Aș fi călătorit. Aș fi pornit într-o excursie în care să fiu mai liberă ca niciodată,
în care toate dorințele să îmi fie realitate. Aș fi dat frâu liber fanteziilor mele și m-aș fi considerat răsfățata destinului meu.
Numai că, excursia mea nu a devenit realitate nici acum și nici nu va deveni vreodată.
Pentru că trenul refuză să oprească și în gara sufletului meu. Trece pe lângă mine în fiecare zi, câteodată nici nu mă ia în seamă, alteori mă salută vag...
Habar nu are el că ar fi putut, să fie, de asemenea, și excursia vieții lui!