Poate că viaţa mea ţi se pare un spectacol, pe care îl priveşti cu interes şi curiozitate. Ţi se mai întâmplă, din când în când, să faci judecăţi de valoare asupra alegerilor şi deciziilor mele, calificându-le fie bune, fie proaste, fie oportune, fie surprinzătoare, fie incorecte.
Ţie, spectatorule al vieţii mele, îţi e uşor să îmi raportezi cursul deciziilor mele la un sistem de valori univoc şi puţin personal. Pentru că aşa îţi place ţie, să te erijezi în judecătorul meu şi să mă mai şi arăţi cu degetul atunci când consideri că numai tu eşti cel care vezi corect lucrurile.
Tot ceea ce ţi-aş dori, spectatorule,  este să nu uiţi că ai şi tu viaţa ta, un spectacol în care punctele culminante sunt conturate de propriile tale dificultăţi, frustrări şi...decizii.
Aşadar, dragă spectatorule, nu te grăbi să mă pui la zid atunci când mă aflu într-o dilemă. ŢI SE POATE ÎNTÂMPLA ŞI ŢIE!