poate ca ar trebui s iei decizia corecta in ceea ce priveste viata ta.sa nu mai stai pe ganduri si sa accepti. atentie cursul vietii este precum o roata si nu imi doresc sa se intoarca vreodata.nu imi place s te vad trista,fii aceeasi cora,dar fii o femeie implinita.multumesc

Daca barcuta ta s-a stricat cu totului si n-o mai poti repara,eu zic sa-ti faci,cu aceeasi migala,un avion,care sa te poarte mai departe prin frumosul vietii!

CRED CA ESTE DOAR TU<<:D<

Subscriu la comentariul lui angi, mergi mai sus, esti tanara si poti. Curaj.

Întreabă I Ching-ul. Şi o să-ţi arate drumul.

Am trecut pe aici sa te vad!
DA! Esti cum mi te imaginam , tanara, simpatica, atragatoare , te-as inveseli cu flori de primavara!

Angi Vestem

Draga mea,
Avand in vedere ca suntem prietene de atata timp, nu ma pot abtine de la comentarii cu privire la situatia de avarie in care se afla barcuta ta.
Oceanul acesta e o provocare chiar si pentru cei mai buni constructori si utilizatori de barci din lume si dupa orice furtuna ca aceasta inoata cu ultima forta carte cea mai aproapiata farama de uscat, ajung aici si ne apuca de construit o alta barca... ca prima nu va mai fi niciuna... asa e prima...
Uneori ne tinem atat de stras de catargul rupt si mototolit,incat ajungem legate de el pe tarm si refacem barcuta dintai. Alteori... visam la un iaht, nicidecum de hartie, ci din cel mai sigur material, mai stralucitor si mai impozant decat toate ambarcatiunile din port... Uneori schimbam barcuta cu un avion, asa cum se spunea in alt comentariu de mai sus, dar eu una... nu stiu sa pilotez asa ceva si nu m-ar ajuta prea mult ca tot matelot de prora ma numesc...
Poate e mai bine sa iei barcuta, desfa-o incet sa nu o rupi, usuc-o doar cateva zile la loc caldut, daca o lasi prea mult la uscat, dezasamblata, s-ar putea sa uiti schema de baza sau sa se intareasca prea tare hartia, impatureste-o dupa vechile urme si pune-o la loc de cinste, plastufiaz-o, toarn-o in metal durabil special pentru vopoare de cursa lunga, ca viata asta este un ocean ce ne tot umple puntea sub furtuni, iar daca nu ai o ambarcatiune rezistenta, te scufunzi la cativa merti de tarm si s-ar putea sa nu mai ai acelasi noroc sa-ti salvezi plutitorul ca pana acum.
Poate sunt prea serioasa sau poate sunt prea taioasa sau... poate am folosit prea multe puncte de suspensie... sau poate devin demagog in cele din urma... dar sper ca am reusit macar sa arunc fiecaruia cate un colac de salvare. Ce se intampla cand pasiti pe tarm, depinde numai de voi... de amandoi... stiu suflete salvate ce n-au mai revenit printre valuri niciodata... de frica... Nu e cazul tau... tu esti un marinat innascut si nu poti sta departe de valtoarea din ocean prea mult timp, esti la fel ca mine..., iar eu am cea mai mandra dinre ambarcatiunile din port- tot de la o barcuta de hartie am pornit- si stiu sigur ca vei avea parte si tu de cel putin una la fel ca a mea, daca nu chiar mai mandra!

P.S: Imi place ideea de jurnal de bord, pe vremea mea foloseam tablita si creta, dar nu apucam sa arat scrierile cuiva ca mi le stergea furtuna ce urma.

Mariane, Mariane!
Viata ma poate ameninta cu rotita ei care se tot intoarce, iar tot ce pot sa fac este sa ii intorc si eu ... un zambet! Nu-s trista! Si, crede-ma, tot ce imi doresc este fiu implinita pe toate plaierele vietii mele!

Angi,
Imi e cam teama de inaltimi, dar tu ai dreptate! Intotdeauna trebuie sa aspiram, fara teama,spre culmi din ce in ce mai inalte!

Eu, Monica, eu si numai eu!

Mihaela,
Pentru ca sunt tanara, am CURAJ si POT! Am zis!

Laurghita,
Numa prea pricep eu cum stau lucrurile cu I Ching.ul...

Mariana,
Iubesc florile de primavara la fel de mult cum iubesc razele soarelui ce tocmai incep sa imi dezmierde chipul! Si incep sa fiu fericita!

Angy,
Tu ai dreptate! Insa nu as vrea sa trag cu dintii de o barcuta de la care copilotul a dezertat deja...

Din moment ce a rezistat încercărilor şi nu a fost distrusă, înseamnă că e o bărcuţă bună. Cu puţine reparaţii şi cu încredere în Cel de Sus, va putea să înfrunte şi alte valuri. Nu?
Multă încredere!

Pai daca dezerta copilotul, nu mai avea sa lase un comentariu asa de optimist ca cel de astazi. Fruntea sus si mainile pe carma ca barcuta voastra pluteste in deriva si fara un echipaj unit n-are nicio sansa sa ajunga la destinatie cu succes!
Pupici si de la Ili!

Alexandru,
Mainile ma dor, sunt descurajata, cum ziceam si mai sus, copilotul a dezertat, asadar am obosit! Fie ce va fi!

Angy,
Alexandru de mai sus nu e copilotul meu...e doar o coincidenta de nume :).

Va pup si eu cu mare mare drag, fete frumoase!