ANTESCRIPTUM:
La mulți ani, Alin! Să ne trăiești sănătos încă 100 de ani, să fii alături de noi cu modul tău cald de a fi! Uite, că până la urmă, Poliția Română poate fi și sufletistă! Dumnezeu să îți ofere tot ce-i mai bun! Și apoi, să nu uiți, că lucrurile frumoase nu apar la tot pasul! Fii cu ochii în patru și cu mintea deschisă! Mii de îmbrățișări!



Oricine s-ar uita peste postările pe care le-am scris anul trecut pe vremea asta, ar observa o oarecare diferență de stil, de tip de subiect abordat. Eram mai dulce, mai spirituală, un pic mai întelegătoare, mă simteam un burte care asimilează emotii, sentimente, gânduri, mă simteam mai voioasa si mai ... lipsită de griji.

În acest iulie mă regăsesc împovărată. Si afundată în materialism! Sunt cinică si putin răutăcioasă, mă las putin afectata de calamitatile care supun romanii la mari incercari (de pildă, gândesc: de ce i-as plânge pe ei? Dacă ar veni vreo inundatie peste mine, nici nu ar avea că să îmi ia! Casă nu am, posibilitatea să îmi iau vreuna nici atât, astfel încât agoniseala mea se duce deja pe apa sâmbetei, în fiecare lună, în buzunarul proprietarei garsonierei în care stau! Asadar, îmi e milă de ei, dar zău, că de mine îmi e si mai milă! Apropo! Pentru mine nu face nimeni campanie, că nu am casă deloc? Niciun teledon, nimic? ...)

Înainte, mă simteam mai empatică. Acum, sunt mai opacă! Înainte, eram mai spirituală, acum ma simt mai bine infipta cu picioarele in pamant!

Ce-i cu mine? Mă transform? În ce?