Ai învăţat să preţuieşti caii putere ai maşinilor din garaj, megapixelii telefonului mobil, etajele vilei în care locuieşti, pentru că trăieşti cu ideea că banii te fac om!
Prins în cursa pentru atingerea valorilor lumii secolului XXI, în alergătura nebună pentru faimă şi abundenţă financiară, uiţi să te îngrijeşti de ceea ce, de altfel, este chintesenţa vieţii tale: sufletul tău.
Pentru că el, sufletul, este cu mult mai vulnerabil decât contul de la bancă şi pentru că eşti puternic tocmai prin numărul de cifre care îl alcătuiesc, dai la spate sufletul tău, cu valorile şi slăbiciunile lui. Cum ai putea tu să te împiedici de un ciot, de acest ciot care te mai împunge din când în când?
Şi totuşi, el te urmăreşte şi nu îţi dă pace, amintindu-ţi că înnăscutul nu poate fi ignorat, că ceea ce este al tău dindtodeauna nu se poate disipa în faţa a ceea ce dobândeşti temporar.
nu te poţi piti de evidenţa ta sufletească! Nu poţi ascunde că tânjeşti după liniştea interioară. Nu are rost să te învăluieşti în lucrurile preţioase, dar efemere, folosindu-le ca un scut împotriva firii tale! Deşi crezi că mulţumirea vine tocmai din mulţimea banilor tăi, vei nota pe parcurs insomnii, gânduri agitate, frământări, frici, nelinişti. Asta nu înseamnă decât că sufletul tău îşi cere echilibrul! Şi nu e acel echilibru pe care i-l oferi tu!
Ai grijă de sufletul tău! Hrăneşte-l! Ocroteşte-l! Nu te îndepărta de lucrurile simple care te îmbogăţesc şi oferă-ţi o oră numai pentru tine!
Vezi tu, adesea, oamenii pică îăn caeeaşi capcană, îşi neglijează trăirile sau, mai rău, nu sunt atenţi la dramele personale ale celor pe care, într-un fel sau altul, îi iubesc.
Trăieşti încă în societatea în care bolile sufleteşti sunt mofturi, în care psihologul e doar pentru nebuni, iar Dumnezeu pentru fanatici!
Fii tu primul care evadează din capcana materialismului! Fii tu primul care le arată celorlalţi că un strop de credinţă poate muta munţii din loc! Fii tu primul care arată că durerea in suflet e cu mult mai insuportabilă decât durerea de măsea! Şi, arată-le că neliniştile şi fricile sunt normale, dar că trebuie domolite! Şi că poţi cere ajutorul unui prieten. Sau unul preot. Sau unui psiholog.
Nu te lăsa doborât doar pentru că lumea îţi impune valori materiale! Arată-le că lumea numai prin umanism de va salva!
``Vezi tu, adesea, oamenii pică îăn caeeaşi capcană, îşi neglijează trăirile sau, mai rău, nu sunt atenţi la dramele personale ale celor pe care, într-un fel sau altul, îi iubesc.
Trăieşti încă în societatea în care bolile sufleteşti sunt mofturi, în care psihologul e doar pentru nebuni, iar Dumnezeu pentru fanatici!``
Perfect adevarat!
Bine punctata lecția " Pentru sufletul tău" d-na profesor!
O seara plăcută și noapte buna Cora!
Oare omul are suflet ? Sau e doar o scuză penibilă pentru inexplicabilul care ne ajută să "trăim". Eu cred că sufletul e doar o scuză. Nu voi detalia, dar dacă vrei îţi spun cum gândesc pe privat. Nu vreau să îmi sară toţi în cap. Oricum demult timp am o analiză pertinentă asupra acestor aspecte.
Monica,
Trebuie odata si odata sa invatam sa ne luam in seama pe noi insine!
Multumesc frumos, Mariana!
O noapte linistita si tie!
Hordy,
Vreau sa imi spui cum crezi ca sta treaba!
Geniala postarea! Maria Ionescu.