să fac un review al perioadelor care se încăpăţânează să se termine. Anul 2011 tocmai s-a încheiat, aşadar este necesar să tragem o linie şi să calculăm evenimentele, să le acordăm o valoare cu + sau - şi să vedem la ce rezultat ajungem. Aşadar:
- În luna IANUARIE am decis să mă apuc de o transformare necesară a trupului meu. Deşi încercasem mii de diete, până în acel moment nu am fost în stare să mă ţin serios de vreuna. Am început, aşadar, cu dieta disociată, despre care am scris aici, aici si aici. De asemenea, în plan profesional, am organizat un eveniment dedicat ilustrului MIHAI EMINESCU, sub forma unui spectacol - concurs, la care elevii au participat cu entuziasm, în ciuda tendinţei actuale de a lua în râs orice formă de elogiere a valorilor culturale româneşti.
- În luna FEBRUARIE am continuat dieta şi am început să particip la căderea relaţiei în care eram angajată de 7 ani.
- În luna MARTIE am organizat evenimentul de 8 Martie, la care, de asemenea, elevii au participat încântaţi. Despre el am scris aici. Relaţia mea a luat sfârşit. Am descoperit cum e să fii trădat de cel pe care îl iubeşti cel mai mult şi cum e să descoperi că persoanele pe care sperai să te bazezi nu au avut niciun punct de reper de oferit în calea celui rătăcit. Am trecut prin cea mai aprigă decadenţă a vieţii mele, m-am destructurat, m-am fărâmiţat în mii de bucăţi, am plâns, am dormit în braţele mamei şi ale prietenei mele, pentru că am trăit cele mai crunte trăiri de spaimă. Am traversat primul episod depresiv din viaţa mea. Toate astea în timp ce persoane în care mă încredeam - şi nu mă gândesc aici la fostul meu iubit, ci la cei care îl susţineau, spre disperarea mea - au făcut pact cu nou-apăruta în viaţa lui şi au început să lege prietenii dubioase şi crunt de dureroase - ţin să menţionez că acele persoane nu vor fi iertate în vecii vecilor, însă ele nu vor şti asta, pentru că am dezvoltat o ipocrită tendinţă a salvării aparenţelor.
- În luna APRILIE am continuat depresia, însă înspre finalul lunii am început să mă redescopăr şi să mă reinventez. Am încheiat dieta disociată cu 14 kilograme în minus. Mi-am schimbat coafura, mi-am oferit ocazia de a fi plăcută şi apreciată şi de alţi masculi, însă fără nicio şansă de a reuşi să mă ataşez în mod real de vreunul. Spaima s-a diminuat, a rămas numai temerea că nu mă voi mai putea îndrăgosti vreodată şi am concluzionat că e mai bine să nu mă mai ataşez în mod entuziast de niciun ALTUL.
- În luna MAI am văzut Vama, am sărutat marea, mi-am aruncat toate trăirile urâte în ea şi am lăsat optimismul să mă inunde. Încrederea în mine a fost reconstruită. Întoarsă acasă, am început cura lui Breuss, care m-a lăsat fără 10 kilograme în doar trei săptămâni. Spălăturile pe maţe mi-au folosit şi drept spălături de suflet. La final, m-am detoxifiat şi trupeşte şi spiritual. Şi deodată, am început să redevin interesantă pentru cel care numai cu două luni în urmă îmi dădea cu şutul.
- În luna IUNIE am organizat spectacolul de 1 Iunie. Copiii au fost iarăşi alături de mine şi mi-au dovedit că pot fi minunaţi, trebuie doar aţâţaţi. Înspre finalul lunii, după o perioadă de frământări, plăcute totuşi, am decis să îi ofer şanse celui care acum revenea la masa negocierii, cu regrete şi, totuşi, cu o urmă de parşivism pe care nu am înţeles-o nici astăzi. Aşa cum scriam aici, nu credeam să învăţ  a face compromisuri vreodată.Am lăsat vreo doi corigenţi, care au rămas, totodată, şi repetenţi - culmea, fără vreo urmă de remuşcare, deşi era pentru prima dată când am făcut asta...şi sper că nu am să mai repet povestea.
- În luna IULIE am reîncheiat contractul de amor cu fostul meu iubit, însă noua ecuaţie m-a găsit cu totul alta. Mai cerebrală, mai relaxată şi mai încrezătoare în mine însămi. Am ajuns în locul pe care speram de ceva ani să îl văd şi am păşit, alături de el, pe domeniul Balcicului. Fotografii, aici.
- În luna lui AUGUST am împlinit un sfert de veac şi am fost cerută în căsătorie. Nah, ca să vezi ce ţi-e şi cu viaţa asta!?!
- În luna SEPTEMBRIE, am reînceput şcoala mai scârbită de noul sistem ca niciodată. Îmi fusese, totuşi, dor de copii. Pregătirile pentru nunta din octombrie au fost în toi. M-am vopsit pentru prima oară.
- În luna OCTOMBRIE, pe 8, mi-am pus pirostriile, am devenit Madame Aprozeanu - nume pe care nu mi l-am însuşit nici în zilele noastre, căci dacă mă iei repede, tot Cora Moloveanu mă prezint. Oricum, despre nuntă, găsiţi detalii în SERIALUL DE NUNTĂ publicat aici. În mare, nunta a fost peste aşteptări de frumoasă. Însă, din păcate, am început să iau în greutate.
- În luna NOIEMBRIE, vechiul meu iubit şi noul meu soţ şi-a depus dosar de preoţie. Iar eu...am continuat să iau în greutate. Am organizat eveniment cu ocazia Zilei Toleranţei.
- În luna DECEMBRIE, am devenit doamna preoteasă, prezbiteră sau coana prioteasă. :). Au fost unele dintre momentele cele mai înălţătoare, mai ales spiritual, pe care le-am putut trăi vreodată. Tonul superobiectiv de acum nu mă lasă să folosesc cuvinte transparente, însă poate voi reveni cândva cu povestiri de emoţii trăite alături de altcineva şi care, totuşi, au fost mai puternice decât dacă erau evenimentele mele. :) Am luat 8 kilograme în plus. Şi, başca, atunci când aş fi yis că evenimentele iau sfârşit aici, vechea maşină a bubuit şi a trebuit să achiziţionăm alta. O alta, care îmi place teribil şi care e posibil să mă  motiveze să urmez şcoala de soferi.
- În ansamblu, am învăţat să fiu depresivă, am învăţat să ies din depresie, am învăţat să mă apreciez mai mult, să mă iubesc, dovedită fiiind astfel tendinţa celorlalţi de a-ţi urma exemplul şi de a te iubi şi ei.
- Am citit mai puţin decât mi-am propus, am dansat mai mult, am scris foooooooooooooooooarte puţin pe blog, nu am urmat niciun training, niciun curs de formare,am vizionat o sumedenie de seriale (Desperate Housewives, The Borgias, Ally McBeal, Lie to me, In treatment, Being Erica).
În CONCLUZIE, marile lecţiii învăţate au fost cele ale compromisului  şi ale afacerilor cu sentimente. Oricum ar fi judecate de alţii, este clar. Până nu laşi de la tine, nu vei câştiga mai nimic. Deşi mi-am călcat eu un pic pe inimă, este clar că acum sunt mai fericită şi mai liniştită din toate punctele de vedere: emoţional, material, social.
Rezoluţiile pentru anul acesta - într-o altă postare. Până atunci, niste foto cu mine la final de 2011, care a fost, în md cert, anul împlinirilor personale şi al celor mai mari transformări - începând cu corpul şi terminând cu starea civilă :)